Oare destinul e cel gelos pe noi? - K.TH/J.JK [FINALIZATĂ]

33.

taetae.kim

Ești încă la Jeongguk?

jiminie.park

da

și apropo, doar ca să știi

EȘTI DUS CU CAPUL!

tu realizezi în câte probleme vei intra cu Vogue?

plus i-ai mai implicat și pe Yoongi și Hobi...

taetae.kim

Ei au vrut să vină cu mine, Jimin, nu i-a obligat nimeni :|

Scuză-mă că nu am chef de morala ta având în vedere că sunt irascibil, îngrijorat și nedormit!

jiminie.park

las-o baltă...

să știi că s-a trezit... nu vrea să se dea jos din pat și pare că nici măcar nu observă că sunt aici, dar cel puțin nu mai plânge..

taetae.kim

Ajung în 20 de minute!

*

"Mai încet că nu arde nicăieri!" strigă Yoongi, dar degeaba, Taehyung deja a luat-o la fugă pe scări cu destinația apartamentul lui Jeongguk. Yoongi și Hoseok își aruncă o privire și oftează amândoi, ținându-se după cel mic fără prea mare tragere de inimă. 

Între timp, Taehyung ajunge la ușa lui Jeongguk și ciocăne puternic, nerbdător să-l vadă, să-l ia în brațe și să-i spună că totul o să fie bine. După câteva secunde, îi răspunde un Jimin cu ochii obosiți și care arată extenuat, oftând și poftindu-l în apartament. 

"Unde sunt ceilalți?" întreabă curios, însă Taehyung îl ignoră, zbughind-o ca vântul pe lângă el pentru a ajunge în camera lui Jeongguk. 

"De ce oare mă așteptam să răspunzi...?" Chiar după ce termină de vorbit cu el însuși, Yoongi și Hobi ajung în fața ușii deschise, zâmbindu-i ușor lui Jimin. Acesta din urmă le întoarce gestul cu ultimele puteri și se aruncă în brațele lor, strângându-i puternic de gât. "Doamne ajută că sunteți aici..."

În același timp, Taehyung intră cu grijă în dormitorul lui Jeongguk, ultimul lucru pe care și-l dorește fiind să-l sperie pe șaten. Îl găsește în pat privind îngândurat pe fereastră, ținând strâns la piept o pernă ca și cum ar reprezenta colacul lui de salvare. Pare prins în amintiri. Inima lui Taehyung se frânge în mii de bucățele văzându-l așa și poate simți cum toate emoțiile acumulate în ultimele ore ies în sfârșit la suprafață sub forma lacrimilor care îi înțeapă ochii.

Pașii lui se aud pe parchetul din cameră, iar Jeongguk, scos din visare, își întoarce capul speriat spre locul de unde vine sunetul. Ochii lui se măresc de uimire, iar respirația pare să i se blocheze în gât. Taehyung își dă seama că nu-i vine să creadă.

"Chiar ești aici?" întreabă Jeongguk aproape șoptit, vocea lui aspră de la plâns. 

"Sunt aici. Mereu voi fi aici pentru tine." 

Taehyung își deschide brațele, iar Jeongguk dă drumul pernei, se aruncă din pat și în două secunde sare în brațele lui Taehyung, strângându-l atât de puternic încât ai zice că e ultima oară când se vor vedea. Taehyung își îndeasă fața în gâtul lui Jeongguk, căutând acel parfum familiar care îl reprezintă atât de bine. Se simte ca și cum a ajuns în locul de care aparține, iar Jeongguk... Jeongguk se simte protejat, ferit de rele în brațele lui Tae, de parcă de el ar fi avut nevoie în tot timpul ăsta.

"Ești bine, sunt aici, sunt aici, shh, o să fie bine," șoptește Taehyung ca formă de alinare și îl strânge de talie și mai mult, speriat că ar putea să-i dispară din brațe în orice moment. 

Din pragul ușii, Jimin, Yoongi și Hoseok privesc la scena înduioșătoare cu zâmbete strălucitoare întipărite pe chip și cu mâinile împreunate strâns. 

A/N: ceva ce ați vrea să schimb la povestea asta? ceva ce ați vrea să adaug? păreri?