Oare destinul e cel gelos pe noi? - K.TH/J.JK [FINALIZATĂ]

35.

"Viața este alcătuită dintr-o grămadă de momente care nu înseamnă nimic. Și pe urmă, într-o bună zi, apare o singură clipă care schimbă toate secundele care urmează." - Sabaa Tahir

Taehyung și Jeongguk se privesc unul pe celălalt în tăcere întinși în patul dezordonat al lui Jeongguk, ușa camerei sale închisă și ascultând șoaptele venite din sufragerie. Știau că ceilalți sunt acolo, probabil obsosiți, dar totuși îngrijorați pentru ei. Erau recunoscători pentru prezența lor, însă în momentul acela existau numai ei și se simțea ca și cum tot ce făcuseră până atunci fusese ca să-i aducă la această clipă din timp. 

Brunetul își întinde mâna, mutând o șuviță rebelă din fața lui Jeongguk pentru a-i vedea ochii ăia frumoși de care i-a fost atât de dor. Jeongguk schițează un mic zâmbet și închide ochii, bucurându-se de atingerea blândă a lui Taehyung. 

"Kookie," șoptește Taehyung, atrăgându-i atenția celui mic. "Te rog, vorbește cu mine, vreau să te ajut. Mă doare să te văd așa."

Jeongguk oftează și e conștient că trebuie să aibă curajul să se deschidă în fața lui Taehyung. Are încredere în el. Undeva în mintea lui a știut că Taehyung va deveni important pentru el încă de când au început să vorbească constant, brunetul strecurându-se cu ușurință pe sub pielea lui, dar nu se gândise niciodată că va devenit atât de important încât să reușească să doboare toate zidurile după care se ascundea Jeongguk.

Șatenul se ridică în fund pe pat, urmat de Taehyung care îi ia mâinile într-ale lui, încurajându-l emoțional să-și dea drumul sentimentelor. Taehyung o să aibă grijă de el.

"Îmi pare rău," începe Jeongguk, iar Tae se încruntă, confuz. De ce i-ar părea rău? "Îmi pare rău că sunt așa slab, dramatic, că te-am îngrijorat atât de tare încât să pierzi o prezentare de modă importantă." Taehyung își deschide gura să spună ceva, dar Jeongguk îl oprește cu un deget ridicat în față. "Nu încerca să-mi spui că nu e importantă, Tae. Dacă nu aș fi exagerat atât probabil că nu s-ar fi întâmplat toate astea. Însă ce e mai rău e că mă bucur că ești aici... Ce fel de persoană sunt?"

Taehyung îi ia fața între palme și îl privește în ochi. "Ești cea mai puternică persoană pe care o cunoști. Să nu îndrăznești să te învinovățești pentru Vogue, Kookie, aia a fost decizia mea și doar a mea. Crede-mă, prefer să fiu aici oricum."

Jeongguk știe că nu are rost să se contrazică cu Tae așa că doar oftează și o lasă baltă.

"Ce s-a întâmplat, Jeonggukie?" întreabă Taehyung după câteva clipe de liniște, prinzându-l din nou de mâini.

Jeongguk ia o gură mare de aer și îl strânge de mână pe Tae pentru sprijin, "Minho... fostul meu iubit, s-a întors în oraș și mi-a dat mesaj. Lucram la piesa nouă și... cred că pur și simplu am fost șocat. Mi-am... spart telefonul. Cred că mi-ai dat o grămadă de mesaje..."

Taehyung nu răspunde, vrând să nu-l sperie în a nu mai continua. "Am reacționat prea de tot, știu, dar... Tae, crede-mă, nu m-am putut abține, toate amintirile, tot ce mi-a făcut, totul s-a întors în valuri și... m-a inundat. Nu mai gândeam limpede. Adevărul e că eu credeam că sunt puternic, că am trecut peste, și poate chiar am trecut mai mult decât cred, dar... trecutul încă e acolo și nu pleacă nicăieri.