Oare destinul e cel gelos pe noi? - K.TH/J.JK [FINALIZATĂ]

57.

"Ce vrei?!" se răstește Taehyung, frecându-se obosit la ochi. Chiar are nevoie de puțin somn. De câteva zile încearcă să găsească o soluție cu privirea la locul său de muncă. Știe că dacă noua conducere pe care inevitabil o vor alege ceilalți reprezentanți Vogue importanți va fi la fel de rea ca cea de dinainte, trebuie să se gândească bine unde să se angajeze. E clar că acolo nu mai poate rămâne în condițiile prezente.

"Nu mă lua pe mine cu ce vrei!" spune Yoongi, deja enervat de atitudinea lui Tae care pare că s-a trezit cu fața la cearceaf. "Ți-ai verificat mail-ul ăstăzi?"

"Nu," se încruntă brunetul. "De ce?"

"Am primit un email de la Vogue. Hobi la fel. Pun pariu că ai primit și tu unul," explică el.

Taehyung face ochii mari, uimit. "Păi și ce zicea?"

"Că trebuie să ne întoarcem. Au luat o decizice importantă cu privire la cine va fi la conducere acum."

"Vorbești serios?"

"Mai serios nici că se putea. Eu și Hobi ne-am făcut deja bagajele. Cumpără-ți bilet și ne vedem la aeroport," e tot ce spune Yoongi înainte să închidă subit.

Taehyung își lasă telefonul de la ureche, încă și mai nedumerit decât înainte. Minunat. Acum trebuie să se întoarcă în Seul și să înfrunte situația pe care chiar el a creat-o. Oftează, gândindu-se, gata vacanța.

Se ridică de pe canapea și se îndreaptă cu pași repezi spre dormitorul lui Jeongguk, pe care îl găsește stând cu susul în jos pe pat și jucându-se cine știe ce joc video.

"Te distrezi?" chicotește el.

"De mama focului," răspunde șatenul, după care se așază într-o poziție mai normală, privindu-l confuz pe Taehyung cum își scoate geanta neagră de sub pat, începând să caute în șifonier după hainele lui. "Ce faci? Ne mutăm și mie nu mi-ai dat vestea?" glumește el.

"Nu, Kookie. M-a sunat Yoongi. Ne întoarcem în Seul. E important."

"Aaa," înțelege el într-un final. "Șefă nouă?"

"Sau șef," comentează Taehyung aproape absent. "Ce e clar e că trebuie să fiu acolo. Dacă cine e acum la conducere e la fel de rău ca Chaerin, trebuie să demisionez, înțelegi asta, nu?"

Jeongguk dă aprobator din cap, o grimasă apărându-i pe față. "Mi-aș fi dorit ca lucrurile să... stea diferit. Să nu trebuiască să-ți pierzi locul de muncă din cauza unor oameni fără scrupule care vor succes pe care să-l obțină prin cele mai ingrate mijloace."

"Știu ce zici, dragoste, dar lumea nu e perfectă," zice el, dându-i un pupic rapid în creștetul capului.

"Cât o să fi plecat?"

Taehyung era sigur că întrebarea avea să vină și ca să fie sincer, nu avea răspunsul. Nu știe ce are să se întâmple în Seul și în ce proporție îl va implica pe el. "Nu știu..." e tot ce poate să-i ofere, iar Jeongguk își lasă privirea în jos, înghițind în sec.

"Hei," îi atrage Tae atenția, îngenunchind în fața lui și ridicându-i bărbia cu un deget. "Ce e? Vorbește cu mine."

"E doar..." spune ușor Jeongguk, jucându-se cu degetele în poală, "credeam că acum nu mai trebuie să fim despărțiți."

"Nimeni nu ne desparte, Kookie. Doar o să fiu plecat puțin, să pun ordine în ce am creat. E responsabilitatea mea."

Jeongguk oftează, dar încuviințează. "Înțeleg. Oricum," își pune el mâinile în jurul gâtului brunetului și-i zâmbește dulce, "pe mine mă găsești aici, așteptându-te. Fă ce trebuie să faci, te susțin!"

"Promit că nu ratez finala X Factor!" chicotește Taehyung.

"Ai face bine!" îl avertizează șatenul, trăgându-l într-un sărut sărut.

"Mă ajuți la împachetat?" flutură Taehyung din gene.

Pe Jeongguk îl bufnește râsul, "N-ai să vezi," răspunde și se trântește înapoi în pat, luându-și consola de jocuri în mână.

*

@ koreanews

Liked by jeonggukie, jiminie.park, namjoon.kim, jennie and 3.479.025 others

koreanews Fotomedelul Kim Taehyung văzut pe aeroportul din Busan așteptând zborul cel mai curând către Seul. Se zvonește că modelul se întoarce la sediul companiei Vogue după ce declarația lui și tot ce s-a întâmplat săptămâna trecută a declanșat un haos total printre angajați și reprezentați. Care să fie soarta lui și a companiei?

Comments disabeled

*

Jeongguk se strâmbă când aude soneria de la ușă reverberând prin tot apartamentul. Scoate un sunet deranjat, ridicându-se leneș din pat, cu părul răvășit, și trăgând la nimereală niște haine mai decente pe el. 

Se îndreaptă cu picioarele târâș spre ușa de la intrare, oftând și răspunzând prin a o deschide larg.

O încruntătură își găsește imediat loc pe chipul lui și trec câteva secunde până să-și găsească cuvintele potrivite, "Ce naiba cauți aici?"

A/N: vă place noua copertă? :3