Taehyung rămâne cu gura căscată, nemișcat, nereușind să proceseze ceea ce tocmai a auzit. Are impresia că pământul i-a fugit de sub picioare și toată lumea lui s-a întors cu susul în jos. Cum poate totul să fie distrus într-o fracțiune de secundă cu doar câteva cuvinte?
"Atunci demisionez!" Nu știe cum a găsit puterea să vorbească, dar asta e singura soluție la care se poate gândi pe moment.
Șefa lui începe să râdă, vocea ei zgâriindu-l pe ureche. "Ce amuzant, dacă tu crezi că așa se rezolvă lucrurile, te înșeli." Face o pauză de efect, după care continuă. "Taehyung, ești unul dintre cele mai bune modele ale noastre, nu ne putem permite să te pierdem, dar nici să ne pătezi imaginea. Așadar, dacă demisionezi, ceea ce am spus tot se menține. Jeongguk nu va câștiga niciodată X Factor. Nu-l poți ajuta decât prin a te despărți de el."
"Nici măcar nu suntem oficial împreună!"
"Nu contează, lumea asta crede oricum. Plus, uite un bonus, Yoongi și Hoseok își pot păstra locurile de muncă ca dovadă a bunăvoinței mele."
Taehyung practic îi poate auzi rânjetul de partea cealaltă a telefonului. Îl face să vrea să spargă telefonul în mii de bucățele.
"Ce e mai important pentru tine, Taehyung? Fericirea ta? Sau fericirea lui?"
Tăcerea pune stăpânire pe camera în care se află Taehyung, iar el știe fără să trebuiască să se gândească care este răspunsul. Fericirea lui Jeongguk a fost mereu cea mai importantă pentru Taehyung. Până la urmă, nici măcar nu mai e o decizie, deja știe ce are de făcut.
"În regulă..." spune el încet, închizând ochii și strângându-și mâna pe telefon. "Nu mă voi mai vedea cu el, te rog, doar nu face nimic care să-l rănească. Te rog."
"Ai cuvântul meu," răspunde ea fericită și îi închide telefonul în nas.
Taehyung își coboară ușor telefonul de la ureche și-l lasă să alunece pe jos. Lacrimile îi înțeapă ochii și nu le poate opri din a i se prelinge pe obraji.
Cum poate să-i spună el lui Jeongguk să renunțe la visul lui doar pentru a fi cu el? Nu poate. De aceea, Taehyung trebuie să fie cel care renunță la ei, pentru ca Jeongguk să aibă viitorul pe care și l-a dorit mereu. Taehyung nu poate sta în calea realizării visului său, nu poate fi atât de egoist.
Iar acum... acum trebuie să le frângă inima amândurora. Trebuie să fie la fel ca Minho și să-l dezamăgească, ceva ce i-a jurat lui Jeongguk că nu va face niciodată. Dar e pentru binele lui... Povestea lor nici măcar nu începuse, cum poate să-i spună acum lui Jeongguk că trebuie să se încheie? Nici măcar nu apucase să-l întrebe dacă vrea să fie împreună cu el.
Iar acum totul s-a dus pe apa sâmbetei.
Și acum ei sunt cei care vor suporta consecințele.
*
"Ce a spus?!" strigă Yoongi imediat după ce Taehyung a terminat de povestit.
"Lasă-mă doar să spun că șefa ta e o scorpie!" intervine Namjoon.
"Tae, doar nu te gândești să asculți ce spune ea!" Yoongi se ridică de pe scaun și vine în fața lui Taehyung care-și ține capul în mâini pe canapea.
Taehyung scutură din cap, "N-am de ales, Yoongs. Ai auzit ce a spus. O să vorbească cu cei de la X Factor și o să-i pună bețe-n roate lui Jeongguk. Nu pot să fiu cel care-i răpește visul, Yoongi. Pur și simplu nu pot. A muncit atât de mult..."
"Dar, Tae, nu te poți da bătut așa de ușor. Vorbește cu Jeongguk, poate că..." dar brunetul îl întrerupe.
"Poate că ce? Poate că va renunța la o viitoare carieră în muzică pentru cineva ca mine? Tu te auzi ce spui? Și chiar dacă ar face-o, nu l-aș lăsa. Nu se merită. Eu... sigur va găsi pe cineva mai bun decât mine."
"Și ți-ar conveni asta?" întreabă Seokjin cu mâinile în sân.
"Normal că nu mi-ar conveni," izbucnește Taehyung. "Crezi că mi-ar plăcea să-l văd cu altcineva? Pe bune? Dar... e visul lui, Yoongi. Nu pot, nu pot-" lacrimile din ochi fac să-i fie greu să continuie.
Înainte ca Namjoon să apuce să spună ceva, aud cheia rotindu-se în broască și vocile lui Jimin și Hobi certându-se pe nu știu ce pereche de ochelari venind de la intrare. Taehyung trage aer adânc în piept și își sterge lacrimile cu mâneca, chiar dacă știe că nu are rost, sigur se poate observa că a plâns.
Jimin se oprește la intrarea în sufragerie, Hobi rămânând blocat în urma lui atunci când observă starea în care se află Tae. Jeongguk se lovește de spatele lor încercând să intre în încăpere, "Ce naiba faceți? De ce v-ați...?" Vocea îi piere atunci când privirea îi pică asupra lui Taehyung.
"Tae...?" Șatenul își face loc printre cei doi băieți și se duce țintă la Taehyung, apucându-i fața între palme. "Ce s-a întâmplat? Tae, vorbește cu mine." Taehyung poate să citească pe fața lui că e îngrijorat și simte că o gheară invizibilă l-a apucat de piept, tăindu-l adânc până în suflet.
"Jeongguk, trebuie să vorbim."
CITEȘTI
Oare destinul e cel gelos pe noi? - K.TH/J.JK [FINALIZATĂ]
Fanfic"De ce mă respingi mereu?" "Pentru că am învățat de mult că nu trebuie să te încrezi în oameni. Te dezamăgesc când te aștepți mai puțin." ÎNCEPUTĂ: 14.07.2020 FINALIZATĂ: 21.08.2020