Oare destinul e cel gelos pe noi? - K.TH/J.JK [FINALIZATĂ]

43.

A/N: chiar recomand să ascultați melodia de la media înainte/în timp ce citiți capitolul, deoarece mi se pare că se potrivește perfect și mi-a fost sursă de inspirație (plus că e Jimin!!!). Mulțumesc <3

taetae.kim

Jeongguk, te rog, răspunde-mi

Te rog, spune ceva, orice, o merit...

jeonggukie

Ce vrei să-ți spun, Tae...?

Pur și simplu nu mai am putere și energie să fac asta...

taetae.kim

Te rog, nu renunța, o să găsesc eu o soluție

jeonggukie

Tu și Lisa sunteți...?

taetae.kim

NU

Jeonggukie, nu, cum poți măcar să te gândești la așa ceva?!

Nu ți-aș face asta niciodată

jeonggukie

Ce ai vrea să cred când văd poza și descrierea aia? Comentariile... 

taetae.kim

Dă-le naiba de comentarii, de poze și de descrieri

Nu a fost ideea mea, nu am vrut să fac asta, trebuie să mă crezi

jeonggukie

Tae, te cred...

Dar tu mă crezi când îți spun că m-am simțit ca naiba când v-am văzut așa apropiați...?

Dacă n-aș fi știut mai bine, aș fi zis că sunteți...

taetae.kim

Că suntem ce?

jeonggukie

Îndrăgostiți...

taetae.kim

Nu te răni singur, Kookie, nu gândi așa

Știi că nu e adevărat

Nimic nu e adevărat

Propria mea șefă m-a șantajat și...

Te rog, înțelege că vreau doar să te protejez

jeonggukie

Nu, Tae, înțelege tu ceva, nu așa mă protejezi, așa doar începi să trăiești o minciună din care nu mai poți ieși și care te rănește și pe tine, și pe mine

Iar eu cred că niciunul dintre noi nu merită asta...

jeonggukie a părăsit conversația

*

Ușa se trântește de perete cu forță, Yoongi și Hoseok căutându-l îngrijorați din priviri pe Taehyung. Nu-l mai văzuseră de când fusese chemat în biroul șefei lor și chiar începeau să-și piardă răbdarea așteptându-l să apară. Chiar când erau gata să închidă iar ușa dezamăgiți după o scanare rapidă a camerei, atunci aud suspinele.

Își aruncă o privire unul altuia și dau buzna înăuntru, privirea lor picând imediat asupra lui Tae care stătea ghemuit, cu capul între genunchi și spatele lipit de perete, telefonul la picioarele sale și plângea tăcut.

"Oh, Tae..." Cei doi înghenunchează lângă el, fiecare punându-și o mână pe umărul lui. Taehyung tresare speriat, ridicându-și capul să vadă cine e, dar izbucnește și mai rău în plâns atunci când îi vede. Hoseok se abține să nu plângă și el împreună cu prietenul său, dar știe că trebuie să fie puternic. Pentru Taehyung.

"De ce doare atât de tare?" întreabă Taehyung inocent, lacrimile scurgându-i-se pe obraji. 

Yoongi strânge din dinți, abținându-se cu greu să nu dea buzna în biroul scorpiei ăleia și să-i spună exact ce crede despre ea, dar Taehyung e mai important, și trebuie să fie acolo pentru el. "Pentru că îl iubești," spune el serios, dar ca și cum nu era nimic nou sau neobișnuit. De parcă ar fi fost ceva extrem de evident.

Taehyung nu reacționează, dar Yoongi știe că l-a auzit după felul în care respirația îi devine și mai agitată.

"Îl înțeleg..." începe el ușor, "Adică, dacă aș fi în locul lui, nici măcar nu aș suporta să știu că e cu altcineva, chiar dacă se preface sau nu. Doar gândul ar fi suficient să mă facă să distrug ceva, orice... Deci nu-l învinovățesc că a reacționat așa..."

"Are nevoie de timp să proceseze informația," încearcă Hobi să-l încurajeze.

"Timp? Hobi, eu și Jungkook pare că am fost sortiți eșecului încă de la început. Nu vom putea fi niciodată împreună, nu atât timp cât există oameni precum Chaerin care ar face orice să ne țină departe unul de celălalt. Și pentru ce? Pentru nenorocita de reputație a companiei... Mhm, da, bănuiesc că nu-i convine ca modelul ei principal pe care-l tratează ca pe un robot să fie văzut pe stradă ținându-se de mână cu un alt băiat... Nu ar da bine pe sticlă, probabil," râde el fără pic de umor în glas.

Hoseok își lasă capul în jos, simțindu-se atât de neputincios...

"Chiar sunt sortit să-mi petrec toată viața într-o minciună?" îi întreabă Taehyung, fără să se aștepte de fapt la un răspuns.

"Tae, vom găsi o soluție..." încearcă Yoongi să-l înveseleasă.

"Ce amuzant, asta îi spuneam și eu lui, dar parcă nici măcar eu nu mai cred în vorba asta... Are dreptate, sunt prins într-o minciună și vreau să scap, dar nu pot. Lucrurile astea continuă să se întâmple orice aș face..."

"Și dacă îi spui că nu...?"

"Nu," zice Taehyung ferm. "Nu pot să-i fac rău lui Jeongguk."

"Nu crezi că și așa îi faci la fel de mult rău...?" intervine Hobi.

"O să treacă peste. E puternic. Dar dacă își pierde visul din cauza mea, mă va detesta mereu și îi va părea rău toată viața, și nu pot suporta asta."

"Nu ai de unde să știi, Tae," spune Yoongi, strângându-l de umăr.

"Dar nici nu vreau să risc. Pentru asta însă mă va putea ierta cândva, cel puțin sper."

"Nu e în regulă ce se întâmplă," murmură Hobi, o grimasă apărându-i pe chip.

"Nici nu mai știu cine sunt," continuă Tae de parcă nici nu l-ar fi auzit, pierdut printre gânduri. "Ei șterg tot ceea ce mă face pe mine eu. Cum s-a ajuns în punctul ăsta...?"

Yoongi se apleacă și-l ia în brațe, strângând din ochi și frecându-l pe spate. Faptul că prietenul lui întotdeauna vesel și cu zâmbetul pe buze este adus în starea asta, îl afectează mai mult decât și-ar fi închipuit.

"O să fie bine. Nu-ți pierde speranța. Poate Chaerin se va răzgândi..."

"Sau poate îi va plăcea jocul ăsta atât de mult încât să vrea să-l continuie la nesfârșit..."

A/N: okay deja devine mai trist decât am vrut să fie la început:( îmi pare rău...