Primăvara îşi deşteptase cântările,iar soarele mângâia acoperişul arămiu al orfelinatului.Era o clădire veche care nu mai fusese renovată de pe vremea fostului proprietar,domnul Carter,care trecuse în neființa în urmă cu ani buni.De atunci,orfelinatul se afla în grija a două surori iar zâmbetul sincer nu le-a mai părăsit vreodată chipul copiilor crescuți de aceste femei binecuvântate de îngeri.Însă,de 10 ani nu mai găzduiseră un nou suflet parăsit de lume şi trimis în brațele călduroase ale surorilor.Copiii creşteau pe zi ce trecea,iar o eventuală lipsă a acestora ar fi adus închiderea orfelinatului pe care domnul Carter il iubise atât de mult şi pe care surorile îi promiseră că îl vor îngriji până la adâncurile veacurilor.
Deşi erau mulți copii rămaşi orfani pe lume,lipsa acestora de la orfelinatul WhiteBell putea fi explicată prin zvonurile stranii ce înconjurau această proprietate.Gurile rele - oamenii cu care domnul Carter avuse fel şi fel de neînțelegeri - au răspândit printre oamenii o minciună mai gogonată decât burțile lor pline de bucate scumpe : posibilitatea ca orfelinatul să fie blestemat.
Domnul Carter fusese la viața lui un bărbat admirat şi respectat de societate.Candidase chiar şi la funcția de primar a oraşului aflat în apropierea orfelinatului.Oamenii îl iubeau pentru simplitatea,modestitatea şi realismul de care a dat dovadă.Însă,cruzimea sorții şi-a dezvăluit colții odată cu misterioasa dispariție a iubitei sale soții.Doamna Carter nu a fost găsită timp de 5 luni,iar ziua reuniunii acesteia cu soțul ei a însemnat un ultim drum spre locul de veci al familiei.Săraca femeie fusese cel mai probabil răpită şi bătută luni întregi pănă când criminalul îi curmă suferința,înfăptuindu-şi păcatul.După moartea soției sale,domnul Carter nu a mai fost deloc acelaşi.S-a retras la orfelinatul pe care îl cumpărase pe când era doar un tânăr care se avânta în lumea afacerilor.Iubise orfelinatul acela pentru zămbetele nesfârşite ale copiilor şi pentru căldura pe care o căpăta în inima sa la vederea bucuriei pe care o aveau in suflete.Ajutat de surorile Richard şi Lorris,domnul Carter a adus din nou prosperitate orfelinatului la ale cărui porți soseau copii trişti,care plecau fericiți.
Deşi viața lui de după moartea soției părea a fi cât se poate de normală pentru un om a cărui persoană iubită fusese ucisă,zvonurile spuneau altceva.Ele pomeneau de diverse ritualuri magice pe care domnul Carter le înfăptuia la orfelinat.Ascunse de restul lumii,aceste ritualuri chemau demonii din întunecimile iadului.Se zice chiar că domnul Carter ar fi făcut un pact cu Lucifer pentru ca succesul lui în viată să-i fie asigurat - astfel o mulțime de teorii susțineau o posibilă încălcare a contractului care dusese la moartea doamnei Carter şi în final la blestemarea orfelinatului.
Trecusera mulți ani de când aceste zvonuri luaseră naştere,dar copii nu mai călcau pragul instituției,iar surorile erau din ce în ce mai îngrijorate.
-Ce o să ne facem,sora Richard?întrebă sora Lorris cu o voce agitată
-Cel mai mic copil din grup este Denis,iar el are 15 ani.Dacă în 3 ani nu va mai veni un copil ..
-Nu se poate.Nu se poate ca acest colț de rai să se închidă.Zeci de copii şi-au regăsit speranța în acest loc.Iar răposatul domn Carter ne-a rugat să avem grijă de el ...
-Soră Lorris,nu trebuie să ne pierdem încrederea.O să vedem ce ne va rezerva viitorul.Trebuie să ne gândim la prezent,adaugă sora Richard,privind lacul ce se întindea în fața clădirii.În noaptea asta e lună plină.
Ridicându-se de lângă şemineu,sora Richard se îndreptă spre geam.Admiră multitudinea de stele strălucitoare ce împodobeau bolta de negură a nopții.Îşi dorea şi ea să fi avut o viața diferita.Să fi fost o femeie la casa ei,cu un bărbat şi cu doi copii,care să reprezinte lumina inimii sale.Dar visul ei de a avea o famile rămăsese doar un vis.Era deja prea bătrână..
Rămăsese priponită de pervazul geamului de parcă era vrajită de puritatea stelelor şi de maiestuoasa lună.Se trezi însă din visare când scâncetele unui bebeluş fragmentară liniştea nopții.Sora Richard tresări şi deschise în grabă uşa.În pragul casei se găsea un bebeluş înfăşurat într-o cârpă ponosită.Plângea şi tremura.Femeia îl ridică din prag şi il duse lângă şemineu,acolo unde sora Lorris adormise.
-Dumnezeule,sora Lorris,trezeşte-te!Tocmai avem un copil!Ai auzit?Un copil!
Trezindu-se plăcut surprinsă,sora Lorris aduse cateva haine pentru bebeluş pe care îl îmbrăcă pe dată.
-E o fetița aşa de dulce ..
Observând un bilețel dosit în interiorul cârpei,sora Richard îl desfăcu şi îl analiză.
-Numele ei e Hailey.Hailey Clawsgrove.
CITEȘTI
Black Nightmares
Paranormal# Prima carte pe Wattpad,deci nu e prea reuşită..Nu e editată,sunt ceva greşeli şi chestii neexplicate,iar sfârşitul e destul de abrupt. Mai bine nu citiți decât să fiți dezamăgiți. :)) # În urmă cu 20 de ani,sora Richard a găsit pe treptele orfelin...
