Nu o să te iubesc niciodată![18+]

• 16 •

-Ce cauți cu ăla? mă întreabă privindu-mă nervos ținându-mă încă strâns de umăr.

Nici nu realizez de ce uneori apare din senin și mă trage la răspundere de parcă am fi împreună. Gelozie, orgoliu sau conflictul dintre cei doi frați? Mi-e frică să nu fiu prinsă la mijlocul unei întreceri.

-1, îmi dai drumul la braț, îl privesc serioasă și dându-și ochii peste cap îmi eliberează mână, și 2, ce e treaba ta? Adică nu înțeleg legătura dintre noi doi... Ce contează pentru tine ce fac eu și de ce ți-aș da explicații ție, adică în calitate de ce mă tragi la răspundere pe mine?

Mă privește pentru câteva secunde încruntat cu o privire dezamăgită, apoi îmi spune:

-Doar ai grijă de curu' tău, blondo! își pune gluga în cap, își bagă mâinile în buzunarul hanoracului și se întoarce, apoi pleacă indiferent.

Asta a fost cea mai ciudată chestie pe care mi-a zis-o oare? Nu cred, se pricepe la a fi ciudat, poate și mai mult.

-Mergem? strigă Will și mă întorc văzăndu-l încă lângă mașină cum aruncă țigara pe jos și o calcă apăsat.

Nu-i răspund cu nimic, doar merg spre ei, apoi îi urmez către liceu gânditoare. Eu și Kim mergem în clasa noastră, Will își continuă drumul către clasa lui. Ne așezăm și eu îmi las ghiozdanul pe spătarul scaunul în timp ce Kim își scoate pixul și caietul pregădindu-se pentru oră, apoi își fixează privirea pe mine mirată.

-Ramona Martin, cum de nu îți scoți tu penarul și cărțile începând să repeți pentru prima oră cum faci întotdeauna?

-Sunt puțin cam debusolată după discuția cu Nikollo.

-Ce ți-a spus? mă întreabă fix în momentul în care profesorul de istorie intră, iar toți îl salutăm politicos în cor. Ce ți-a spus? repetă în șoaptă.

-Ceva cam ciudat...

-Zi-mi și mie!

-Ceva de genul ca "ai grijă de curu' tău, blondo!". îi imit vocea groasă, iar Kim începe să râdă zgomotos și toată clasa o privește, însăși chiar și profesorul cu sprâncenele lui stufoase și albe ridicate.

Kim își cere scuze, apoi revine cu fața spre mine ținându-și râsul în palmă.

-Ce ar trebui să însemne asta?

-Dacă aș fi înțeles nu aș mai fi așa tulburată acum. Crezi că ar trebui să-l caut să îl întreb ce înseamnă asta?

-Nu, e clar că e ceva la caterincă, dar dacă îți zic ce a spus Will cât timp vorbeai cu Nikollo o iei razna!

-Ce? întreb eu cu o față speriată, adică ce ar mai putea să fie?

-"A venit și frati-miu să-mi fure fata".

-Ce nai... rămân eu șocată în timp ce Kim iar râde colorat întrerupând ora.

-Aoleu, iar se uită ăsta urât la mine, spune dându-și ochii peste cap referindu-se la profesor, vorbim după se pare...

Ce caterincă mai e și pe băieții ăștia... nu le înțeleg deloc glumele.

Orele au zburat foarte repede, mai ales când nu ai nicio atenție pentru ele. Eu și Kim așteptăm în fața clasei să vină Will așa cum stabilisem. Îl văd în depărtare, aflându-se pe scări cu o gașcă de băieți si fete râzând, se pare că-și iau la revedere, apoi se îndreaptă către noi trecându-și mâna prin păr, când privirea lui se lovește de a mea chipul parcă i se mai luminează și zâmbetul lui devine mai timid.

-Cum v-au fost orele? întreabă el plin de viață.

-Plictisitoare! răspunde Kim creierită de toți profesorii care ne-au predat azi.

-Păi... hai să ne delectăm cu câte o țigară!

Se pune între noi, ne prinde de câte un umăr pe fiecare ca și cum ne-ar îmbrățișa și ne conduce până în curtea școlii, apoi spre locul în care elevii obișnuiau să fumeze. Aici erau mulți adolescenți strânși grupulețe, grupulețe și chiar nu știu cum încă le merge vrăjeala cu "locul lor secret de fumat" că toată lumea știe că se strâng aici. Eu și Kim ne așezăm pe o scară în timp ce Will rămâne în picioare în fața noastră aprinzându-și țigara.

-Dă-mi și mie! zic către prietena mea ce tocmai își scosese pachetul de țigări.

-Nu cred că ar fi...

-Sunt curios să o văd și pe asta! exclamă Will.

-Păi, hai!

Îmi întinde o țigară Kim, iar eu o plasez între buzele mele, apoi Will scoate din buzunar o brichetă și o îndreaptă spre vârful țigării.

-Când aprind bricheta trage ușor în tine, ok?

Dau din cap afirmativ și fac precum mi-a spus el, apoi când vine momentul expirării fumului, mă înec într-un tușit din care nu mă pot opri, iar Will se lasă pe ciuci ca să mă bată ușor pe spate.

-Ești bine? mă întreabă fluturând țigara pe care o avea în colțul gurii și privindu-mă îngrijorat.

-Da, da. mai trag o dată și reușesc să scot fumul mai relaxată.

Ei se liniștesc și își văd de treaba lor pe telefoane în continuare, privind în jur la restul colegilor, în dreapta mea, la o mică distanța de mine văd o gașcă în care se afla și Nikollo stând cu spatele către mine. Mă ridic și merg către el. Îl bat ușor pe umăr și fix când se întoarce eliberez fumul și el ridică o sprânceană intrigat de noua mea ,,ocupație". Oftează, apoi rapid prinde mijlocul țigări între 2 degetele și și-o pune în gura lui.

-Hei?! îi spun neînțelegând de ce mi-a luat țigara.

-Nu te mai prosti, nici nu tragi în piept, doar pufăi, așa că zi-le prietenilor tăi să îți dea lecții mai bune! își mută privirea către prietenii lui de parcă aș fi plecat de acolo.

Eu deranjată de indiferența lui îl trag de braț mai departe, iar el râde privindu-mă în ochii.

-Acum tu mă tragi de-o parte, parcă nu aveam secretele.

-Ce înseamnă "ai grijă de curu' tău, blondo!"?