Nu o să te iubesc niciodată![18+]

• 14 •

   După câteva minute de mers în tăcere, o barieră se ridică și intrăm într-o zonă privată cu multe blocuri înalte de geam aproape în totalitate, cu multe lumini ce se aprinseseră doar puțin deoarece soarele de-abia începuse să se aplece. Flori și tufișuri peste tot, îngrijite perfect de ziceai că sunt artificiali.

   Will parchează mașina, apoi coborâm și eu cu Kim ne ducem spre portbagaj să ne luăm gențile, însă normal că el nu ne lasă și se ambiționează să le care singur. Intrăm în bloc, apoi în liftul de sticlă. Sunt puțin confuză, nu știam că familia lui Will e așa înstărită, mă rog, nu asta este prioritatea mea, ci faptul că acum s-ar putea să dau ochii cu Nikollo.

   Liftul se oprește și noi ieșim din el urmându-l pe Will în continuare, până la ușă apartamentului. El se oprește și lasă gențile jos, scoțând cheia să deschisă ușa. În acest timp eu admir tablourile pe pânză de pe pereții holului, al dracu bloc e ăsta.

   După ce deschide ușa, se dă într-o parte să intrăm noi primele, așa și facem, apoi ne descălțăm. Inima mea deja bătea mai accelerat așteptând ca Nikollo să apară pe aici.

   În timp ce mă descalț admir sufrageria în care am intrat. Avea într-o parte o canapea de piele, albă cu un covoraș negru pufos pe care era o masă de sticlă, iar în fața acestora o plasmă imensă, ce stătea pe un raft micuț, plin de cărți, iar pe cealaltă parte a încăperii o bucătărie delimitată printr-un bar de marmură. Aproape de fereastră era o masă cu multe scaune și o vază de flori pe ea. După ce mi-am dat jos teneșii mi-am pus-o pe raftul de încălțăminte admirând pentru un scurt moment colecția impresionantă de Nike-uri de bărbați, aici nu locuiește nicio femeie?

   –Haideți să vă arăt unde veți dormi! zice Will și noi îl urmăm.

   Intrăm pe o ușă ce ne duce către un micuț hol ce avea pe pereți multe oglinzi.

   –În capăt e baia, pe partea asta e camera mea, ne indică cu mâna, iar aici veți dormi voi. spune intrând pe ușă.

   Camera era una foarte frumoasă, un pat pe mijloc, cu o noptieră pe o parte, o lampă lungă pe cealaltă, iar paralel multe dulapuri cu ușile de oglindă.

   –Foarte frumos! spune Kim.

   –Asta e camera lui Niko? întreb eu confuză și Will încercă să își ferească ochii de ai mei să nu văd că întrebarea mea l-a deranjat.

   –Eu... locuiesc singur de fapt, mă rog, e o poveste lungă, iar ceasul e deja destul de târziu, mâine mergem la liceu și na... eu îmi voi face un duș și mă voi culca, dar dacă aveți nevoie de ceva treziți-mă, nu mă supăr, ok?

   Eu rămân puțin șocată de cât de repede s-a schimbat doar de la o întrebare, așa că prietena mea, Kim, mă salvează ca întotdeauna din momentele stupide, așa că-i urează ea "Noapte bună!", apoi el pleacă.

   Mă întind în pat și privesc tavanul fără să mai zic nimic simțindu-mă prost pentru faza de mai devreme. Kim mi se alătură și zice:

   –Ești nebună? mă privește cu niște ochi mari.

   –Nu, doar proastă! îmi ocăp eu fața cu palmele și râsul ei enervant începe.

   –Oare tu crezi că a înțeles că noi vrem să stăm pe aici o vreme?

   –Nu știu, vreau doar să-mi fac un duș și să mă culc, ok? Hai să nu mai vorbim despre ce tocmai s-a întâmplat.

   –De acord! scoate din geantă pachetul de țigări și iese din cameră.

   Au trecut deja vreo 2 ore de când tot încerc să adorm, în casă este o liniște de mort, întuneric, răcoare, toate condițiile, însă tot nu-mi iese. Mă întorc cu față către Kim care dormea dusă, așa că mă decis să mă ridic și să părăsesc camera pentru a nu o trezi cu foitul meu. Ies pe hol și închid ușa camerei în urma mea încet făcând-o să scânteie mai tare. Ajung în sufragerie și mă duc direct în partea de bucătărie căutând ceva de băut.

   După câteva minute de cercetat zăresc un dulăpior cu uși de sticlă foarte sus, în care erau mai multe sticle de alcool. Mă urc cu genunchii pe blat și apuc o sticlă de vin un sfert băută pe care mă decid să o golesc eu. Închid ușile fără să fac prea mare zgomot și încerc eu să mă dau jos cu sticla în mână, proastă alegere pentru că fără a putea să-mi sprijin ambele mâini, materialul pijamalei mele alunecă foarte ușor pe blatul de marmură. Îmi închid ochii când deja simt că urmează să cad, dar apuc să mă las doar puțin pe spate că 2 brațe puternice mă susțin readucându-mi echilibrul.

   Mă întorc și dau de ochii oceanici ai lui Will, ce de oboseală erau puțin roșiatici.

   –Dacă știi că ești mică și trebuie să te cațări pe aici, la coborâre asigură-te că ai mâinile libere. îmi spune calm pe o voce răgușită, ca după somn, apoi ia o mână de pe spatele meu pentru a-mi lua sticla din mănă.

   Acum că aveam mâinile libere, mă dau jos singurică. Apoi mă întorc cu un zâmbet cam stânjenit.

   –Cam mare distanță, nu? începe să râdă în timp ce scoate dopul sticlei. Doar 2 pahare? mă întreabă căutând prin rafturi.

   –Kim doarme deja e în lumea viselor.

   –Tu în ce lume ești la ora asta? mă întreabă așezându-se pentru a umple paharele.

   –În lumea gândurilor mele... mă așez și eu și-mi sprijin capul cu palma având cotul pe bar. Scuze că te-am trezit la ora asta...

   –Nici eu nu prea dormeam. bea din pahar, apoi îi urmez și eu gestul.

   –Păi tu în ce lume erai?

   –Tot în lumea gândurilor.

   –Și tu la ce te gândeai?

   –La tine și Kim care ați dat buzna peste mine! începe să râdă, însă imediat zâmbetul îi piere când mie îmi apare o lacrimă pe obraz, pur și simplu nu mă mai puteam abține, sunt multe pe capul meu și fix ce nu voiam să aud, mi-a zis el.