Nu o să te iubesc niciodată![18+]

• 10 •

   Îl privesc foarte mândră, mă rog, știam că nu e pe bune, e doar un joc, dar tot mi-a plăcut cum sună ce a spus.

   –Să nu am idei cu ea? Eu deja am în cap un film întreg! nu se lasă acesta mai prejos dându-i replica, apoi râde zgomotos.

   –Tu rămâi cu filmele din cap, eu chiar le fac... îi face cu Niko, apoi mă trage să plecăm.

   –Will, ca să știi blonduțo.

   Rămân puțin șocată, ce tocmai s-a întâmplat... Nikollo chiar a fost gelos pentru o milisecundă sau... o chestie de orgoliu?

   –Îl cunoști?

   –Nici nu contează! Dar asta e ca să te înveți să nu mai vorbești cu alți băieți! urlă el râzând.

   –Ce?! țip eu când văd că o ia la fugă cu mine spre bazin. Niko nu! Te ro... apuc să mai zic înainte să aterizăm în piscină.

   Când apa tratată cu diferite substanțe face contact cu rănile mele proaspete imediat îmi arcuiesc spatele de durere și dau din picioare încercând să ies mai repede la suprafață. Niko care mă ținea în brațe simte cum mă agitam așa că mă ridică la suprafață. Când mă vede plângând pe fața lui se citea spaima. Îmi dă părul de pe ochi și mă întreabă cu disperare:

   –Ce s-a întâmplat? Ramona? Răspunde-mi! se răstește-te.

   –Scoate-mă de aici te rog!

   –Adu-o aici mai repede și nu te mai uita ca prostul în pula mea! se enervează Kim.

   El simțindu-se prost nu mai spune nimic. Mă scoate din piscină ținându-mă în brațe. Kim se apropie de el și îi dă peste mâini până mă lasă jos.

   –Cu tine nu se poate glumi? urlă în urma noastră, noi mergând spre baie.

   –Vino! îi zic eu și acesta imediat se conformează.

   Ajungem la baie unde-mi dau rochia jos și mă uit rușinată la Niko care era terifiat de rănile mele. Kim dă drumul la duș și eu lovesc pereții de durere.

   –Ramona, cine ți-a făcut asta? se apropie vrând să pună mâna, dar eu mă feresc.

   Eu și Kim ne uităm una la alta încercând să văd dacă e de acord să-i împărtășesc și lui adevărul, aceasta da din umeri.

   –Lasă-ne puțin singuri. mă adresez către prietena mea și ea face precum i-am cerut.

   –Sunt niște răni foarte rele, cum s-a întâmplat? îmi spune pe o voce mai caldă care mă liniștește.

   –Tatăl meu când a aflat de bătaia cu Samantha și apoi petrecerea... și ce am făcut noi acolo. Sper să nu povestești asta și prietenilor tăi!

   –Știu că nu ai niciun motiv să ai încredere în mine, dar o să-ți dau eu în timp. ia rochia pe care o scutură puțin, apoi mă ajută să o îmbrac. În noaptea aia nu te cunoșteam... m-am comportat cu tine cum m-aș comporta cu majoritatea fetelor, acum nu te mai bag chiar în majoritate.

   Eu nu-i mai răspund cu nimic, doar mă înroșisem tare în obraji și nu-mi mai găsesc cuvintele. M-a luat de mână și am revenit la piscină unde m-a tratat ca pe un bibelou fragil.

   Luni dimineața, nu mai pot de somn, m-am trezit obosită deoarece azi-noapte am făcut noaptea fetelor cu Kim, da, acum aparent pot face asta, mama mă lasă! A fost o zi chiar reușită, am făcut cumpărături, ne-am uitat la seriale, Kim m-a învățat cum să mă machiez și de data asta frumos! Nu ca pentru petrecerea aceea.

   Acum de-abia ce-am ieșit din baie după ce mi-am făcut rutina și ea tot doarme dusă. Mă gândesc că poate ea e obișnuită altfel dimineața, așa că intru în dressing analizând noua mea garderobă. După câteva minute de procesat mi-am luat o pereche de blugi tăiați, albaștri și o buză largă care se termina fix unde blugii începeau și-mi lăsa la vedere umărul și breteaua sutienului negru.

   Revin în cameră unde deja Kim începuse să sforăie, așa că mă decid să o zgudui ușor în ideea de a o trezi.

   –Hai, Kim! aceasta nu are nicio reacție. Kiiiim! mă răstesc eu primind același răspuns, adică nici unul.

   Așa că mă enervez și cobor repede scările ducându-mă spre bucătărie de unde iau un cub de gheață din congelator, când revin mă întâlnesc cu mama care mă salută râzând de mine. Mă așez lângă prietena mea și îi las cubul să alunece în decolteul ce-l avea la vedere.

   –Ce dracu?! Doamneee! fuge către baie iar eu rămân râzând în pat.

   După câteva minute iese, se îmbrăca și apoi coborâm scările împreună. Mama ne urează o zi bună și noi ieșim pornind către mașina ce ne aștepta să ne ducă la liceu. Stăteam amândouă pe bancheta din spate moarte de somn. Ne țineam de mână și acum mă gândesc că noi chiar suntem ca niște surori.

   În scurt timp șoferul oprește în fața clădirii precum un castel și noi pornim prin curtea școlii încă ținându-ne de mână sub privirile invidioșilor, îi înțeleg, toți ar vrea o prietenie ca a noastră.

   Intrăm pe holurile liceului și ne îndreptăm spre dulapuri. Ne oprim la ale noastre și ne căutam cărțile și caietele. În timp ce eram concentrată să găsesc ceva, două palme mari îmi acoperă ochii și eu rămân stană de piatră de la sperietură, apoi încep să râd. O aud pe Kim oftând, apoi zice:

   –Hai, acum să ghicești cine e!

   –Nikollo, logic! spun eu și mă întorc entuziasmată dând de blondul cu ochii albaștri și pistrui care mă face să-mi piară zâmbetul.

   Când îmi vede șocul începe să râdă și eu mă încrunt neînțelegând ce căuta el aici și cum m-a găsit de fapt... și mai ales, cu ce scop?
________________________________________

   Vă anunț că în capitolul "Aspectul personajelor" am adăugat poză cu Will fiind un personaj nou.