Nu o să te iubesc niciodată![18+]

• 2 •

   –Tu vezi cât e ceasul?

   Lacrimile îmi apar deja în colțul ochilor, corpul firav îmi tremură și mă blochez nemaiputând să scot niciun cuvânt.

   –Trebuie să întreb și a doua oară?

   –Nu... murmur printre lacrimile fierbinți.

   –Păi zi în morții mă-tii o dată!

   Cobor privirea umilită către ceas și de-abia pot descifra ora deoarece vedeam puțin încețoșat.

   –7:08 PM.

   –Și la cât am vorbit că ești acasă?

   –7 PM... șoptesc.

   O palmă grea îmi lovește obrazul și simt cum mi se zguduie maxilarul.

   –Mai zi o dată că nu prea cred că aud eu bine?!

   –7 PM! țip de nervi acoperindu-mi fața cu palmele.

   –Las-o Jacob, e vorba de doar 8 minute! spune mama plângând de mila mea.

   –"doar 8 minute", nu asta înseamnă disciplină, nu așa ajunge om! Oricum să nu crezi că am uitat de tine!

   Îmi dă drumul la păr îndreptându-se spre mama nervos și ăsta e momentul meu de scăpare. O iau la fugă pe scări și nu durează mult până să aud pantofii tatei în urma mea. Ajung în dormitor unde mă închid cu cheia. Mai aud doar trei pumni în ușa, apoi pașii lui se îndepărtează de camera mea.

   Mă arunc în pat unde-mi dau drumul la lacrimi de-a binelea în timp ce țipetele de la parter ale mamei îmi bântuie auzul. Îmi acopăt urechile și încerc să mă calmez. Însă nu pot! M-am săturat de tata, de Kim care mă umilește mereu, să nu mă placă niciodată niciun băiat. Ce e atât de greșit la mine?

   Îmi termin rutina de dimineață și mai trag o privire în oglinda mare de pe perete. Mă întristez când văd același gen de haine, largi și plictisitoare... însă cam așa este toată garderoba mea. Îmi ridic mâna și o duc la obrazul dat cu fond de ten. Nu obișnuiesc să mă machiez, dar m-am trezit cu o nuanță de violet pe obraz, probabil de la întâmplarea de aseară.

   Înghit în gol, apoi cobor în sufragerie. Găsesc pe măsuța de sticlă din fața canapelei un bilet și o cutiuță de catifea, mică. Prima data citesc bilețelul:

"Draga tatei,

Îmi cer scuze pentru ieșirea de aseară, avusesem o ceartă urâtă cu mama ta, dar promite tata că nu mai face! Sper să ai o zi fru..."

   Nici nu are rost să citesc aiureala asta, mereu îmi scrie același lucru oricum. Deschid cutia și văd cu colier. Era și o hârtiuță pe care scria firma bijuteriei și ce diamante conține. O arunc în ghiozdan și plec spre școală.