Nu o să te iubesc niciodată![18+]

• 5 •

   Sorb încet din doza de bere gându-mă ce o face Ramona mea sus cu Niko. Sper să îi iese și ei "lipeala", chiar are o viață nasoală și cineva trebuie să-i dea puțină culoare. O fi Nikollo genul de băiat care să-i pună soarele pe cerul ei înorat? Acum dacă stau să mă gândesc nu e el chiar potrivit pentru ea, dar o las în seara asta să vorbească cu el puțin, poate așa se convinge singură. Nu o cred în stare să poarte mai mult decât o discuție cu el, e prea timidă să treacă la fapte indiferent că am primit mesajul ăla cu subînțeles.

   –Brad, tu ce crezi că fac ăia sus? îl întreb.

   Brad este cel mai bun prieten al lui Nikollo și proprietarul petrecerii. Un tip aiurit, cam copilăros și nesimțit rău.

   –Gustă din fructul tropical! îmi face cu ochiul și-mi arată câțiva dinți într-un zâmbet mic și pervers.

   –Hai mă, mă lași! Eu zic pe bune acum!?

   –Mă fată ești proastă? Că și eu vorbesc pe bune... avem un pariu. spune indiferent în timp ce rulează un joint.

   –Ce pariu?! urlu la el, însă acesta își încheie de făcut țigara evitându-mă. Brad, ce pula mea de pariu?! i smulg jointul.

   –Hai lasă-mă în pace, dau și eu o petrecere, vreau să stau liniștit, să mă distrez! se întinde să mi-l ia.

   –Îl rup dacă nu-mi zici tot acum!

   –Mamă, cine morții mei v-a invitat vere?!

   –Tu! Hai, varsă tot acum!

   –Bine, își dă ochii peste cap, se dădea el mare zmeu că o sparge pe Ramonica, dar i-am spus că e virgină de-aia nașpa și nu se lasă din prima seară!

   –Pe ce ați făcut mă pariu?

   –5 cuie! râde ca prostul încercând să pară șmecher.

   –5 cuie egalează comoara unei fete?!

   –Dacă o numești comoară, înseamnă că tu ți-ai pierdut orice valoare prințeso! zice și toți cei de la masă care ne-au auzit discuția bufnesc în râs.

   –Lua-v-ar naiba de cocalari! îi rup țigara și fug spre scări.

   Știam că ăștia sunt băieți ai dracu, dar nici chiar așa, săraca Ramona mea, am trimis-o direct în gura lupui.

   Ajung la etaj și iau la rând ușile holului. Prima dată găsesc baia în care vomita o nasoală și alta plângea lângă, a doua unii pictau... what the fuck?! Ce au tras de-l pictează pe Moș Crăciun... mă rog! Nu am timp de rahaturi, Ramonica, unde ești?!

   Eram pe balcon, Nicollo îmi închidea fermoarul de la spatele salopetei cu țigara în colțul gurii. După ce îl ridică până la jumătatea spatelui se oprește să-mi mai acorde un sărut și eu încep să râd precum o pițipoancă, probabil de la alcool, sau de la ce tocmai s-a întâmplat... oricum nu știu, ideea e că nu mă pot abține să nu râd. Îmi închide de tot salopeta și ne așezăm.

   Mă simt alta acum, după ce am sfidat ce zicea tata mereu ,,Virginitatea este cel mai important lucru în viață, dacă nu o pierzi cum se cuvine, toată viața ta nu mai are niciun rost!". Pff, eu de-abia acum simt că viața are un rost.

   Eram piedută în gândurile mele euforice când ușa camerei se trântește de cade tencuiala de deasupra ei. Și eu și Nikollo ne ridicăm speriat. Kim apare în fața noastră foarte nervoasă și-l apucă pe el de gulerul tricoului.

   –Mă nenorocitule, 5 cuie? Serios?! urlă, iar acesta începe să râdă șiret. Bine că nu ați apucat să faceți nimic!

   El își mută privirea la mine și își ridică sprâncenele în timp ce-și mușcă buza de jos. Sunt eu proastă sau prea beată de nu înțeleg absolut nimic?!

   –De ce taci ca nesimțitul și te uiți la Ram... îi dă drumul și se întoarce asupra mea. Ramonica... nu ați făcut nimic, nu?!

   –Cum adică Kim!? Tu m-ai adus aici și mi-ai spus să fiu deschisă la orice, ți-am trimis și mesajul! Dar oricum nu înțeleg nimic, ce 5 cuie, ce ai cu Niko?!

   –Să vezi ce a pus la cale rahatul ăla cu ochi de Brad cu celălalt rahat cu ochi, Nikollo! se întoarce și vrea să arate spre el însă îl vedem în fața noptierei scormonind în portofelul meu.

   Când ne observă înșfacă repede bancnota cea mai mare și fuge. Kim aleargă după el, dar acesta-i închide repede ușa în față, apoi ne blochează cu cheia.

   –Băga-mi-aș toată pula-n voi! urlă aceasta în timp ce dă cu pumnii în ușă.

   Eu mă las jos, la podea, sprijinită de patul de lemn și-mi dau frâu liber lacrimilor. Nu pot să cred că am ajuns una din fetele alea de care băieții pot râde. Nici nu știu dacă regret ce s-a întâmplat, poate m-am grăbit și lucrurile astea se puteau întâmpla "cum se cuvine" cum zicea tata. Aș încasa toată bătaia din lume de la tata doar să-mi spăl rușinea.

   După ce Kim mă observă că plâng, își lasă nervii la o parte și se lasă pe ciuci în fața mea. Mă ia în brațe și-mi zice blând:

   –Gata, calmează-te, a trecut!

   –Nu a trecut nimic! o împing și se încruntă când cade la podea. Suntem tot aici, închise și umilite în ultimul hal! țip din toți plămânii mei.

   –Nu te răsti la mine așa că nu mi-am tras-o eu cu nimeni, tu ești aia umilită și cred că-ți mai trag și două palme acum!

   –A da?! Ai luat și tu o noapte pauză și te crezi fată cuminte?! mă ridic și-mi iau geanta.

   Voiam să plec, nu zic că e doar vina ei, dar pur și simplu e ultima persoană pe care vreau să o aud sau văd acum. Dau să ies, apăs pe cleanță și-mi reamintesc că suntem închise.

   –Fuck! țip și din spatele meu aud bătăi din palme și râsete.

   –Bravo, geniu! Iuhuuu! urlă ea foarte ironică.

   Într-o secundă mă apucă nebunia și mă îndrept spre balcon. Îmi pun geanta pe gât și îmi trec un picior peste balustradă. Kim imediat aleargă către mine și îi scap fix printre degete sărind de la balcon.

   –NUU!! aud vocea ei disperată undeva peste muzica petrecerii care-mi umplea creierul.