Îți știu numărul :*

Capitolul 1

Capitolul 1

Perspectiva.Am nevoie sa vad lucrurile in perspectiva.Nu e vorba de un cutremur sau un nebun inarmat sau un accident nuclear,da?

Raportat la alte dezastre,acesta nu e unul major.Nu major.Imi inchipui ca intr-o zi o sa rid cind imi voi aminti de acest moment si o sa-mi spun "Ha,ha,ce fraiera am fost sa-mi fac griji".

Inceteaza,Nellie.Nici sa nu te gindesti.Nu-mi vine sa rad-de fapt,mi-e rau.Umblu nauca prin sala de receptii a hotelului,cu inima batind sa-mi sara din piept,cautind zadarnic de-a lungul mochetei albastre ca model,in spatele scaunelor aurite,sub servetelele aruncate,in locuri unde n-ar putea sa fie.

L-am pierdut.Singurul lucru din lume,pe care nu trebuia sa-l pierd.Inelul meu de logodna.

Ar fi prea putin zis ca e un inel special.Exista in familia Tavish de trei generatii.Are un smarald superb,incadrat cu doua diamante si Magnus a trebuit sa-l scoata dintr-un seif special de la banca inainte de a ma cere in casatorie.

L-am purtat cu grija zi de zi,timp de trei luni,noaptea asezindu-l cu sfintenie pe o tavita speciala de portelan,verificind odata la 30 de secunde sa vad daca-l am pe deget....si acum,chiar in ziua in care parintii lui se intorc din State,l-am pierdut.Taman in ziua asta.

Profesorii universitari Antony Tavish si Wanda Brook-Tavish,chiar in acest moment,la bordul unui avion,in drum spre casa,dupa sase luni,de concediu salbatic la Chicago.

Mi-i si imaginez ,rontaind alune prajite cu miere si citind lucrari academice,fiecare cu Kindle-ul lui.Sincer,nu stiu care te intimideaza mai mult.

El. E atit de sarcastic.

Nu,ea.Cu parul ei zburlit,intrbindu-te tot timpul ce parere ai despre feminism.

OK,amindoi te sperie la culme.Si vor ateriza cam intr-o ora si cu siguranta o sa vrea sa vada inelul....

Nu,nu intra in panica Nellie.Gindeste pozitiv.TREBUIE  doar sa abordez problema dintr-un alt unghi.Cum ar fi...oare ce ar face Poirot? Poirot nu s-ar criza.Si-ar pastra calmul,si-ar folosi materia cenusie si si-ar aminti un detaliu minuscul,crucial,care ar fi indiciul ce rezolva intrgul mister.

Inchid strins ochii.Haideti,celule cenusii.Faceti ce stiti mai bine.

Faza e ca nu stiu daca Poirot bause trei pahare de sampanie roz si un mojito inainte sa rezolve crima din Orient Expres.

-Domnisoara?

O femeie de serviciu carunta incearca sa treaca pe linga mine cu un aspirator si eu tresar ingrozita.Deja dau cu aspiratorul? Daca aspira inelul?

-Ma scuzati.

O apuc de umar,prin uniforma de nailon albastru.

-Puteti sa ma lasati sa mai caut cinci minute inainte sa dati cu aspiratorul?

-Inca va mai cautati inelul?

Clatina din cap,a indoiala,apoi zimbeste.

-Sunt sigura c-o sa dati de el acasa.Probabil ca in tot timpul asta a fost acolo.

-Poate.

Ma silesc sa incuviintez politicos,desi imi vine sa urlu:

"Nu sunt chiar atit de proasta".

In celalalt capat al salonului zaresc o alta femeie de serviciu care stringe farimituri si servetele mototolite de hirtie intr-un sac negru de gunoi.Nu e deloc atenta la ce face.Oare nu m-a ascultat?

-Ma scuzati! zbier cu o voce ascutita in timp ce tisnesc spre ea.
Imi cautati inelul,nu-i asa?

-Nu l-am vazut deocamdata,draguta.

Si rastoarna inca un rind de resturi de pe masa in sac,nepasindu-i ca ma umplu de glazura cu crema de unt pe miini.

-Draguta,eu incerc sa fac curat.

Femeia imi smulge servetelele din mina.

-Uite ce mizerie faci!

-Stiu,stiu.Imi pare rau.

Incerc sa string formele de briose pe care le-am scapat pe jos.

-Dar nu intelegeti.Daca nu gasesc inelul asta am incurcat-o.

Imi doresc sa insfac sacul de gunoi si sa initiez o analiza criminalistica a continutului ,cu o pensa ("Pensa" este formula prescurtata a cuvintului "Penseta").Imi doresc sa sigilez intreaga incapere cu banda izolanta si s-o declar locul crimei.Dar NU,nu pot sa fac asta,deoarece nu lucrez la criminalistica,desi as vrea..Trebuie sa fie aici,trebuie.

Daca nu cumva l-a luat cineva.Asta e posibilitatea de care ma agat.Una din prietenele mele il are inca pe deget si cumva nu si-a dat seama.Poate c-a alunecat intr-o geanta...poate c-a picat intr-un buzunar... a ramas agatata de un pulover....posibilitatile din imaginatia mea devin din ce in ce mai absurde,dar nu pot renunta la ele.

-Ati cautat la toaleta?

Femeia incearca sa treaca pe linga mine.

Normal c-am cautat in toaleta.Am verificat fiecare cabina in patru labe.Si apoi fiecare chiuveta.De doua ori.Si apoi am incercat sa-l conving pe receptioner sa inchida baia si sa permita verificarea fiecarei tevi de la chiuveta,dar a refuzat.A zis ca ar fi altceva daca as fi fost sigura ca l-am pierdut acolo si ca era sigur ca politia i-ar da drepate si m-a rugat sa ma dau la o parte pentru ca mai asteptau si alte persoane.

Politia.Pff.Mi-am inchipuit c-o sa vina cu o masina cu sirena de indata de i-am sunat,nu c-o sa-mi zica sa vin la sectie si sa depun plingere.N-am timp sa depun plingere.Trebuie sa-mi gasesc inelul!

Ma intorc grabita la masa rotunda la care am stat in dupa-amiaza asta si ma tirasc sub ea,pipaind din nou mocheta.

Cum am putut  sa fiu atit de proasta?

A fost ideea vechei mele prietene din scoala Natasha sa luam bilete la " Ceaiul cu Sampanie la Marie Curie".N-a putut ajunge la petrecerea burlacitelor,care constase intr-un weekend la spa,asa ca asta era un fel de substitut.Eram opt la masa,sorbind voioase sampanie si indopindu-ne cu briose si, chiar inainte sa inceapa tombola,una din ele a zis: "Hai,Nellie,lasa-ne sa incercam si noi inelul".

Acum nici macar nu-mi amintesc care din ele a fost.Oare Annalise? Annalise mi-a fost colega de facultate si acum lucram impreuna la First Fit Phisyo,cu Ruby care a urmat si ea cursul de fizioterapie cu noi.Ruby a fost si ea la ceai,dar nu sunt sigura ca a incercat inelul.Sau l-o fi incercat?