Îți știu numărul :*

Capitolul 4

-Cred ca va trebui sa tragem din nou,daca nu exista nici un cistigator...

-Striga! am impuns-o pe Clare,fluturindu-mi frenetic mina. Aici! Cistigatoarea-i aici!

-Si noul numar este ......5634

Nu mi-a venit sa cred cind am vazut o bruneta aflata in celalalt capat la salii tipind de bucurie si fluturind un bilet.

-N-a cistigat ea! am exclamat eu indignata. Tu ai cistigat.

-Nu conteaza.

Clare se facea mica.

-Ba conteaza! am strigat eu fara sa ma pot abtine si toata lumea de la masa a inceput sa rida.

-Hai, Nellie! a strigat Natasha.Hia,White Knightes (2)!
Fa dreptate!

-Hai,Knightie!

Asta e o gluma mai veche care a inceput in vremea scolii.Doar pentru ca a existat un singur incident la scoala,cind am initiat o petitie pentru salvarea hamsterilor,toata lumea a inceput sa-mi spuna ,,White Knightess".Sau,in forma prescurtata,Knightie.
Aparent,expresia care ma defineste este "Ba conteaza" (3)

In fine Pe scurt, două minute mai târziu, eram pe scenă alături de brunetă, certându‑mă cu prezentatorul şi susţinând că biletul prietenei mele era mai valid decât al ei.

Ştiu acum că n‑ar fi trebuit în veci să plec de la masă. N‑ar fi trebuit să scap din ochi inelul, nici măcar o clipă. Îmi dau seama cât de imbecilă am fost. Dar, în apărarea mea, nu ştiam că se va declanşa alarma de incendiu, este?
A fost ceva incredibil. Acum stăteam cu toţii relaxaţi la un ceai cu şampanie. În clipa următoare, a început să răsune o alarmă şi toată lumea a sărit în picioare, îndreptându‑se spre ieşire într‑o vălmăşeală totală. Le‑am zărit pe Annalise, Ruby şi celelalte fete înşfăcându‑şi poşetele şi croindu‑şi drum spre capătul sălii. Un tip în costum a urcat pe scenă şi a început să ne împingă pe mine, pe brunetă şi pe prezentator spre o ieşire laterală, nevrând să ne lase s‑o luăm în altă parte.

—Prioritatea mea este siguranţa dumneavoas‑tră, spunea întruna (4)

Chiar şi atunci, nu e ca şi cum mi‑aş fi făcut griji. Nu m‑am gândit că inelul avea să dispară. Am presupus că una din prietenele mele îl pusese într‑un loc sigur şi aveam să‑l recuperez când mă reîntâlneam cu toată lumea afară.Desigur, afară era un haos. La hotel avea loc, în acelaşi timp cu ceaiul nostru, o mare conferinţă de afaceri, delegaţii ieşeau rânduri‑rânduri pe diverse uşi, angajaţii hotelului încercau să facă anunţuri la difuzor, maşinile claxonau şi mi‑a luat o veşnicie să le găsesc pe Natasha şi Clare în zăpăceala aia.

—Inelul meu e la voi? am întrebat imediat, încercând să nu sune ca o acuzaţie. La cine e?

 1. Specialitatea sa este Simbolismul Cultural. Am citit în viteză cartea lui, Filosofia simbolismului, după a doua întâlnire cu el şi apoi am încercat să pretind că aş fi citit‑o de mult, pur întâmplător, de plăcere. 
(Nu că m‑ar fi crezut vreun moment, drept să spun.) Oricum, ideea e că am citit‑o. Şi ce m‑a impresionat cel mai mult: avea atâtea note de subsol. Am devenit foarte pasionată de ele. Nu‑i aşa că sunt foarte comode? Le trânteşti pur şi simplu oriunde vrei şi automat pari mai deştept. Magnus spune că notele de subsol sunt pentru lucruri care nu sunt principala ta temă de interes, dar care te interesează totuşi într‑o oarecare măsură. 
Bun. Asta e nota mea de subsol despre notele de subsol.