Îți știu numărul :*

Capitolul 22

Oh, nu mai rezist.

Cât de greu e să scrii „La mulţi ani"? De ce n-ai face-o? Nu-sdecât trei cuvinte.

- Pot să scriu „La mulţi ani" în locul tău? mă rog de el. Haide. Nu trebuie să facinimic. Scriu eu mesajul.

- Mama naibii!Sam îşi ridică privirea din telefon.

- OK. N-ai decât. Spune-i „la mulţi ani". Dar fără omuleţi zâmbitori sau pupici,adaugă, ca un avertisment. Doar „La mulţi ani! Sam".

La mulţi ani, Lindsay! scriu, sfidătoare. Sper că petreci de minune azi. Felicităriînc-o dată legat de strategia aceea pentru site, a fost genială. Toate cele bune, Sam.

Îl trimit repede, înainte să apuce să se întrebe de ce tastez atât de mult.

- Cum rămâne cu dentistul? întind coarda.

- Ce e cu dentistul? repetă el şi simt un val de exasperare.Se preface că nu ştie despre ce vorbesc sau chiar a uitat?

- Iată-ne!

Uşa se deschide şi Mark îşi face apariţia aducând cu el o tavă învelită în catifeableumarin.- Acestea sunt imitaţiile noastre de smarald.

- Oooh, exclam, uitând pe moment de telefon.Dinaintea mea sunt aliniate smaralde strălucitoare, pe zece rânduri. Vreau să zic,ştiu că sunt false dar, sincer, eu nu le-aş putea deosebi de cele veritabile.

- E vreo piatră aici care ţi se pare că seamănă cu cea pe care-ai pierdut-o?

- Aceea, arăt spre o piatră ovală din mijloc. E aproape identică. E incredibil!

- Minunat.O ia cu o pensă şi o aşază pe un vas mic de plastic.

- Diamantele sunt evident mai mici şi ies mai puţin în evidenţă, aşa că sunt sigurcă se vor potrivi. Vrei să îi dau şi un pic de patină? adaugă. Să-i mai iau din luciu?

- Puteţi face asta? întreb uimită.

- Putem face orice, declară el, încrezător. Odată am făcut copii după BijuteriileCoroanei pentru un film de la Hollywood. Păreau absolut veritabile, deşi nu le-au maifolosit până la urmă.

- Ooh. Ei bine... da, mulţumesc!

- Nici o problemă. Ar trebui să terminăm asta în... se uită la ceas. Trei ore?

- Minunat!Mă ridic uluită. Nu-mi vine să cred c-a fost atât de uşor. De fapt, sunt atât deuşurată, încât aproape că plutesc. Asta o să mă ajute s-o scot la capăt câteva zile, apoi osă recuperez inelul adevărat şi totul o să fie în regulă.Când ne întoarcem în magazin, simt un freamăt de interes. Martha îşi iţeşte capul dinregistrul în care scria şi câteva fete îmbrăcate în costume gri-albăstrui şuşotesc şi aratăînspre mine din dreptul uşii. Mark ne conduce înapoi la Martha, care îmi zâmbeşte şimai larg ca înainte.

- Ocupă-te tu de distinşii noştri oaspeţi, Martha, te rog, spune el, întinzându-i ofoaie împăturită. Ai aici detaliile. La revedere, din nou.

El şi Sam dau mâna cu căldură şi Mark o ia apoi spre biroul din spate.

- Pari fericită! îmi spune Martha, cu o sclipire în ochi.

- Sunt foarte fericită! exclam, neputând să-mi reţin entuziasmul. Mark e minunat.Pur şi simplu nu-mi vine să cred ceea ce poate face!

- Da, este o persoană specială. Oh, mă bucur aşa mult pentru tine.Îmi strânge braţul.

- Ce zi minunată pentru voi!Oh... la naiba. Deodată realizez la ce se referă. Mă uit ţintă la Sam, dar a ieşit săcitească ceva pe telefon şi nu observă nimic.