Capitolul 2

138 7 2
                                    

Nu-mi vine sa cred cit de varza sunt la chestia asta.Cum pot sa aplic metoda lui Poirot daca nu-mi amintesc nici macar lucrurile esentiale?Adevarul e ca parca toata lumea voia sa incerce inelul : Natasha,Clare,Jane (prietene din scoala din Taunton),Lucinda ( cea care-mi organizeaza nunta si mi-a devenit prietena cumva) ,asistenta ei,Clemency,Ruby,si Annalise (care nu-mi sunt doar prietene din facultate si colege,ci si cele mai bune prietene.O sa fie domnisoarele mele de onoare).

Recunosc : ma balaceam in admiratie.Inca nu-mi vine sa cred ca un lucru atit de frumos si distins imi apartine.De fapt,inca nu-mi vine sa cred nimic din toate astea.Sunt logodita! Eu,Nellie Wyatt.Sunt logodita,cu un lector universiatar,inalt,chipes,care a scris o carte si a aparut chiar si la TV.Cu doar sase luni in urma,vbiata mea amoroasa era zona calamitata.Nu se intimplase nimic interesant de un an,si cu inima indoita,eram pe cale sa-i acord o sansa tipului cu respiratia urit-mirositoare intilnit prin match.com........si acum in zece zile urmeaza sa ma marit! Ma trezesc in fiecare dimineata si,in timp ce privesc spatele neted ,pistruiat,al lui Magnus,inca adormit, imi spun : "Dr.Magnus Tavish,bursier la King's College London (1) si parca nu-mi vine a crede.Apoi ma intorc si ma uit la inel cum straluceste opulent pe noptiera si iar nu-mi vine a crede.

Ce o sa spuna Magnus?

Simt o gheara in stomac si mi se pune un nod in git.Nu.Nu te gindi la asta.Haideti,celule cenusii.Faceti-va treaba.

Imi amintesc ca Clare a purtat inelul o buna bucata de vreme.Chiar nu mai voia sa si-l scoata.Apoi Natasha a inceput sa traga de el,spunind :"E rindul meu,e rindul meu"!.Si imi amintesc ca eu am strigat :"Aveti grija!".

P.S: Cuvintele scrise cu negru mai inchis si inclinate,le veti putea gasi la subsol,deoarece cred ca o sa va prinda bine,sa cunoasteti ce inseamna.....    *))
Spor la citit in continuare! *_*

Vreau sa spun ,nu e ca si cum as fi fost iresponsabila.Urmaream cu grija inelul in timp ce era plimbat in jurul mesei,pe la prietenel mele,care chiar cred ca nu au mai vazut un inel in viata lor! *_*

Dar apoi mi-a fost distrasa atentia pentru ca au inceput sa strige numerele de la tombola si premiile erau grozave.O saptamina intr-o vila in Italia,un tuns la un salon select si un voucher la Harvey Nichols....Salonul era plin de oameni care trageau bilete,se anuntau numerele de pe podium ,iar femeile sareau in sus strigind "E-al meu"!.

Si acesta a fost momentul cind am gresit.Acesta aste momentul care imi provoaca un gol in stomac,momentul de cotitura. Daca as putea sa ma intorc in timp,acesta e momentul in care m-as intoarce spre mine,si mi-as spune,sever :"Poppy,atentie la prioritati"!

Dar nu realizezi ,este? Se intimpla intr-o clipa,faci greseala cruciala,si apoi momentul a trecut si faptul e consumat.

Si s-a intimplat urmatorul lucru : Clare a cistigat la tombola doua bilete la Wimbeldon.Mi-e foaarte draga Clare,dar mereu a fost cam mototoala.Nu s-a ridicat si n-a strigat "Eu!Ura!" din toti rarunchii,doar a ridicat infinitezimal mina.Nici macar noi cei de la masa ei ne-am dat dat seama c-a cistigat.

Tocmai cind imi dadeam seama ca scutura un bilet de tombola prin aer,prezentatorul de pe scena a zis :


Îți știu numărul :*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum