Îți știu numărul :*

Pericol de dezvaluire...

-Asadar......baieti,zic,studiind bucataria.Cum ramine cu casa?

Magnus si Felix au zis c-o sa faca putina curatenie in dupa-amiaza asta,dar toata casa arata ca dupa bombardament.Pe masa din bucatarie sunt ingramadite cutii cu mincare de la
fast-food,deasupra plitei,e un teanc de carti,e una chiar si in tigaie.

-Parintii vostri se intorc miine.N-ar trebui sa facem ceva in privinta asta?

Magnus pare impasibil.

N-o sa le pese.

Lui ii e usor sa zica asta.Dar eu sunt nora (viitoare) care a locuit aici si pe care o sa dea vina.

Magnus si Felix au inceput sa discute despre nu stiu ce nota de Subsol (1) ,asa ca ma indrept spre plita si incep o curatenie rapida.... #_#

 Nu indreznesc sa-mi scot manusile,dar baietii nici nu se uita la mine,fin fericire.Cel putin stiu ca restul casei e OK.Am luat totul la mina ieri,am inlocuit sticlele vechi si infecte cu spuma de baie.Cel mai important,am reusit sa gesesc niste anemone pentru biroul Wandei.Toata lumea stie ca adora anemonele.A scris chiar si un articol despre "anemone in literatura".(Ceea ce e o chestie tipica pentru familia asta - nu-i deajuns sa-ti placa ceva,trebuie sa devii un expert de rpin-rang in asta).

Magnus si Felix sunt cufundati inca in discutie cind termin.In casa e ordine.Nimeni nu m-a intrebat nimic despre inel.O sa ma retrag in glorie.

-Asadar,o iau si eu spre casa,anunt degajata si il sarut pe crestet pe Magnus.Tu ramii aici,tine-i de urit lui Felix.Spune-le bun-venit alor tai din partea mea,nu eca si cum as fi entuziasmata sa ii vad! spun ultima parte mai mult pentru mine,sigura ca Magnus nu m-a auzit,fiind cufundata in cartile sale despre nustiu ce chestii........

-Ramii aicic peste noapte! Magnus imi cuprinde talia cu bratul si ma trage spre le.

-O sa vrea sa te vada! spune el cu un mic zimbet in coltul buzelor

-Nu,intimpina-i tu! Eu recuperez miine.
Zimbesc larg,ca sa-i distrag atentia de la faptul ca ma furisez spre usa,cu miinile la spate.

-Avem destul timp.

-Nu te invinovatesc,spune Felix,intilnindu-mi privirea pentru prima data de cind am intrat in casa.

-Poftim?intreb,putin intrigata. Pentru ce nu ma invinovatesti?

-Ca nu vrei sa ramai pe aici! Ridica din umeri.

-Dupa mine,esti extrem de stapinita,avind in vedere reactia lor.Voiam sa iti spun de asta de citeva saptamini.Trebuie sa fii un om foarte bun,Nellie.

Oare despre ce vorbeste?

-Nu stiu....Ce vrei sa spui?
Ma intorc spre Magnus,sperind sa ma lumineze.

-nu conteaza,spune el,repede.

Dar Felix se uita lung la fratele sau mai mare,ca si cum tocmai ar fi realizat ceva

-oh,Doamne,nu i-ai spus?

-Felix,tine-ti gura!

-nu i-ai spus,nu-i asa?Nu e tocmai corect,este,Mag?

-Ce sa-mi spuna? Ma intorc de la unul la celalat.

-Ce?

-Nimic.

Magnus pare incurcat.....

-Doar ca....
Intr-un final ma priveste in ochi.

-OK.Parintii mei n-au fost tocmai in culmea fericirii cind au aflat ca ne-am logodit.Asta-i tot.

Pentru o clipa nu stiu cum sa reactionez.Ma uit fix la el,in tacere,incercind sa procesez ceea ce tocmai mi-a spus.....

-Dar ai zis....spun eu,ncontinuindu-mi gindul
Imi cam tremura vocea.
Ai zis ca au fost incintati!Ai zis ca s-au entuziasmat.

-Vor fi incintai si entuziasmati,zice,imbufnat,cu toate ca aici,cea imbufnata ar trebui sa fiu eu. Cind le vine mintea la cap.Spune le sombru si cu o voce mai joasa.

Vor fi?

 Intregul meu univers se clatina.Era indeajuns de rau cind credeam ca parintii lui Magnus sunt doar niste genii care te intimideaza.Dar in tot acest timp e s-au opus casatoriei noastre?

-Mi-ai zis ca nu si-ar fi putut imagina o nora mai dulce si fermecatoar.
Tremur toata acum,dar practic,nici nu stiu de ce...Poate de ciuda sau ...nervi! Nici eu nu mai stiu!
Sunt foarte,foarte confuza si enervata la culme de faptul ca Magnus mi-a ascuns acest lucru.
Cum a putut face asta?

-Ai zis ca imi transmit toata dragostea lor de la Chicago!Au fost toate numai micnciuni?

-N-am vrut sa te supar! Magnus ii arunca o privire crunta lui Felix.

-uite ce e,nu e grav.O sa ajunga la sentimente mai bune.Cred doar ca ne pripim....nu te cunosc ca lumea....Sunt niste idioti,incheie,incruntindu-se.Si le-am si zis-o.

-Te-ai certat cu parintii tai? "Din vina mea?"Adauga subconstientul meu.
Il privesc intristata.

-De ce nu mi-ai zis nimic din toate astea?-N-a fost o cearta,imi raspunde.A fost mai curindd .....un diferend...

Un diferend? Un diferend?
Ce naiba mai e si asta?

-Un diferend e mai rau decit o cearta! ma tinguiesc eu,nefericita si parca....suparata/Dar de ce as fi eu suparata? Oh,Doamne,mi-as dori sa-mi fi spus...Ce ma fac? Cum o sa dau eu ochii cu ei,acum,dupa ce am aflat toate chestiile astea? intrb eu parca dorindu-mi sa pling,dar chiar nestiind de ce?

Poate pentru faptul ca m-a mintit,dar poate pentru ca...in tot acest timp,eu am crezut ca parintii lui chiar tin la mine!?

Stiam eu.Domnul di doamna Prof.Dr. cred ca nu sunt destul de buna pentru ei.Sunt fata aia dintr-o opera care se desparte de iubitul ei pentru ca nu e potrivita pentru el si apoi face tuberculoza si moare si asa-i trebuie,fiindca-i era inferioara si ignoranta.

Probabil ca nic ea nu stia cum se pronunta "Proust".

-nellie,liniste-te! exclama Magnus,irascibil.

Se ridica de pe scaun si imi cuprinde umerii.

Tocmai de asta nu ti-am spus.E o prostie de fammilie si n-are nimic de-a face cu noi.Te iubesc.Ne casatorim.O sa fac lucrul asta si o sa-l duc pina la capat indiferent de ce o sa zica altii,fie ca e vorba de parintii mie sau prietenii mie,sau de oricine altcineva.Pentru ca mie,chiar nu imi pasa.Asta ne priveste pe noi.Doar pe noi,si nu ar trebui sa se bage nimeni in relatia noastra.

Tonul lui e atit de hoatrit,incit incep sa ma mai linistesc un pic.Dar doar un pic!

-Si oricum,de indata ce petreci putin timp cu ei,o sa le vina mintea la cap.Sunt convins.

Zimbesc fara sa vreau,deoarece sunt fericita cu asa un logodnic de iubitor de protector,care doar vrea sa fie alatuir de mine.Mereu.

-Asa e,asta e fata mea frumoasa! Magnus ma imbratiseaza strins si il cuprind la rindul meu cu bratele,incercind din rasputeri sa-l crde,cu toate ca eu....nustiu!Nu pot sa cred! 

Cind se desprinde de mine,din imbratisare,mai exact,da cu ochii de manusile mele si se incrunta,intrigat.

-Iubito,de ce porti manusi?

Sunt in pragul unei caderi nervoase.Chiar sunt

O-PA! Am dat de belea....

Da,mda,stiu ca acest capitol este foarte scurt ,dar pur si simplu,nu pot sa va dau mai multa informatie.(ar fi prea tentant pentru mine,si prea mult pentru voi) :)
Cum credeti,Nellie,ii va spune lui Magnus adevarul?//////// Sau nu?

Ok,astept parerile voastre! Bye!