Îți știu numărul :*

Capitolul 20

Compania lui Sam este, clar, un fel de firmă de consultanţă. Dau sfaturi companiilorcum să-şi coordoneze afacerea şi au o mulţime de acţiuni de „facilitare", ce-o maiînsemna şi asta. Bănuiesc că sunt un fel de negociatori, de mediatori sau aşa ceva.Probabil că sunt foarte buni la ce fac, pentru că Sam pare foarte popular. A fost invitatla trei petreceri numai săptămâna asta şi la vânătoare cu angajaţii unei bănci privateweekend-ul viitor. Şi o fată pe nume Blue tocmai i-a trimis un al treilea e-mail, să-lîntrebe dacă ar vrea să ia parte la o recepţie specială care marchează fuziunea dintreJohnson Ellison şi Greene Retail. Va fi o petrecere la Savoy, cu o formaţie de jazz,aperitive şi cadouri. 

Şi n-a răspuns nici acum. Nici acum. 

Pur şi simplu nu-l înţeleg. Dacă aş fi fost invitată la un eveniment atât de select, aş firăspuns imediat: „Da, vă rog! Mulţumesc foarte mult! De-abia aştept! ☺ ☺ ☺." Pecând el nici măcar nu s-a obosit să confirme primirea.Dându-mi ochii peste cap, îi retransmit fiecare e-mail, apoi îi scriu un SMS:

 Ms din nou pentru Scrabble! Tocmai ţi-am transmis câteva e-mailuri noi. Nellie 

După o clipă, sună telefonul. E Sam. 

— Oh, bună... încep. 

— OK, eşti un geniu, mă întrerupe el. Vivien încă nu plecase de la birou. Am prins-o la o şuetă şi i-am pomenit de lucrurile de care vorbeam. A ieşit totul la iveală. Aiavut dreptate. O să stăm din nou de vorbă mâine, dar cred c-o să rămână. 

— Oh, zic, încântată. Super. 

— Nu, spune el apăsat. Nu doar super. Genial. Incredibil. Ştii de cât timp, câţi banişi câte eforturi m-ai scutit? Îţi rămân dator vândut.Face o pauză.  Oh, şi ai dreptate, detestă să i se spună Viv. Aşa că-ţi sunt dator de două ori. 

— Nici o problemă! Şi-altă dată. 

— Aşadar... asta-i tot ce voiam să-ţi spun. Nu te mai reţin. 

— Noapte bună. Mă bucur c-a funcţionat.Când închid, îmi mai amintesc ceva şi-i scriu repede un mesaj: 

Ţi-ai făcut programare la dentist? O să-ţi distrugi dinţii!!!

 După câteva secunde primesc răspunsul: 

Îmi asum riscul. 

Îşi asumă riscul? E nebun? Mătuşa mea e asistentă de stomatologie, aşa că ştiudespre ce vorbesc. 

Caut pe net cea mai scârboasă, cea mai oribilă poză cu dinţi cariaţi pe care-o potgăsi. Sunt toţi înnegriţi şi sunt şi câteva măsele lipsă. Apăs pe „Trimite" şi i-o trimit camesaj. 

Răspunsul vine aproape instantaneu: 

M-ai făcut să-mi vărs băutura.

 Chicotesc şi-i răspund: 

Teme-te!!! 

Sunt cât pe-aci să adaug „Willow n-o să fie prea încântată când vei rămâne ştirb!!!".Dar mă opresc, ruşinată. Trebuie să ştii unde să te opreşti. În ciuda tuturor mesajelor pecare ni le trimitem, nu-l cunosc de fapt pe omul ăsta. Şi cu siguranţă n-o cunosc pelogodnica lui.Deşi, drept să spun, am senzaţia că o cunosc. Şi nu într-un sens bun.N-am mai avut niciodată de-a face cu ceva sau cineva ca Willow. E incredibilă. Aşzice că i-a trimis vreo douăzeci de e-mailuri lui Sam de când e la mine telefonul. Unulmai dement decât altul.

 Măcar a renunţat să-i trimită mesaje adresate direct lui Violet.Cu toate astea, continuă să trimită mesajele şi pe adresa asistentei, ca şi cum vrea să seasigure că mesajele ei vor ajunge la Sam pe orice cale şi nu-i pasă cine ce vede.