Îți știu numărul :*

Amuzament...dar si indrazneala

Habar n‑am ce‑aş putea să‑i spun în continuare. Nu vorbesc japoneza, nu ştiu nimic despre lumea afacerilor sau cultura japoneză. În afară de sushi. Dar nu pot să mă duc la el şi să spun „Sushi!" aşa, din senin. Ar fi ca şi cum m‑aş duce la un om de afaceri american de prima mână şi i‑aş spune „biftec!".

—Sunt... un mare fan, improvizez. Al activităţii dumneavoastră. Aş putea să vă cer un autograf?

Pare intrigat şi unul din colegii lui îi şopteşte la ureche traducerea. Se luminează pe dată şi face o plecăciune înaintea mea.Îi răspund precaută la plecăciune şi el pocneşte din degete, răcnind nişte instrucţiuni. Într‑o clipă, i se pune dinainte o mapă elegantă de piele şi el scrie ceva complicat în japoneză.

—Mai e acolo? se aude brusc vocea necunoscutului la telefon.

—Da, mormăi în telefon. La limită. Unde eşti?Îi zâmbesc larg dlui Yamasaki.

—La etajul 5. Ţine‑l acolo. Prin orice mijloace.Dl Yamasaki îmi întinde hârtia, pune capacul la stilou, mai face o plecăciune şi dă să plece.

—Aşteptaţi! strig disperată. Aş putea... să vă arăt ceva?

—Domnul Yamasaki e foarte ocupat.

Unul din colegii lui, care poartă ochelari cu rame de metal şi o cămaşă de un alb imaculat, se întoarce spre mine.

—Vă rugăm să luaţi legătura cu biroul nostru.Se îndreaptă din nou spre ieşire. Ce mă fac acum? Nu pot să‑i cer încă un autograf. Nu pot să‑l plachez ca la rugby. Trebuie să‑i atrag aten‑ţia cumva...

—Am un anunţ special! exclam, fugind după ei. Sunt o telegramă muzicală! Am un mesaj de la numeroşii fani ai dlui Yamasaki. Ar fi foarte nepoliticos dacă refuzaţi să mă ascultaţi.

Cuvântul „nepoliticos" i‑a făcut să se oprească locului. Se încruntă şi se uită încurcaţi unii la alţii.

—O telegramă muzicală? întreabă, bănuitor, bărbatul cu ochelari.

—Ca o „Gorilo‑gramă"(1)? explic eu. Dar muzicală.

Nu sunt sigură că asta i‑a lămurit prea mult.Traducătorul murmură frenetic la urechea dlui Yamasaki şi, o clipă mai târziu, se întoarce spre mine.

—Puteţi prezenta mesajul.

Dl. Yamasaki se întoarce şi toţi colegii lui îi urmează exemplul, încrucişându‑şi braţele, în aşteptare, şi aliniindu‑se. Văd câteva persoane din alte grupuri de afacerişti de pe hol privind cu interes spre mine.

—Unde eşti? murmur, disperată, în telefon.

—La etajul 3, aud după o pauză. Încă o jumătate de minut. Nu‑l lăsa să‑ţi scape.

—Începeţi, spune, pe un ton apăsat, tipul cu ochelari.

Câteva persoane aflate în apropiere s‑au întors să se uite. Oh, Doamne. Cum m‑am băgat în chestia asta? Unu, nu ştiu să cânt. Doi, despre ce pot să‑i cânt unui om de afaceri japonez pe care‑l văd pentru prima dată? Trei, de ce am zis telegramă muzicală?

Dar, dacă nu fac ceva acum, douăzeci de oameni ar putea să rămână pe drumuri.Fac o plecăciune până‑n pământ, doar ca să mai câştig puţin timp, şi toţi japonezii se apleacă la rândul lor.

________________________________________

1.  Gorilo‑gramă: tip de serviciu disponibil în Marea Britanie, în care un mesaj personalizat, care include de obicei un moment artistic, este transmis cuiva de un curier purtând un costum de gorilă (n.tr.).