Achim

Capitolul 25

                                     ***                                                          Cateva luni bune au trecut de la conversatia mea cu Achim,in tot acest timp il visasem aproape in fiecare seara si mereu acelasi vis in care el se intoarce inapoi la mine.Intr-un final am decis ca e mai bine sa trec peste,ca poate asa a fost sa fie,nu voi uita niciodata toate momentele petrecute cu el sau ce m-a facut sa simt in tot acest timp.Achim Maro ma vindecase si in acelasi timp ma adusese intr-o stare deplorabila din care credeam ca nu voi iesii vreodata.

      Am inceput sa ies cu Andy si am descoperit ca avem o groaza de lucruri in comun,iar asta ma incanta.Insa ma gandeam la Achim si am vaga impresie ca nu ar fi prea incantat daca ar afla ca ma vad cu prietenul sau cel mai bun,insa el  a ales pentru el,si pana la urma si eu va trebui sa imi continui viata,nu o sa pot astepta toata viata dupa el.

-Hei Ame!Spune Andy si se aseaza langa mine la masa.

-Buna si tie Andy!Spun si zambesc.

-Mai exista si altii pe aici.Spune Aron si se uita la Andy amuzat.

-Buna si voua.Spune Andy amuzat.

-Si Ame vad ca acum ai drum liber catre Andy.Oare ce o sa zic Achim cand o sa afle ca marea lui iubire se vede fix cu cel mai bun prieten al sau?!Spune Charllote cu un zambet diabolic pe fata.

-Charllote...Spune Aron si se uita la sora sa.

-Haide fratioare nu ii mai lua apararea mironositei asteia,stim cu totii ca nu o sa ii pice deloc bine asta lui Achim,pana si voi ati spus asta.Bravo Ame,o sa distrugi si o prietenie de o viata.Spune roscata si se uita badjocoritor.
Nu puteam spune nimic,ma uitam in jos și nu imi puteam lua privirea de acolo,voiam sa strig la ea,sa ma apar,însă aveam un sentiment ciudat care imi spunea ca nu aveam de ce sa ma apar,tot ce spunea acolo intr-o oarecare masura era adevarat.

-Charllote de câte ori sa îți mai spun sa îți ti gura aia?Striga fratele ei,iar atunci toti din cantina își întorc privirea înspre noi.

-Oh te rog.Spune Charlollote și se uita la el.
M-am ridicat de la masa in timp ce imi luam ghiozdanul,toti se uitau la mine și cred ca își dăduseră seama ca eu eram subiectul principal de cearta al gemenilor.
Am ieșit din cantina cu fata in pământ și cu ochii plini de lacrimi,ma deranjau toate acele vorbe,ma durea ca după atâta vreme cineva îl adusese in conversație pe Achim.După atâta vreme in care nu mai purtasem nici o discute cu nimeni despre el,acum asa dintr-o data și-a făcut apariția din nou,și in același timp și-a făcut apariția golul imens pe care îl lăsase.Oare ma mint ca am trecut peste?sau totul e doar in capul meu?

-Hei Ame,nu trebuia sa o bagi in seama pe Charllote.Spune Andy care ma face sa ma trezesc din visare.
Nu spun nimic doar ii sar in brate,și lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei,nu suportam faptul ca cineva adusese numele lui in conversatia aia.Însă nu puteam sa ii spun asta lui Andy,l-ar rani prea tare,mai ales acum ca s-a atasat atat de mult de mine.

Intr-un final m-am oprit din plâns și am plecat la cursuri alături de Andy.
Toate orele de curs au trecut repede încât nici nu imi dădeam seama cum a trecut totul asa repede.M-am gândit pe tot parcursul zilei la reactia mea când Charllote l-a adus in discuție pe Achim,nu puteam sa înțeleg de ce reactia aia?De ce am simțit iar acel gol?De ce toate astea trebuie sa mi se întâmple fix mie?chiar inainte de a da examenele de sfârșit de an pentru care invat de atâta timp.

-Învățam impreuna in după-amiaza asta?Spune Andy in timp ce imi deschide portiera masinii.

-Cum vrei.Spun nepăsătoare și cu totul distrasa.

-Bine atunci ce zici de 15:30?Spune Andy și se uita la mine.

-Poți veni sa iei prânzul la noi și sa nu mai treci pe acasa.Spun ca sa fiu politicoasa.

-Suna bine.Spune acesta și pornim înspre casa mea.

    Am ajuns acasa și tot drumul a fost liniștit,doar muzica se auzea pe fundal.M-am gândit tot drumul la golul pe care îl simt dinou,m-am gândit la Achim si la faptul ca sentimentele mele fata de el nu s-au stins niciodata,doar eu ma minteam singura.
   Când am ajuns acasa,doar am intrat pe usa alături de Andy fără sa spun ceva,eram atat de pierduta încât nu mai știam ce sa vorbesc.

-Buna Andy!Spune tata zâmbind.
  Îl mai adusesem acasa pe Andy,iar tata era foarte încântat ca intr-un final am trecut peste Achim și pot spune ca îl adora pe Andy.Imi pare atat de rau ca am făcut asta,ca l-am apropiat de familie atat de mult și ca l-am lăsat sa se atașeze,trebuia sa am răbdare și sa o las încetișor pana eram sigura ca am trecut peste.

-Buna,domnule Turner!Spune acesta și da mâna prietenește cu tata.

-Ce avem de mancare?Spun încercând sa para ca sunt bine.

-Laura a făcut pui la cuptor cu cartofi.Spune tata zâmbind.

-Suna bine.Spune Andy zâmbind.

   Ne-am asezat la masa,însă eu nu imi luam gândul de la ceea ce simteam,nu prea imi dădeam seama ce se întâmpla in jurul meu,eram cu totul și cu totul pierduta.