Achim

Capitolul 5

                                    ***
Trecuse o luna de când eu și Achim ne petreceam timpul imrepuna,toată lumea credea ca noi avem o relație,dar ne plăce sa ii lasam sa creada.Ne mai plimbam de mâna pe holurile liceului,dar nu simteam nimic unul pentru altul asta era sigur.Ne plăcea sa ne petrecem majoritatea timpului impreuna.
   Despre Chase și Cora nu mai știam nimic,intelsesem de la Aron Grimaldi unul din prietenii lui Achim ca cei doi se mutaseră in alt oras ca sa își înceapă viața.M-a durut rau când am aflat asta și din partea Corei.O sunasem imediat cum am aflat,iar ea mi-a confirmat.Am plâns o groaza și mai am nopti in care plang,dar Achim e aici ca sa ma ia in brate,ma intelgea cum nimeni nu o făcea.Cu toate ca relația noastră era strict platonică aveam nevoie de el mereu.

     Era marți seara.Achim terminase sa ma ajute cu chimia și ca de fiecare data in ultima vreme eu ma jucam in parul sau mătăsos,iar el imi citea din ,,La răscruce de vânturi" aflasem ca ii place literatura exact la fel cum imi plăcea mie.
Imi plăcea sa ii aud vocea,avea o voce asa calda și liniștitoare și de multe ori din cauza asta adormeam când citea.

-Achim?!Spun și îl intrerup.
El inchide cartea se ridica din poziția in care statea și se uita la mine.Imi plăcea cum ma privea.

-Da,Riluri?Spune el surprins parca.Nu prea aveam obiceiul sa îl opresc din citit.
M-am oprit din al mai corecta ca sa imi spună asa,imi plăcea fiecare mod in care imi spunea,fiecare alint.

-Vreau sa mergem sa ne plimbam sau cel putin sa mergem undeva.Spun și ma uit la el.
Știam unde voiam sa mergem,voiam sa îl duc pe un deal,unde ma ducea mama când eram mica.Se vedeau luminile orașului de acolo și stelele se vedeau altfel, parca mai aproape,mai aproape de pământ.

-Unde ai vrea sa mergem?Spune el și își trece mâna prin par ca sa îl aranjeze după ce eu mi-am făcut de cap cu degetele prin el.
Iubeam sa ma joc in parul lui,iar el nu spunea niciodata nu.

-O sa ghidez eu drumul și vei vedea la final unde ajungem.Spun și ii zâmbesc.

-Amelie, sa te imbraci afara e destul de frig spune el grijuliu.
Afara era într-adevăr frig,era sfârșitul lui octombrie,iar aceasta toamna era mai friguroasă fata de celelelate.

                                      ***
După 20 de minute am ajuns in acel loc,nu mai fusesem acolo de o groaza de vreme.Totul era la fel ca atunci când eram mica.Luminile orașului se vedeau perfect,stelele de pe cer se vedeau atâta de bine,exact ca atunci.

-Imi place locul.Spune Achim și se uita intr-un punct fix.

-Ma bucur.Spun și ii zâmbesc.

-Amelie,vreau un moment de adevar.Spune el și își întoarce privirea înspre mine.

-Te rog.Spun in timp ce admiram priveliștea.

-De ce nu îți place sa ti se spună Riluri?Spune el curios.

-Mama mi-a pus numele asta,nu înțeleg ce înseamnă sau de ce,dar tot timpul mi s-a părut destul de caraghios.Preferam sa ma cheme Sara sau orice alt nume inafara de Riluri.Spun continuând sa admir priveliștea.

-Mie imi place Riluri.Spune el și zâmbește.
Nu am mai spus nimic,eram ferm convinsă ca ii plăcea numele meu,deoarece ma striga asa mai mereu,dar imi plăcea la nebunie cum îl pronunța.Imi plăcea fiecare mod in care ma striga și ma alinta.

Nici unul din noi nu a spus nimic o bucata de timp.Stateam pe capota mașinii și admiram priveliștea fermecați.Mi-as fi dorit sa îl aduc aici pe Chase,sa stau in brațele sale.
Imi plăcea sa stau cu Achim aici,dar cu Chase ar fi fost altfel.Imi e asa dore de el.Oare ce o mai face?E bine?Ii merge bine cu Cora?Am rupt orice legătura când acesta a plecat din oras,iar faptul ca el nu ma mai cauta ma durea,înțeleg ca e impreuna cu Cora,dar eu parca eram cea mai buna prietena a lor.
Achim a fost aici lângă mine in tot acest timp,ma lua in brate,imi ștergea lacrimile.Ma înțelegea cum nimeni nu a mai făcut-o.Faceam cele mai dragute lucruri impreuna,găteam impreuna,citeam impreuna,învățat impreuna.Imi e frica ca timpul o sa mi-l răpească și pe el,și atunci nimic nu va mai fi la fel ca acum,nu voi avea pe nimeni dacă și el pleacă.Dacă as putea as opri timpul in loc ca sa raman aici cu el și sa retrăiesc toate momentele astea la nesfârșit.

-Printesa esti bine?Spune el și se uita îngrijorat la mine.

-Da Achim,doar ca imi e dor de Chase.Spun si el ma ia in brate.
Simt cum ma săruta in creștetul capului,făcea asta atat de des in ultima vreme,ma făcea sa ma simt bine,protejata,parca imi transmitea tot calmul lui.

-Doar asta e?Spune el și se uita la mine.
Ma cunoștea bine,mai bine decât oricine,cu toate ca ne cunosteam  de putina vreme.

-Da,doar asta.Spun incet.
Nu puteam sa ii spun ca imi e frica sa nu il pierd mi se parea a fi un clișeu.

Nu a mai spus nimic doar ma ținea strâns la pieptul sau.Ma ținea atat de strâns încât uneori simteam ca nu mai pot respira.
Telefonul meu suna.Îl scot din buzunar,iar pe ecran apărea scris ,,Tata".Ii răspund,deoarece de câte ori ma suna știam ca e urgent,ca ceva se întâmplase.

-Amelie?!Vino repede la spital,bunica Olga...Spune acesta trist.