Achim

Capitolul 19

Nu am dormit toată noaptea,iar tot ce se întâmplase cu o zi in urma nu era un cosmar,era doar realitatea,acel moment când te trezesti din visare și totul doare,fiecare gand,fiecare lacrima și fiecare vorba.
Am așteptat toată noaptea ca sa aud o bataie in geam,sa ma sune,însă nimic.Lumina de la camera lui a fost deschisa toată noaptea,însă el nu a mai venit la mine.As putea merge sa ii spun ca am glumit,însă Achim ma cunoștea mai bine decât oricine,o sa ma privească in ochi si o sa stie ca îl mint,o sa simtă.
De ce nu am putut sa imi tin gura?Oare de ce?Daca taceam și nu spuneam nimic eu și Achim eram acum aici in patul meu.

Usa camerei se deschide,iar pe ea intra Conor,cu iepurașul sau in brate.

-Ame?!Spune el incet.

-Ce e dragule?Spun și ma uit la el.

-Pot sa stau cu tine ca sa te consolez?!Spune și se uita la mine.
Aveam nevoie de liniște,dar nu puteam sa îl refuz.

-Vino aici.Spun și ii fac semn înspre pat.

-Multumesc!Spune el și se îndreaptă grăbit înspre pat.

-E bine acum?Spun și îl învelesc și pe el.

-Ame mama mi-a spus mereu ca nu trebuie sa suferi din dragoste,pentru ca dragostea nu aduce nimic bun,mami făcea mereu invers și a plâns mult după ce tati a plecat.Spune Conor și se uita la mine.

-Esti foarte destept pentru cei noua  anișori jumate ai tai.Spun amuzata.

-Achim era foalte dragut,erați draguti si daca îl iubesti suferi,exact asa cum a făcut și mami.Spune el și ma ia in brate.
   Era prea deștept pentru vârsta lui și de aici mi-am dat seama cât de mult a suferit Laura după ce sotul sau a părăsit-o,iar Conor a fost martor la suferinta mamei sale,era neputincios,poate și prea mic ca sa înțeleagă,însă el a înțeles durerea mamei sale încă de la început.

      Nu după mult timp am plecat la miculdejun,dar nu puteam mânca nimic,de câte ori încercam sa înghit ceva parca ceva de acolo nu imi dadea voie,asa ca am renunțat la mancat.
  M-am întors in camera,iar o mica parte din mine spera ca Achim imi scrisese.Imi iau telefonul și nu era nici un mesaj,imaginea de fundal era tot aceasi,acea poza afurisita,noi dormind îmbrățișați pe canapea la petrecere.Imi doream ca toate acele momente sa se intoarca,sa dorm iar in brațele lui și sa ne pierdem unul in ochii celuilalt,sa fim fericiti.
In aceste momente chiar imi doream sa fiu in locul Soranei,moarta,dar el sa ma iubească,el sa ma vrea inapoi cu orice preț sa ma iubească doar pe mine și sa nu aibă ochi pentru altcineva.

M-am asezat in pat și ma uitam la cartea de pe noptiera,iar pe coperta sa scria mare ,,La răscruce de vânturi",atâtea amintiri și cu acea carte,atâtea amintiri in camera asta in patul asta,atâtea amintiri peste tot.
Sa te ia naiba Achim!Spun in capul meu,însă dacă te-ar lua as muri de dorul tau,ma-și stinge tot mai mult pe zi ce trece,iar asta începuse deja,o sa ma sting,iar el nu va fi aici ca sa ma salveze.

-Ame?!Ma întorc și îl vad pe tata care parea îngrijorat.

-Da,tata?!Spun și cu greu ma abtin sa nu plang.

-Sunt aici pentru tine.Spune el si se apropie de mine.Ma pupa pe frunte,iar acest gest imi amintise de Achim,atunci lacrimile și-au făcut apariția pe obrajii mei reci,lacrimile erau mai fierbinți ca cele de aseara și le simteam durerea amara.
   Tata nu spune nimic doar ma ia in brate și ma strânge tare de tot,după atâta timp tata era aici pentru mine când aveam nevoie,iar asta ma făcea sa ma simt mai bine putin,după atâta timp insfarsit el era aici.

-Voiam sa îți arat ceva,dar poate o sa îți facă mai mult rau.Spune tata și se uita la mine.

-Imi poți arata.Spun și ma uit la el in timp ce imi șterg lacrimile.

-Cineva pe nume Andy ti-a trimis acest plic cu poze,poze cu tine și Achim.Imi pare rau ca l-am deschis.Spune tata cu plicul întins înspre mine.

-Nu e nimic tata!Spun și iau plicul din mâna tatei.

-Eu o sa plec,poate vrei sa te uiți in liniște la ele.Spune tata și se ridica de pe pat.

-Te rog ramai,ne uitam impreuna.Spun către el.
  Tata se întoarce și se aseaza pe pat iar in plic erau câteva poze,cele mai frumoase poze cu mine și Achim.
   Ma uit la prima poza și era cea in care dormeam îmbrățișați la petrecere,a doua era cea in care Achim ma gâdila pe canapea la seara de filme,și restul erau cele in care ma dadea in leagănă și cea de la meciul de baschet.Toate momentele fericite,toate momentele in care zâmbeam după atâta vreme cu adevarat.

-Sunteți minunati.Spune tata cu pozele in mâna.
Ii explicasem și lui unde erau făcute pozele și de ce.Ascultase fiecare detaliu și parea fascinat de povestea noastră.Parea fericit și in același timp trist pentru mine.
  Însă eu ma bucurasem ca după atâta timp,tata era insfarsit tata și încerca sa ma faca sa ma simt bine,sa încerce sa facă ce făcea mama,însă acum nu era vorba de o julitură la genunchi sau de o nota mica ci de o inima franta,o durere care nu se poate vindeca repede.