Achim

Capitolu 2

Eram in fata usii sale.El era cu totul mahmur,a vomitat de câteva ori prin curte,imi venise și mie sa vomit,dar m-am abținut cât se putea.

-Haide Turner,deschide usa aia!Spune el care statea sprijinit de aceasta.Încercam sa deschid usa,dar era imposibil,mâinile imi tremurau in ultimul hal și nu înțelegeam de ce.

Intr-un final am deschis usa,s-a ridicat cu greu,iar eu eram pregătită sa plec,sa plec la casa mea care era la câțiva metri distanta de a lui,sa ma prefac ca aceasta seara nu a existat și ca eu nu l-am adus pe acest tip acasa.Toată lumea ne-a vazut ieșind impreuna de la petrecere,maine la liceu o sa se vorbească despre asta.

-Amelie,ajuta-ma ca sa pot urca scările pana la mine in camera.Spune el din pragul usii.Doamne acum ma cheamă și la el in casa,dacă vrea ceva de la mine?I-am zis Corei ca trebuia sa raman acasa.

    Pana la urma am ajuns și in camera sa,a fost groaznic sa urc scările cu el in starea asta.Abia se ținea pe picioare și ma mir cum de mai poate vorbi.S-a aruncat in pat si se uita pierdut pe tavan.

-Multumesc mult Amelie.Spune și își întoarce privirea către mine.Schițez un mic zambet și ma uitam la el,ar trebui sa plec pentru ca e tarziu.

-Cu placere.Maîntorc către usa ca sa ies din acea camera,asteptam sa ies cât mai repede,deoarece ma simteam atat de inconfortabil sa ma aflu aici.

-Sti...Spune in timp ce ma întorc.Ma mai uit câteodată la geamul de la camera ta,tie chiar îți e frica de întuneric Amelie?Spune el,iar eu ma întorc și ma uit la el.

-Da imi e frica de întuneric Achim.Spun și ii zâmbesc prietenește și ma întorc,iar ca sa plec.

-O seara placuta Amelie.Ne vedem maine la liceu.Spune el și iar începu sa se uite la tavan.Abia asteptam sa plec.

Am ieșit din camera,iar in urma mea i-am stins lumina ca sa poata dormi.Imi treceau o groaza de întrebări prin cap.De ce eu?Nu imi vorbise niciodata pana atunci.Ce o sa se vorbească maine la liceu?Sunt sigura ca toti o sa creada ca se întâmpla ceva între mine și el.

  Am intrat in casa,era liniște ca întodeauna,tata muncea zi de zi și noapte de noapte la compania sa și era mereu plecat in delegații sau la birou.De când mama nu mai este in viața noastră el s-a cufundat in munca,rar ne mai luam cina impreuna si rar ne mai vorbim.
                             ***
                                                                                                          Alarma mea suna zgomotos,iar eu ma trezesc leneșă.M-am îndreptat înspre fereastra ca sa dau drumul aerului curat.Uitându-ma la fereastra de alături imi amintisem de seara trecută și de faptul ca azi la scoala o sa se facă mare tam-tam pentru asta.Cu toate astea m-am îndreptat leneșă înspre baie ca sa ma spal pe dinti și pe fata.
Eram pregătită pentru o noua zi in acel liceu obișnuit,era ultimul an in care mai trebuia sa ii vad pe toti cei de acolo și asta ma bucura putin.

   Eram in fata casei,și atunci îl zăresc pe Achim,purta o pereche de blugi negri cu un hanorac alb,iar la ochi avea o pereche de ochelari de soare,iar parul sau castaniu era bine aranjat.Nu observasem dar trecuse deja ceva timp de când ma holbam la el.

-Hei Amelie,vino sa te duc eu!Striga Achim in timp ce eu visam cu ochii deschisi.Acum vrea sa ma duc la liceu,e cumva o farsa?

-Nu e nevoie.Spun politicos.Nu voiam sa fiu vazut in masina cu el,voiam sa merg ca in fiecare dimineata pe jos înspre liceu,iubeam sa ma plimb.

-Nu e frumos sa refuzi.Și in plus mai sunt vreo 10 minute pana se suna de intrare,iar la liceu vei ajunge pe jos in 20.Spune el serios.Doamne mai sunt 10 minute pana se suna?Imi scot telefonul din buzunar și ma uit la ceas,era exact cum spunea el.Intr-un final am acceptat.

   Tot drumul înspre liceu a fost liniștit,nici unul nu a scos nici un cuvânt.Achim era atent la drum,iar eu priveam visătoare pe geam.
  Am ajuns in parcarea liceului,am deschis portiera și deja ii puteam vedea pe unii din parcare care se holbau la mine.Normal ca se holbau doar eram eu in masina celui mai popular băiat din liceu,renumitul Achim Maro.

-Amleie vreau sa îți multumesc pentru aseara.Dacă nu ai fi fost tu cine stie ce ma faceam.Spune el și zâmbește.Ce se făcea?omul asta are atâția prieteni sunt sigura ca era unul din ei disponibil sa îl ajute.

-Cu placere.Spun zâmbind.Multumesc și eu.Spun și ma indepartez de masina.Toti ochii erau atintiti asupra mea,toată lumea ma privea.In acest moment chiar mi-as fi dorit sa ma fac mica de tot sau invizibila.

Eram in fata dulapului,și dinou toti ochii erau ațintiti spre mine,am auzit o groaza de șușoteli.Imi căutam cartea de chimie grabita,voiam sa scap din acea încăpere unde toti ma priveau pe mine și eram subiectul lor principal de discuție.Ce am făcut sa merit asta?

-Ame ne explici și noua ce se întâmpla?Spune Chase.Nici nu am observat ca era lângă mine impreuna cu Cora.

-Nimic.Spun și încerc sa ii evit pe cei doi.Nu știam ce sa le spun,eram atat de nervoasa pe ceea ce se întâmpla in jurul meu încât nu aveam chef sa discut cu nimeni despre seara trecută.

Am intrat in laboratorul de chimie și m-am asezat undeva in spate ca sa nu atrag mai multă atenție asupra mea.Chiar și aici auzeam șușoteli despre mine și mai primeam câte o privire pe furiș.
Asteptam ca domnul Conor sa intre la ora,uram chimia nu înțelegeam nimic,iar domnului Conor ii plăcea mult sa ma batjocorească cu replici tăioase,atunci când ma întreba ceva iar eu nu știam răspunsul,iar asta se întâmpla foarte des.
Eram atat de pierdută încât nici nu am realizat ca cineva s-a asezat lângă mine.Imi ridic privirea și in dreapta mea statea chiar Achim.
El statea mereu in fata cu Andy.Ce l-o fi apucat de s-a mutat lângă mine?

Domnul Conor a intrat in laborator.Se uita ca sa ma vada pe mine,omul asta și-a pus rau pata pe mine și imi e foarte frica ca nu o sa pot trece la ora lui și nu o sa ajung la examenele de sfârșit de an.

-Domnisoara Turner.Spune el și vine in spate unde eram așezată.Nu putea sa meargă la altcineva?De ce fix la mine? dintre toti de aici,mereu la mine.

-Da.Spun eu oarecum speriata.O sa ma intrebe iar ceva și nu o sa stiu sa ii răspund deloc.Înghițeam in sec și asteptam întrebarea acestuia.Ma privea cu aceasi privire tăioasă cu care ma privea încă din primul an de liceu.

-Care este cel mai greu element chimic stabil din Univers?Spune acesta și se întoarce cu spatele știind ca nu o sa ii răspund.

-Am,am...Spun eu balbaindu-ma.Habar nu aveam care era,nu rețineam nimic niciodata la ora aceasta.

-Uraniu.Aud o șoaptă din partea dreapta.Achim se pricepea bine la chimie din câte observasem.

-,,Am",nu cred ca este un element chimic domnisoara Turner.Spune acesta și se întoarce ca sa imi arunce privirea tăioasă.

-Uraniu.Spun eu repede.Domnul Conor se uita ciudat la mine și apoi se întoarse fără sa mai spună ceva.Parca era uimit ca după atâta timp i-am dat si eu un răspuns bun.

-Multumesc.Ii șoptesc lui Achim,care ma privea zâmbind.El a fost de data asta salvarea mea.