Achim

Capitolul 16

-Achim unde esti?Strig prin încăperea pustie in care ma aflam,nu înțelegeam cum am ajuns aici.

-Sunt aici printesa.Spune Achim și se apropie usor de mine.Ii sar in brate,iar acesta ma strânge tare la pieptul sau.
   După un moment simt cum acesta se îndepărtează de mine,iar dintr-o camera iese o fata blonda și îl ia de mâna,iar aceștia se îndepărtează de mine.

-Achim nu ma lasa aici,te rog.Întoarce-te!Spun și atunci cad in genunchi și încep sa plang in hohote.

  -Printesa!Aud un strigat,iar atunci ma trezesc in pat lângă Achim,care parea îngrijorat.
Respir usurata când imi dau seama ca a fost doar un vis și ca Achim era aici lângă mine.

-Scuze ca te-am trezit.Spun si ma uit la el care se uita la mine.

-Nu e nimic printesa,doar ca ai început sa bolborosești habar nu am ce și m-am speriat.Spune el și ma strânge la pieptul sau.

-Am avut un cosmar groaznic.Spun și atunci imi trece prin cap tot ce visasem cu câteva minute in urma.
A fost un vis groaznic într-adevăr.Oare cine era fata aia?

-Vrei sa imi spui si mie ce ai visat?Spune acesta și ma săruta in creștetul capului.

-Putem discuta alta data despre asta?!Acum vreau sa dorm.Nu imi doream sa ii spun ce am visat,nu voiam sa ii spun ca imi e frica ca il voi pierde,nu voiam sa ii spun ce simt,pentru ca sunt sigura ca tot ce avem noi acum se va distruge dinou și o sa ma doara de mi de ori mai tare știind ca el o sa ma ocolească doar pentru ca simt ceva pentru el.O iubea pe Sorana,fata moarta acum ceva timp,singura fata care exista pentru el in momentul de fata,iar eu eram doar o simpla prietena.

-Bine printesa,ne culcam.Spune Achim și ma săruta pe frunte.
Achim se aseaza pe perna,iar eu imi pun capul pe pieptul sau și îl iau in brate,imi plăcea sa dorm in brațele lui,ma simteam confortabil.Nu ma-și fi gândit niciodata ca eu voi ajunge sa dorm in patul lui Achim Maro,ca voi ajunge sa îl cunosc pe el in totalitate,ca voi ajunge sa ma atasez și sa ma îndrăgostesc de el.Imi amintesc când venisem acum câteva luni aici,in camera sa,ma simteam atat de inconfortabil,acum a devenit camera noastră.Venisem aici in acea seara când Achim mi-a aparut in cale,neintamplator,dar a aparut și mi-a aratat ce înseamnă cu adevarat fericirea,dar din pacate mi-a aratat și ce înseamnă sa devi dependent de un om care nu va simți ca tine vreodata,mi-a aratat cât de mult o sa sufăr dacă intr-o zi totul o sa se termine.

Intr-un final somnul m-a luat,iar eu eram pe tărâmul necunoscut și înfricoșător al viselor.

Simt cum Achim se ridica din pat,deschid și eu ochii usor îl vad pe acesta stand in fata ferestrei care dadea fix înspre camera mea.Parea îngândurat.Oare la ce se gandeste?Oare Sorana o fi primul lui gand de dimineata?Oare se gandeste la mine cum ma gandesc eu la el?In mod sigur nu o face,de asta sunt sigura.

-'Neata,Achim!Spun zâmbind.

-'Neata,Riluri!Spune aceasta și se trezește din visare.Se apropie de pat și ma săruta scurt pe buze.
Era cel mai minunat mod in care imi puteam începe dimineata.

-Mâncam si noi ceva?Spun și ma ridic leneșă din pat.

-Normal.Tu mergi la baie fa-ti rutina,iar eu o sa pregătesc micul dejun.Spune Achim și ma săruta scurt pe frunte.

-Maine gatesc eu.Spun serioasa.

-Bine șefa.Spune el și părăsește camera.

   Ajunsă in baie ma uit in oglinda,iar eu eram cu totul și cu totul schimbată,aveam cearcăne adânci,iar oboseala se citea pe fata mea.Nu eram obosita fizic,ci psihic,iar somnul nu te poate ajuta cu o astfel de oboseala.
Eram de trei zile acasa la Achim,iar tata venise zilnic ca sa ma vada,însă eu nu voiam sa îl vad,nu pentru ca eram suparata ci pentru ca nu simteam nevoia sa îl vad,nu știam ce ar trebui sa ii spun după tot ce i-am spus in acea zi.

   Cobor scările,iar in bucatarie îl zăresc pe tata care parea neliniștit.Oare ce o cauta aici?Oare Achim l-o fi lăsat?

-Buna dimineata,Ame!Spune tata și se ridica automat de pe scaun,acesta făcând un zgomot.

-Buna dimineata și tie tata!Spun și ma uit la el.
Achim statea și ne privea in timp ce se sprijinea de usa frigiderului.

-Ame vreau sa discutam.Spune tata serios.

-Eu o sa va las sa discutați.Spune Achim și se îndreaptă înspre scari.
Voiam sa rămână acolo cu mine,dar nu cred ca ar fi fost dragut ca altcineva sa participe la discuția care urma,era prima discuție serioasa,pe care o purta tata cu mine după multă vreme.

-Te ascult.Spun și ma așez la masa.
Tata se aseaza și el in fata mea.

-Imi pare rau Ame,ai avut dreptate cu tot ce ai spus,doar ca de când mama ta a murit am preferat sa ma refugiez in munca sa stau cât de departe de ce imi amintea de mama ta,însă o data cu asta te-am pierdut și pe tine fără sa observ și vreau sa încep o viața noua,dar nu fără tine in ea,nu fără fiica mea.Nu o arat,dar sa sti ca te iubesc Ame,te iubesc și ma bucur ca esti copilul meu.Spune tata și atunci ii dau lacrimile,nu imi spusese niciodata chestii atat de emoționante.Cuvinte care imi alinau sufletul.

-Tata,vreau sa imi cer și eu scuze pentru reactia mea din acea zi.Spun și ma uit la el.

-Tu nu trebuie sa îți cer scuze pentru nimic.De data asta o sa ti-o prezint pe Laura asa cum trebuie,dacă vrei.Spune tata  si își pune mâna peste mâinile mele care erau întinse pe masa.

-Normal ca vreau sa o cunosc pe Laura,pare o femeie minunata.Spun și ii zâmbesc.

-E o femeie minunata și sunt sigur ca o sa va intelegi de minune.Spune și imi zâmbește și el inapoi.

-Ma bucur ca ti-ai găsit pe cineva.Spun fericita.
Eram nespus de fericita pentru tata,ma bucur ca după atâta vreme și-a găsit pe cineva.Abia astept sa o cunosc mai bine pe Laura.