Capitolul 30

2.6K 88 9
                                    

Mi-am mutat imediat privirea catre intarea in sala de dans,iar acolo il puteam zari pe el,ii puteam zari parul sau castaniu bine tuns,purta acelasi costum pe care il purtase si la ultima noastra cearta,acea ultima cearta care a pus punct povestii noastre.La bratul sau se afla persoana pe care o detestam,roscata aia afurisita,Charllote Grimaldi.Nu imi venea sa cred ca el se tinea de brat cu ea,ca ea il atingea,ca ea atingea ce era al meu,nu imi venea sa cred ca pana la urma Achim Maro o alesese pe Charllote,credeam ca poate mai mult de atat.

  Ii zaream pe ringul de dans pe cei doi si nu puteam sa imi explic ce tocmai se întâmpla in  fata mea.Imi simteam inima rupta in bucati cand ii vedeam pe cei doi dansand imbratisati,ma durea ca el o imbratisa pe ea si nu pe mine.

-Nemernicul,cum poate sa apara aici cu ea?Tocmai de fata cu tine.Spune Meredith  mai nervoasa ca nicioadata.

-Nici mie nu imi vine sa cred ca Achim a lasat-o pe Ame pentru afurisita de sora-mea.Spune Aron  la fel de nervos.

-Stati linistiti nu e nimic,el a ales pentru el.Spun incercand sa schitez un mic zambet.

-Amelie  sti ca nu ne poti minti nu?Se vede prea bine ca te doare.Spune Andy serios.

-Daca nu va suparati eu o sa plec,am nevoie sa ma calmez.Spun si ma ridic de pe scaun.

   Am ajuns in dreptul celor doi,Achim ma vazuse,iar cand observasem  ca se apropie de mine am inceput sa fug pana la iesire,asta atragand toate privirile asupra mea,dar nu mai imi pasa de nimic,doar de faptul ca il vazusem pe el cu ea.

   Am pornit motorul masinii si am plecat inspre locul nostru special,defapt locul meu special pentru ca acum nu mai era al nostru,eu si Achim nu mai existam.Si inca o data Achim Maro imi rupese sufletul in mi de bucatele,prima data ducandu-i dorul atatea luni,iar acum a ales pe altcineva,pe altcineva cu care sa se trezeasca dimineata,cu altcineva care poate il va face mult mai fericit decat l-am facut  eu.

   Am ajuns la destinatie,stateam si priveam luminile,iar toate imaginile din seara asta mi se derulau in minte,mainile lui pe talia ei,capul ei pe umarul sau,uram sa imi imaginez asta.Lacrimile au inceput sa curga pe obrajii mei.De ce trebuie sa mi se intample mie atatea?De ce nu putea pur si simplu sa apara singur la bal?Ma simteam ingrozitor,dar in acelasi timp imi dadeam seama ca eram si egoista,daca ea il face fericit atunci sunt si eu fericita,el a ales calea mai buna pentru el.

Trecuse o ora de cand stateam aici,tot in acelasi timp lacrimile nu se opreau sa curga.

-Aici erai.Aud o voce atat de cunoscuta in spatele meu incat reusea sa imi faca inima sa tresara.

-Achim?!Spun incercand sa imi opresc lacrimile.

-Da printesa.Spune el si se apropie de mine.

-De unde stiai ca sunt aici?Il intreb eu curioasa.

-Pentru ca stiu ca asta e locul tau special.Spune el si se uita la mine.

-Daca ai venit sa imi spui de relatia ta cu Charllote,sper sa fiti fericiti pana la adanci batraneti.Spun stergandu-mi lacrmile in continuare.

-Poftim?!Spune el socat.

-Cum ai auzit.Spun serioasa.

-Oh nu,Riluri,ai inteles totul gresit.Charllote stia ca o sa vin asa ca m-a rugat sa o insotesc la dans ca sa il faca gelos pe Dany Anderson.Spune el si se uita in ochii mei,faceam asta inainte ca sa ne dam seama daca ne mintim,iar privirea pe care o avea imi ajungea pana la suflet si imi dadeam seama ca nu minte.

-Imi pare nespus de rau Achim.Spun si il iau in brate.

-Nu e nimic,am venit doar sa iti spun ca am sa stau de tot.Spune el si intrerupe imbratisarea.

-Ramai de tot,nu mai pleci?Spun fericita.

-Da printesa,am realizat ca oricat de departe as fi de tine inima mea doar pe tine te vrea,oricat as fi incercat sa te scot din mintea mea,nu reusesc.Credeam ca daca voi pleca si voi fi departe imi va fi mai usor,dar fiecare zi din aceste luni a fost un chin,imi lipseste vocea ta,imi lipsesc ochii tai,imi lipsesc toate lucrurile minunate pe care le faceam impreuna.Mi-ai lipsit Amelie.Spune el si se uita in ochii mei.

-Si tu mi-ai lipsit o groaza.Spun si ma uit la el.

-Te iubesc,printesa!Spune si ma saruta scurt pe buze.

-Si eu te iubesc Achim.Spun dupa ce intrerupem sarutul.

  Ne-am mai sarutat o data,iar dupa aia mi-am pus capul pe umarul sau si priveam luminile orasului.Dupa atata timp insfarsit eram langa el si nu visam,eu si el eram acolo in locul nostru special.Dupa atatea luni in care i-am dus lipsa insfasrit il aveam aici aproape.

Eram convinsa de faptul ca povestea noastra nu se va incheia ca in povesti cu mine si el casatoriti si avand copii,voiam sa neg asta,insa asa stiam ca va fi.Prefer sa traiesc acum toate momentele astea cu el si sa stiu ca iubirea mea si a lui a fost una epica si de neuitat.Sa ne amintim cu drag unul de altul cand taote astea se vor termina.

Din perspectiva autoarei

Si uneori asa e dragostea bolnavicioasa,dureroasa si frumoasa,iar daca iti e sortit sa fi cu un om o sa va intalniti indiferent de circumnstante.Insa uneori dragostea nu e asa cum ne dorim,de multe ori alegem sa simtim lucruri pentru oamenii care iubesc alti oameni,ca in cazul lui Andy,uneori oamenii sunt prea egoisti ca sa se gandeasca si la fericirea altora,exact cum a facut Cora,iar de alte ori suferim zile,luni sau poate ani doar sa fim cu persoana iubita,ca in cazul lui Amelie si a lui Achim.De aici ne mai putem da seama ca daca iubesti o persoana,distanta nu iti va lua niciodata asta,si ca uneori oamenii ne raman in suflet dar nu si in viata.

                                                                                                 Sfarsit

AchimUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum