Achim

Capitolul 26

       -Am luat!Spun eu tipand de fericire la mine in camera.

Eram atat de fericita deoarece mi-am luat absolut toate examenele de sfarsit de an.Am fugit pe scari grabita ca sa imi anunt familia ca luasem examenele cu note mari.Intr-adevar invatasem de luni bune pentru ele,iar cu cateva saptamani inainte invatam pana noaptea tarziu,astfel tot acest haos ma facuse sa uit o perioada de Achim si sa ma axez pe invatat.Erau nopti inainte sa ma pun la somn cand ma mai uitam pierduta pe fereasta camerei lui asteptand parca sa il vad,insa astepatrea mea era degeaba.

-Tata,Laura am luat toate examnele!Tip eu fericita cand ajung in bucatarie.

-Felicitari scumpo,sunt mandru de tine.Spune tata si ma ia in brate.

-Felicitari Ame!Spune Laura si ma ia si ea in brate.

-Va multumesc din suflet!Spun si ma uit la cei doi.

-Unde e Conor?Intreb curioasa,deoarece nu il vazusem azi pe micut.

-E plecat la mama.Spune Laura si se uita la mine cu privirea ei calda pe care o avea tot timpul.

-Bine.Spun si ies pe usa de la bucatarie.

      Imi aud telefonul sunand,il scot din buzunar iar pe ecran scria ,,Andy''.

-Buna Ame!Spune el pe un ton serios.

-Salutare,Andy!Spun sec.

-Ame,vreau sa ne intalnim sa discutam,daca se poate.Spune el tot pe acelasi ton dragut cu care vorbea mai mereu cu mine.

-Despre ce vrei sa discutam?Spun curioasa.

-E ceva important.Spune el oarecum trist.

-Bine.Unde si cand?Spun serioasa.

-Peste jumatate de ora la mine acasa.Spune el si inchide telefonul fara ca macar sa ma salute.

  Ce o fi cu Andy?Tare ciudat mi s-a parut,nu inchide niciodata fara sa ma salute.M-a facut foarte curioasa.

     Intr-un final am reusit sa ma imbrac.Pentru sfarsitul lui iunie era destul de frig,iar ploaia nu se mai oprea de acum doua saptamani.

Am mers jos,am luat cheile masinii si am plecat in garaj.Am pornit la drum,iar la radio era cantecul lui Kina ,,Wish I Was Better'' am inceput sa fredonez,deoarece era unul din cantecele mele preferate.

     Intr-un final am ajuns acasa la Andy am batut la usa,iar in fata mea a aparut Andy cu parul ciufulit,ma privea altfel,cu o tristete inexplicabila.Simteam acea tristete pana in adancul sufletului,nu il vazusem asa numai cand i se facea dor de Achim.

-Haide Amelie intra.Spune el si o ia inainte.

-Bine.Spun in timp ce inchid usa in urma mea.

-Te-am chemat aici ca sa discutam despre ceva important.Spune in timp ce se aseaza pe canapeaua din sufragerie.

-Spune te rog.Spun si ma asez si eu langa el pe canapea.

-Voiam sa iti spun ca am inceput sa simt chestii pentru tine...Spune el aproape soptit.

-Andy...Spun eu inainte sa mai spuna ceva.

-Ame lasa-ma sa termin.Cum spuneam am inceput sa simt chestii intense fata de tine,am ajuns sa iubesc totul la tine,insa stiu ca aceste sentimente nu sunt reciproce.Vad cum te uiti la el in pozele de pe perete,vad cum il astepti in multime,vad cum privesti inspre fereasta lui asteptand sa il vezi acolo.Nu ma privesti cum il priveai pe el si te inteleg,l-ai iubit si inca il iubesti foarte mult si el te-a iubit si sunt sigur ca inca o face.Spune el pe un glas care iti sfasia inima in bucati

-Andy imi pare rau pentru ceea ce simt.Chiar crezi ca as vrea sa il iubesc atat de mult?Chiar crezi ca nu as vrea sa trec peste?Insa ceva nu ma lasa,nu ma lasa sa ii ofer iubirea mea altui om,mintea nu imi da voie sa il scot de acolo,iar in inima mea si-a facut radacini adanci si nu il mai pot scoate de acolo oricat de tare mi-as dori asta,nu pot.Spun in timp ce incercam din rasputeri sa nu plang.

-Sa nu iti para niciodata rau pentru ce simti,sa nu iti para rau ca il iubesti atat de mult.Ar trebui sa se simta norocos ca il iubesti.Spune el si ma ia in brate.Era una din imbratisarile calduroase a le lui Andy,una din acele imbratisari de care chiar ai nevoie cand te simti in ultimul hal.

-Ce o sa se intample cu noi acum?Spun dupa ce Andy imi da drumul din bratele sale.

-Eu zic ca ar trebui sa imi iau timp,sa nu mai vorbim o perioada,sa ne indepatam.O sa imi fac mai mult rau daca o sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat.Spune si se uita la mine atat de trist.

-Daca asta iti e dorinta.Spun trista.

Nu imi doream sa se ajunga in punctul in care eu si Andy nu ne vom vorbi,nu imi doream sa imi pierd cel mai bun prieten.Dupa atata vreme chiar simteam ca am un cel mai bun prieten iar,pe cineva cu care pot discuta despre tot,insa eu si sentimentele mele stricam totul inca o data.

  Imi doream sa plec de acolo,sa merg acasa in patul meu sa imi privesc tavanul si sa ma gandesc la faptul ca inca o data mi-am pierdut cel mai bun prieten.Mai simtisem o data acest sentiment,si nu era chiar cel mai placut.

   Am ajuns la iesirea din casa,Andy m-a urmat,inainte sa inchida usa m-a privit cu o privire plina de durere si a inchis usa.Nu am putut sa ii spun nimic,deoarece faptul ca il ranisem ma facea sa ma simt ca ultimul om,Andy nu merita asa ceva,merita pe cineva care sa il iubeasca,e un om minunat cu un suflet si mai minunat.

     Asa functioneaza dragostea,ii respingm pe cei care ne vor binele si vor sa ne iubeasca,si ii iubim pe cei care ne ranesc.Uneori cand ai pe cineva fixat in inima e greu sa mai observi si alte persoane,iar dupa ce ai fost ranit e mai greu sa iubesti.Asa funcționează totul in zilele noastre,iubirea e o mare paguba,cand o ai devi cel mai fericit om de pe pamant,esti altul,parca infloresti tot mai mult pe zi ce trece,iar cand nu o ai o tristete imensa te macina si sufletul tau devine tot mai gol.