Psycho [In curs de editare]

7. Admisă

    Timpul trecuse destul de rapid de când îl cunoscusem pe Nick. În decursul a doi ani am devenit cei mai buni prieteni, am împărtășit momente fericite sau triste și ne-am fost mereu alături unul celuilalt. Prietenie ca a noastră nu găseai nicăieri. Eram atât de uniți încât oricine ar fi crezut că eram frați. El era deja la liceu, iar eu mai trebuia să trec de admitere. Plănuiam să intru la același liceu cu el, doar pentru a-l avea mai aproape.
    Sfârșitul clasei a opta se apropia cu pași repezi, iar toți elevii se bucurau de sosirea vacanței de vară. Nick, însă, nu părea prea bucuros. Nu-l văzusem niciodată așa melancolic, așa că mi-am plănuit să discut cu el între patru ochi.
Am așteptat sfârșitul orelor ca să mă pot întâlni cu el. I-am dat un SMS în care îl anunțam că voiam să ne întâlnim la "locul nostru" - un bolovan uriaș plin de mușchi aflat în mijlocul pădurii din apropierea casei mele. El a sosit cât de repede a putut. Ne-am urcat amândoi într-un copac, stând pe o creangă care părea destul de sigură.

    Nick's POV
    - Nick, ai pățit ceva?
    - Nu, sunt bine. Despre ce voiai să vorbim?
    - Despre asta. Ceva s-a schimbat la tine în ultima vreme. Hai, mie îmi poți spune orice.
    Se părea că uitase ce s-a întâmplat. Era vineri seara. Venisem de la o petrecere la lac organizată de colegii mei. Amândoi băusem, însă ea exagerase și s-a îmbătat. Am condus-o până acasă ca să mă asigur că nu pățea nimic. Am început să povestim, iar ea a adormit sprijinită de umărul meu. Am întins-o în pat și am încercat cu grijă să îi schimb hainele. Însă când i-am dat bluza jos, am început să tremur de nervi. Brațele ei erau pline de tăieturi — păreau făcute de numai câteva zile. Fata asta își făcea rău singură, iar eu abia acum aflam? Fără să țin cont de faptul că ea dormea, am apucat un pahar și l-am trântit de podea. Elise s-a trezit speriată.
    - Nick, ce naiba? a strigat ea, aproape lăcrimând. Stai așa, de ce sunt în sutien?
    M-a privit îngrozită timp de câteva secunde. Fără să scot nici un cuvânt, am privit spre brațele ei. Abia atunci și-a dat seama.
    - Nick, stai, nu o lua în nume de rău, te rog! a strigat și mai tare, ridicându-se în picioare și începând să plângă.
    Nervii și alcoolul își făceau de cap prin mintea mea. Fără să mă mai gândesc, am trântit-o de podea pe mica ființă din fața mea. A rămas întinsă pe jos, inconștientă din cauza unei lovituri puternice la cap. Abia atunci am observat că îmi pierdusem controlul, iar un puternic sentiment de vină m-a cuprins. Am ridicat-o și am pus-o înapoi în pat, apoi am încercat orice ca să o trezesc. Într-un final a deschis ochii, a murmurat ceva, apoi a adormit.
    - Terra către Nick, Terra către Nick! Ești aici? a spus ea chicotind.
    - Da... Scuze, mă gândeam la...
    - Nu trebuie să îmi spui, dacă nu vrei, dar îmi fac griji, m-a întrerupt ea.
    - Nu e nimic grav, Elise. Doar că vacanța de vară îmi amintește de călătoriile din copilărie și mi se face dor de acele vremuri.
    Mi-a zâmbit și m-a îmbrățișat.
    - Ești ciudat, dar îmi placi.
    După ce am mai discutat despre ce ne-ar plăcea să facem în vacanță, am condus-o pe Elise acasă. De la întâmplarea din seara când ne-am întâlnit aveam obiceiul să fiu foarte protector. O duceam acasă de fiecare dată când ieșeam și nu plecam de acolo până nu eram în totalitate sigur că se simțea bine. Voiam doar să o știu în siguranță. Începusem să capăt sentimente pentru ea.

    Elise's POV
    Am ajuns acasă după o zi petrecută alături de Nick. M-a însoțit până în camera mea, apoi a plecat. Era o persoană foarte protectoare, însă atitudinea lui mă bucura.
    Mi-am luat din dulap niște boxeri și un tricou pe care Nick îl uitase la mine, apoi m-am îndreptat spre baie. Mi-am dat jos hainele, apoi am pășit în duș, dând drumul apei fierbinți. Un duș era acel ceva de care aveam nevoie. Mi-am spălat rapid părul și corpul, iar în următoarele 15 minute m-am gândit la tot ce se întâmplase de când l-am cunoscut pe Nick. Apoi am observat tăieturile și m-am gândit că nu era bine ce făceam. Țineam foarte mult la el și nu voiam să îl pierd.
Am ieșit din duș și mi-am înfășurat prosopul în jurul corpului firav, ștergând apoi fiecare părticică din pielea mea palidă. Mi-am șters părul cu un alt prosop, constatând că aveam o umflătură în spatele capului, dar căreia nu i-am dat mare importanță - am considerat că de vină era faptul că mă agitam mult în somn.
    După ce m-am îmbrăcat, am ieșit din baie și m-am dus în cameră, căutând un mod de a alunga plictiseala și insomnia. Într-un sfârșit, m-am îndreptat spre pat și am scos de sub el o lădiță prăfuită. Am deschis-o și am început să caut printre vechituri până am găsit "comoara". Vechiul jurnal cu copertă de piele neagră nu fusese atins de mult timp. Încă țineam minte că citisem doar primele însemnări, în care tatăl meu încerca să scape de mine. Mi-am făcut din nou curaj și l-am deschis.

    "Toți roiesc în jurul mucoasei și o văd ca pe o sfântă, dar așchia nu sare departe de trunchi. Va crește și va deveni ceea ce e menită să fie."

    Nu înțelegeam nimic. La ce se referea oare? Ori era el nebun, ori asta era o ghicitoare al cărei răspuns trebuia să îl aflu. Am continuat să citesc, în căutarea altui indiciu.

    "Deși urăsc că s-a născut, trebuie să am grijă de ea și să mă asigur că va crește în siguranță. E singura cale prin care pot să duc tradiția mai departe."

    Tradiția? Asta chiar că mă băgase în ceață. Am lăsat totul deoparte și m-am culcat.

             ***

    Nick's POV
    Stăteam în Duster-ul părinților mei și o așteptam pe Elise. Ai mei o vedeau ca pe propria fiică și au vrut de multe ori să o ia la noi, însă ea a refuzat, fiindu-i rușine. Totuși, mama o ajuta trimițându-i bani și mâncare și nu accepta un refuz din partea ei.
    Ajunsă în mașină, cu toții am întâmpinat-o cu un zâmbet, iar ea se uita la noi confuză.
    - Elise, dragă, a abordat-o mama. Trebuie să îți dăm o veste.
    S-a încruntat puțin, fiind încă în ceață.
    - Poftim, i-am întins un plic. Ea l-a deschis, iar ochii i s-au mărit și un zâmbet larg i-a apărut pe față.
    - Am intrat! a țipat ea bucuroasă. Voi știați?
    - Da, Elise, felicitări! i-a răspuns tata bucuros. Acum puneți-vă centurile, nu vreau să primesc o amendă.
    Tata a pornit mașina și a dat drumul radioului. Am pornit spre aeroport, de unde urma să luăm avionul până în Spania. Mama s-a gândit că eu și Elise meritam o vacanță pe cinste, așa că ne-a surprins cu o vacanță la mare. Elise era puțin rușinată când i-am dat vestea, însă într-un final a acceptat.
    Drumul a durat o oră, timp în care mi-am răsfățat urechile cu melodiile celor de la Pearl Jam și am admirat-o pe minunata ființă de lângă mine, care era captivată de o carte. Ajunsi la aeroport, ne-am luat bagajele din mașină, ne-am luat rămas bun de la tata și am mers spre avion. Ne-am făcut comozi, iar zborul a început. Elise era puțin speriată, însă am reușit să o liniștesc. Presimțeam că urma să am parte de cea mai plăcută vacanță din viața mea.