Psycho [In curs de editare]

1. Copilărie

    Povestea mea a început, în mod ironic, în ziua de Halloween din 1994. Mama era foarte fericită că m-am născut, deși am fost la un pas de moarte. Tata era de asemenea surprins.
    În primii ani ai copilăriei duceam o viață liniștită într-o casă modestă de la marginea orașului. Locuiam cu părinții și cu bunica mea, care mereu mă trata ca pe o prințesă. În fiecare zi ne plimbam împreună în parc, după care petreceam restul zilei îmbrăcând și coafând păpuși, culegeam flori și ascultam vechile discuri ale mamei cu melodiile celor de la The Beatles, Led Zeppelin sau Johnny Cash. Cel mai mult timp îl petreceam cu bunica deoarece părinții mei erau ocupați cu serviciul.
    Într-o zi, pe când aveam 10 ani, bunica mea s-a îmbolnăvit grav și nu peste mult timp a murit. Eu și mama am fost foarte afectate de pierderea ei, la fel și tata, motiv pentru care şi-a luat concediu un timp. Din păcate, pentru că el nu mai muncea, mama trebuia să lucreze dublu, iar uneori era nevoită chiar și să plece în străinătate. Aici au apărut certurile.
    În toamna lui 2006, la doi ani de când mama mea plecase, am primit o scrisoare în care ne anunța că va sosi peste câteva zile. Într-o seară m-am trezit din cauza unor țipete. Am coborât la parter să văd ce se întâmplă și am văzut-o pe mama. Eram extrem de fericită că în sfârșit era acasă, nici nu îmi mai păsa de țipetele auzite înainte. Tata a plecat și ne-a lăsat singure în bucătărie.
    - De ce e tati supărat?
    - Nu e supărat, dragă. Hai, du-te la culcare.
    Am făcut ce mi-a zis, fără să mă mai gândesc la faptul că ai mei tocmai se certaseră. Am adormit repede, cu gândul la mama și la cât de mult mi-a lipsit.
    Când m-am trezit, în casă era o liniște deplină. Am mers în bucătărie, așteptându-mă să o găsesc pe mama, pregătind delicioasele ei clătite cu banane. Acolo însă era doar tata, care duhnea a alcool. Nu am spus nimic și am plecat spre dormitorul mamei.
    - Mami, trezește-te... Mami!
    Strigam degeaba, căci ea nu se trezea. Speriată, m-am apropiat de patul ei și am dat pătura la o parte. Sub ea era doar o grămadă de perne. Din fericire nu pățise nimic. Am ieșit din dormitor și am dat nas în nas cu tata, care mă privea încruntat.
    - Ce căutai acolo? s-a răstit el la mine.
    - Eu... am vrut doar să o trezesc pe mami, dar se pare că nu e în pat.
    - Atunci dispari de aici!
    De la moartea bunicii și de la plecarea mamei, tata începuse să fie cu totul altă persoană. Striga mereu la mine, uneori și fără motiv, era beat în fiecare zi, iar uneori lipsea de acasă o noapte întreagă.
    Văzând că mama nu era în casă, am decis să o caut pe afară. Am ieșit în curte, pășind desculță pe iarba proaspătă și chicotind din când în când la atingerea delicată a firelor pe tălpile mele. Am căutat prin toată curtea, dar nici urmă de mama.
    Deodată am început să simt un miros ciudat venind de la subsol. Am coborât să aflu proveniența acestuia. Subsolul mă înspăimânta, însă curiozitatea m-a făcut să uit de teamă. Cu o mână sprijinindu-mă de balustrada scărilor, am căutat întrerupătorul. Am apăsat, iar în următoarea secundă am rămas șocată. Pereții subsolului erau plini de sânge proaspăt, iar de tavan atârna un lanț de care era agățat cu un cârlig chiar capul mamei mele.
    Stăteam nemișcată și priveam îngrozită cadavrul ființei care m-a adus pe lume, iar lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji. Pur și simplu nu îmi venea să cred că mama era moartă.
    Principalul suspect era, desigur, tatăl meu. Întrebarea era: de ce și-ar fi ucis propria soție? Mă temeam pentru soarta mea, însă trebuia să aflu ce îl determinase pe tata să facă un lucru atât de îngrozitor.