Psycho [In curs de editare]

3. Distrusă

    Am așteptat venirea serii ca să îmi pot pune în aplicare planul. Totul era simplu - trebuia să iau pantalonii tatei, să fur cheia și jurnalul urma să fie al meu. Am stat în camera mea, fără să scot vreun zgomot, așteptând ca tata să adoarmă. După aproape jumătate de oră m-am îndreptat spre dormitorul lui. Am deschis ușa cât de încet am putut, încercând să nu îl trezesc, și am intrat. Pășeam cu grijă, în așa fel încât să nu fac zgomot. M-am apropiat de cuierul unde erau agățați pantalonii uzați pe care tata îi purta zilnic. Eram la un pas de a-mi îndeplini scopul când ușa s-a deschis. Tata m-a privit uimit, apoi s-a încruntat și a început să strige:
    - Ce naiba cauți în dormitorul meu la ora asta, nenorocito? Și ce crezi că faci cu ăia?
    Era roșu de furie. M-a apucat strâns de încheietură și m-a tras către el atât de tare încat am scăpat cheia din mână.
    - Așa deci. Credeai că mă poți prosti, micuțo? Ești destul de inteligentă pentru o mucoasă de 13 ani.
    - Știu ce i-ai făcut mamei, o să ajungi la închisoare! Poate și mai rău, o să fii pedepsit cu moartea. Asta merită un monstru ca tine!
    - Nu o să apuci să spui nimic.
    - Ce? O să mă omori? Hai, fă-o! Ai comis deja o crimă, nu cred că eu aș fi o problemă.
    - Nu, micuțo. Pentru tine am ceva mai special.
    Am presimțit că ceva oribil urma să mi se întâmple, așa că am luat-o la fugă. Din păcate nu am fost suficient de rapidă. Brațele sale puternice m-au prins și m-au trântit pe podea. Mă zbăteam în încercarea de a scăpa din strânsoarea lui. Țipam, loveam cu picioarele și făceam orice îmi stătea în putință să scap de el. Dar oricât aș fi încercat, totul era în zadar. Nu mai aveam scăpare. Eram doar eu, o fată inocentă care abia împlinise 13 ani, și un monstru care îmi era "tată".
    A rupt cu brutalitate hainele de pe mine și, fără să se gândească de două ori, mi-a luat inocența, mi-a furat copilăria. Mă pătrundea adânc și fără milă, de parcă nu simțeam nimic. După un timp, nu am reușit să îmi dau seama cât, calvarul a luat sfârșit. Pentru el, nenorocitul, au fost câteva minute de plăcere bolnavă, pentru mine au fost ore de chin.
    Am rămas prăbușită la pământ, cu lacrimi în ochi și o durere îngrozitoare între picioare. Mereu îmi imaginasem că prima oară va fi cu cineva special. Dar iată că la asta nu m-am așteptat. Tatăl meu m-a violat.
    În dimineața următoare m-am trezit în dormitorul meu - probabil jegosul m-a dus înapoi în pat. M-am ridicat cu greu, din cauza durerii mele, și am observat o pată de sânge pe așternuturi, venind dintre picioarele mele. Încă sângeram! Nenorocitul! Panicată, m-am dat jos din pat și am aruncat hainele de pe mine, schimbându-le cu altele noi. Mi-am pus și un strat gros de șervețele în caz că urma să mai sângerez (încă nu îmi venise menstruația, așadar nu aveam absorbante). M-am privit în oglindă. Nu mai eram eu cea de altădată, nepoata preferată a bunicii, răsfățata mamei. Eram o... distrusă. Plină de nervi, am spart oglinda în sute, chiar mii de bucăți. Pumnul a început să mă doară și să sângereze, dar nu îmi păsa. În sfârșit nu îmi mai vedeam reflexia. Am luat de jos un ciob și l-am plimbat pe încheietură, cu grijă să nu tai prea adânc, dar să fie totuși o tăietură satisfăcătoare. Am continuat cu a doua, a treia... până am ajuns să tai aproape tot antebrațul. Se simțea atât de bine. Nu mă durea. Oh, nu, era un nimic pe lângă durerea pe care o purtam în suflet.
    Am stat acolo aproape toată ziua, acoperită de sânge și lacrimi. Mă temeam să dau ochii cu acel monstru după toate cele întâmplate. Foamea, însă, și-a făcut apariția și, cum n-am auzit niciun zgomot, am ieșit din cameră și am mers să mănânc.
    Toată casa mirosea a moarte. La propriu. Podeaua bucătăriei fusese înlocuită de un lac sângeros. I s-au dus zilele nenorocitului.