Nu știi cât de dor îți este de cineva până în momentul in care ii auzi vocea, iar atunci când se întâmpla te sfâșie.
Nu te alina, ci, din contra,te dărâma.
Mi-e dor de tine, nu o sa te mint, dar m-am îmbolnăvit; m-am îmbolnăvit de tine.
Tu ești otrava mea, mi-ai intrat in vene și nu pot sa te mai scot.
Sunt furioasa! Sunt furioasa pe tine și as vrea sa te urăsc.
Îmi doresc sa te urăsc din tot sufletul, poate doar așa as rămâne fără tine.
Te port cu mine oriunde merg, ca pe inima ce îmi bate in piept și ma întreb când va veni ziua in care tu te vei desprinde de sufletul meu și îl vei lasă liber de tine și tot ceea ce însemni.
M-am legat de tine ca un copil nebun încă din prima zi in care te-am văzut.
Ai fost pentru mine... tot.
Mi-e dor de tine, azi mi-e mai dor ca niciodată, dar vreau sa te uit și sa respir odată.
Să-ți aud vocea a făcut doar sa sporească intensitatea otrăvii din sângele meu și m-am îmbolnăvit și mai tare de tine.
Te-aș alege pe tine în locul oricărei alte persoane, pentru că prefer tăcerea în brațele tale decât să fiu într-un loc unde m-aș simți singură fără prezența ta. Mi-e milă pentru mine, pentru că destinul mi te-a pus în cale și te-a ținut departe de iubirea mea.
Te vreau pe tine din tot sufletul meu!
Mă întorc la tine iar și iar și iar ca un copil pierdut.
Aș vrea să mă lași, să pleci departe și să mă cauți când inima ta ar fi pregătită să mă iubească.
Vreau să fiu pentru tine, dar în același timp simt că lupt fără rost, că mă agăț de ceva care există doar în imaginația mea.
Nu pot să te doresc altfel decât o fac deja, când inima mea o ia razna atunci cand brațele tale mă înconjoară.
Îmi alungi tot haosul din viață cu o simplă privire. " Te iubesc. " al tău îmi taie respirația, îmi inundă sufletul și îl simt în fiecare terminație nervosă. Îmi place să simt pentru tine și nu pentru acel el de altă dată.
Îmi place să te simt cum mă iubești și cum respiri a mea iubire.
Deși te amăgesți cumplit, tu știi că ești al meu și nu al ei.
Te consumi prin mine, mă cauți pe mine, îmi cauți brațele și vrei să îmi simți pielea și atingerea.
E instinctiv, dar nu vrei să-ți recunoști că atunci când eu sunt lângă tine nu te mai controlezi, iar îmbrățișările tale nu sunt prietenești, dragul meu prieten, sunt pline de tandrețe și pasiune, iar eu le simt întrutotul.
Nu știu de ce sper ca într-o zi să mă cauți în viața ta și să nu mă mai găsești.
Să cauți iubirea din privirea mea, să cauți grija mea, să cauți pe cineva care să te accepte și să te iubească exact așa cum ești.
Sper într-o zi să fii în poziția în care să ai nevoie de mine, nu de o altă persoană, de mine, de cum mă agățam de tine și te îmbrățișam ca și când lumea era pe cale să se sfârșească.
Să ai nevoie de mine să te ascult și eu să nu mai fiu acolo.
Vreau să realizezi într-o zi cât de mult te-am iubit și că nimeni nu o s-o facă vreodată așa cum am făcut-o eu, din și cu toată ființa.
M-am pierdut de mine încet și tu nu ai mai fost acolo să mă prinzi când am căzut, adânc, în liniște, neprevăzut.
Cât să mă mai fi salvat?
Era timpul să mă desprind și de tine, lent și dureros, de parcă un cuțit mi-ar fi adâncit în inimă și s-ar mișca la nesfârșit.
Sunt obosită și acum mi-e atât de frică, pentru că nu mă mai agăț de tine și rămân singură în întuneric.
Și mă sufoc și nu mai știe nimeni și când noaptea mor încet, câte puțin, parcă simt cum se desprind bucăți din mine și se transformă în praf.
