Mă închid intr-o bulă de săpun de fiecare data când cineva mă întreabă ce mă face fericita și probabil fac asta pentru că nu sunt conștientă când plutesc deasupra unui nor.
E ca și cum toate acele lucruri care te fac să simti curcubeu pe piele sunt doar momente care trec precum un tren printr-o gară uitată, nelăsând nimic în urmă.
E ca și atunci când privești cerul și zambesti, dar tocmai atunci intră cineva în cameră și te trage afara printr-o crăpătura și uiți ca ai zâmbit acum o secundă. Pentru că suntem construiți ca un haos organizat, atâta de frumos încât la un anumit interval de vreme devine sinistru.
Și nu mai simți picăturile de apă pe piele, răcoarea dimineții, nu îți mai simți nici lacrimile, ci e liniște, dar nu e liniștea de care te poți bucura, ci e ca un uragan tăcut și îți taie din piele, îți zdrobește oasele și urli fără să știi de ce.
Totul e un cerc, o bulă infinită care dansează în jurul tău și aruncă săgeți, iar dacă ești norocos te lovesc niște săgeți cu praf de zâne și respiri și zambesti pentru un moment, iar dacă nu e doar moloz și lacrimi reci pe care nu le știi, pe care le-ai uitat ieri undeva într-un colț de parc și le resimți azi ca și cum cineva ar desena stele cu un cuțit pe pielea ta.
Și sunt lucruri pe care nu le poți niciodată lăsa în urmă, cum e ursulețul ăla din plus pe care-l ai din generală și e mereu cu tine oriunde te muți.
Îi găsești un loc pe un raft de cărți și te veghează, dar nici nu îți mai amintești de ce ți așa de mult la el, de ce înseamnă ceva ce vrei să rămână, mereu și oriunde mergi.
Aș spune că sunt lucruri de care te legi cu lanțuri, dar nu lucrurile rămân înfipte în tine, ci sentimente cum ar fi ura și iubirea, licuricii de pe piele și focul de pe oase.
Pentru că oriunde ai merge ceva rămâne în tine și câteodată e un om, o amintire pe care o ții strâns legată de piep și de multe ori e ceea ce îți pune lacrimi pe față și durere pe piele..
Uneori as vrea să pot lăsa unele lucruri în urmă, cum lași o cană într-un apartament din care te muți, dar esti creat în așa fel încât există ceva de trăiește cu tine oriunde ai merge..
Și da, de multe ori e bine, dar asta nu înseamnă că nu doare și asta doare, căci lucrurile care dor sunt cele care rezistă cel mai mult pe piele, prin oase, prin vene și în toată ființa, mereu și la nesfârșit.
Tot ce vreau e să pun pe hârtie golul din mine, dar cum ai putea așterne pe foi arse de vreme, ceva ce nu poți cuprinde în cuvinte?
Căci dacă duc lucrurile mai adânc și încep să dezgrop bucăți de gheață și noroi, va curge otravă pe pietre și licurici albaștri printre crăpăturile mele.
Pentru că undeva adânc, într-un puț ascuns în suflet se găsesc înșiruite sentimentele mele, spălate de timp și un soare care nu știu de unde apare.
Căci durerile dor, iar fericirea e trecătoare, câteodată e doar un moment în care auzi un surâs de care ti-a fost dor.
Ceea ce știu că durează e întunericul din noi, din mine și din tine, cel care leagă oameni, dar destramă suflete.
Pentru că lumea e tristă și stearsă de culori, iar tot ce poți face e sa desenezi cu cretă pe un suflet uitat de timp câteva flori de mai, în care iubeai și te iubeai. Doar că florile se ofilesc, iar azi nu mai vreau durere și ură, ci un strop de alcool pe buze, care să-mi amintească că odată, intr-o altă vară am avut un zâmbet pe fată și ochii plini de vlagă.
Căci ce e menit să se întâmple, câteodată nu se întâmplă, iar ce rămâne nu e soarele după ploaie, ci ploaia în sine, rece și neiertătoare, precum un sentiment de teamă, ce trăiește cu tine când e noapte și afară fulgeră dureri, pe care ieri le credeai pierdute, intr-o iarnă cu o zi caldă și mâna ta rece peste mâna ei caldă.
Iubesti pentru ca auzi de iubire de când esti mic, de când îți citea bunicul povesti și te învelea cu vise, de când erai la grădinița și-ți spunea educatoarea ca fata aia care ți-a furat tractorul te place, când defapt ei ii plăcea prea mult tractorul ăla și nu o lasă orgoliul sa ți-l dea tie.
Iubesti pentru ca așa cresti, cu iubire.
Dar chiar o simti in vene?
Chiar trăiești acum cu ea in piept?
Pentru ca eu cred ca nu o fac de ceva timp și nu știu dacă mâine va conta.
