EL:
-Îl iubești? mă întreabă un bătrânel destul de drăguț , dimineață , în stația de autobuz .
-Poftim ? îi răspund de parcă m-ar fi trezit dintr-un somn continuu .
-Îl iubești , am întrebat ?
-Pe cine să iubesc ?
-Pe cel care ți-a creat starea asta ..
-Ce stare ? Nu înțeleg la ce vă referiți..
-Ba normal că înțelegi..
-Da , îl iubesc..
-Vezi că ne începem să ne înțelegem ?
-Cu ce vă ajută ceea ce v-am spus ..
-Am fost și eu tânăr ca tine , ca el ..
-Erau alte vremuri.
-Da , însă de iubit , iubeam la fel.
-Nu înțeleg unde vreți să ajungeți.
-Ce-a făcut ?
-El ? Păi , ne- am cunoscut acum 3 ani , m-a iubit timp de un an de zile , a plecat , s-a întors , iar acum câteva zile s-a întors din nou , hotărât , însă , să rămână .
-Și..?
-Și , ăăă , păi , a plecat aseară.
-Cum a plecat ?
-Am primit un mesaj aseară de la o fată , cred , care mi-a spus că ea e singura lui iubită , și să-l las în pace .
-Și ce-ai făcut ?
-L-am lăsat , i-am spus ce mi-a zis ea , și am renunțat.
-Nu , ceva nu e bine la mijloc.
-Ba da , el mi-a spus că nu știe ce vrea , ba mă iubește , ba nu , nu știu ce e cu el.
-O să-ți spun o poveste ..
-Vă ascult.
-Acum mulți , mulți ani , eram de vârsta lui , iar ea , ea era la fel de frumoasă și de vârsta ta .
Am iubit-o mai mult decât pe mine , cam cât te iubește el pe tine.
-Greșiți , el nu mă iubește , nu m-a iubit , dacă mă iubea , acum vă spuneam povestea noastră cu final fericit , și poate el mă ținea de mână în acest timp.
-Viața ne pune la încercare foarte des , ne dă lecții mereu .
-Eu m-am săturat de lecții , vreau puțină fericire ..
-Noi , bărbații , avem un orgoliu imens , mai ales când vine vorba de ființa pe care o iubim.
-Dar când iubești , nu dai naibii orgoliul ?
-Nu întotdeauna.
-Orgoliul distruge ceea ce iubirea construiește ..
-Dacă e iubire adevărată , orgoliul e o simplă joacă.
-Nu cred .
-Ai plâns azi-noapte ?
-Chiar așa tare se vede ?
-Nu se vede deloc , ești atât de frumoasă..
-Atunci de unde știți că am plâns..?
-Asta a făcut și ea după ce a aflat că am mințit-o , că gândurile mele sunt în altă parte .
-Nu aveți idee cât ați rănit-o..
-Ba am , am conștientizat asta după multe nopți de nesomn , după multe gânduri : "oare plânge?" , "oare îi lipsesc?"
-Și cum ați trăit fără ea ?
-Ani de zile am căutat-o în fiecare femeie care intra în viața mea ..
-Și ați găsit-o în vreuna?
-Da , în ea însăși.
-Cum adică ?
-Timp de 10 ani , o vedeam rar , apoi am întâlnit-o , întâmplător , pe stradă.
-Și ce s-a întâmplat apoi ?
-EA e mama copiilor și bunica nepoților mei..
-Adică v-a iertat ?
-Bineînțeles , iubirea schimbă lumea.
-Eu nu o să-l mai pot ierta..
Bătrânul îmi ia mâna într-a lui , apoi îmi spune zâmbind..
-Ai dreptate , lasă-l , nu-l căuta , nu-i scrie , lasă-l singur , peste ceva timp , va realiza că singura lui fericire , ești tu , prima lui dragoste..
-Stați puțin , de unde știți că am fost prima lui dragoste ?
-Eu știam deja povestea asta , o știam de la el .."
— Întâmplarea care mi-a marcat viața
EA:
— Tu nu erai aşa...
— Cum?
— Nepăsătoare, rece, ironică, sarcastică, caustică.
— Şi?
— Ce te-a schimbat atât de mult?
— Am obosit să fug după oameni care nu dau doi bani pe mine.
Am obosit să încerc să fac mereu bine, ca mai apoi eu să fiu de vină pentru tot.
Am obosit să îi pun mereu pe ceilalţi înaintea mea ca să văd că nu le pasă.
Am obosit să încerc să ajut mereu şi să mă aleg cu indiferenţă şi cuvinte dure.
Am obosit să mă arunc în mare pentru oameni care nu observă că nu ştiu să înot.
Am obosit să trag de oameni ca să rămână, când e evident că le e bine fără mine.
Am obosit şi mi-am băgat picioarele.
Nu o să mai ridic un deget pentru nimeni.
Te vreau doar pentru mine și te vreau pentru cât mai mult timp. Vreau să te simt..
Dacă-ți pui sufletul pe foaie, rămâne goală...
