Te iubesc, in primul rand, pentru ca esti tu.
Pentru ca esti persoana geniala care ma face mereu sa ma simt mai bine.
Persoana in care pot sa am incredere, persoana care stiu ca e mereu langa mine.
Te iubesc pentru ca ai cel mai frumos zambet care ma face sa ma indragostesc din ce in ce mai mult de tine de fiecare data cand il vad.
Te iubesc pentru ca iti ador bataile inimii si felul in care ma lasi sa le ascult.
Te iubesc pentru ca esti special si diferit.
Te iubesc pentru ca ma faci sa am incredere in mine si nu ma lasi sa imi pierd visele.
Te iubesc pentru ca stii sa asculti si pentru ca esti sensibil.
Te iubesc pentru ca esti asa un copil uneori si pentru ca pot sa fiu un copil atunci cand sunt cu tine.
Te iubesc pentru ca pot sa fiu eu cand sunt cu tine.
Te iubesc pentru ca imi topesti inima, pentru ca nu renunti la mine si ma accepti.
Te iubesc pentru o mie de motive sau..poate ca, de fapt, te iubesc pentru ca pur si simplu te iubesc.
Acum că nu mai eşti, aş vrea să ştii că te-aş fi ascultat. Te-aş fi ascultat în fiecare moment, în fiecare clipă în care ai fi avut nevoie ca cineva să o facă.
Ți-aş fi fost alături când te-ai fi simțit singur şi neînteles, ți-aş fi fost umărul de care ai fi avut nevoie, vorba bună de care ai fi dus lipsă.
Am vrut să îți fiu tot, chiar am vrut, dar tu ai ales să pleci, decizând că nu ai nevoie de mine în viața ta. Îi simțeam brațele in jurul meu.
Respirația lui era singurul lucru la care mă concentram, singurul lucru pe care îl observam în acel moment.
Mă strângea din ce in ce mai tare in brațele lui şi cu fiecare moment în care mă apropia de el, îi simțeam din ce în ce mai bine bătaile inimii.
Atât de tacut. Atât de simplu.
Atât de real.
Iubesc felul in care zambeste, felul in care vorbeste si felul in care isi aranjeaza parul.
Iubesc sa il vad fericit si felul in care vorbeste de viitor.
Iubesc sa ii ascult povestile si felul in care le spune. Iubesc sa ascult cum isi face planuri si cum viseaza, iubesc ca viseaza.
Iubesc felul in care ma face sa ma simt, iubita, speciala, mai putin singura.
Iubesc felul in care a aparut in viata mea, dintr-o data si mi-a aratat ca inca mai sunt lucruri bune, ca inca mai merita sa iubesti.
Iubesc felul lui de a gandi.
Iubesc ca e diferit si iubesc ca e al meu.
Iubesc momentele noastre si felul in care ma tine in brate si ma saruta.
Iubesc felul in care ma accepta asa cum sunt si nu vrea sa ma schimbe.
Iubesc felul in care ma intelege si imi accepta deciziile.
Iubesc ca uneori se comporta ca un copil.
Iubesc felul nostru de a fi si lucrurile pe care le facem impreuna.
Il iubesc si cand isi face griji degeaba.
Il iubesc cand e trist, il iubesc cand e fericit.
Il iubesc azi si o sa il iubesc si maine.
S-a uitat fix in ochii mei pentru câteva secunde, m-a îmbraţişat, apoi mi-a luat faţa între palmele sale reci şi mi-a soptit: " Ştii că te iubesc, da?" . M-am retras din îmbraţişarea lui şi i-am răspuns scurt şi rece " Cum mai poţi să îmi spui asta? Unde e iubirea de care îmi tot spui? Nu o vad, nu o simt, nu o aud. Tot spui că mă iubeşti, dar nu-mi arăţi, nu îmi demonstrezi."
M-am întors şi am plecat, ştiam că asa era cel mai bine, chiar daca mă stingeam cu fiecare pas pe care îl faceam, cu fiecare secundă în care mă îndepartam de el.
A rămas în acelaşi loc, doar mă privea cum plecam . Mă privea şi tacea..
Imi amintesc vag acea zi, din pacate.
Stii cum uneori pur si simplu simti inceputul sfarsitului, dar nu stii ce e acel sentiment?
Nu intelegi cum poate sa fie atata liniste in tine, atata pace si placere de a trai, de a simti si iubi.
Cum poti sa fii atat de impacat cu toate lucrurile care ti s-au intamplat si sa nu mai conteze pentru tine nimic in acel moment, doar imbratisarea si felul lui stangaci de a te saruta.
Amintirea acelei jumatati de zi imi e tatuata peste tot prin mine, felul in care radea era atat de diferit, stiam doar auzandu-i rasul ca e fericit, ca noi suntem fericiti, pentru ca ma facea a naibii de fericita sa stiu ca eu sunt motivul fericirii lui.
Cerul atat de frumos mazgalit cu nuante diferite de albastru care mai apoi s-au transformat in portocaliu si rosu pal, ciorile..oh, ciorile completau cerul perfect, asa cum el ma completa pe mine, chiar daca suna cliseic.
Erau atat de frumoase, de libere si increzatoare. Negrul lor era atat de bine primit de catre cer incat cred ca l-a durut cand l-au parasit.
Eram doar noi 2 atunci.
Noi 2 pe tot Pamantul.
Nu mai exista o alta ea, un alt el, alti oameni sau alte suflete.
Eram doar noi, doar doua suflete care ar fi facut orice unul pentru celalalt in acel moment.
Eram doar noi 2 si eram fericiti.
Iubeam felul in care ma imbratisa si iubeam sa ii simt bratele in jurul meu, atat de protectoare si calde.. dar, jur ca in acea zi am avut parte de cele mai frumoase imbratisari, de cele mai frumoase momente.
Eram amandoi, si nimic nu mai conta.
Nu stiam ca incepand cu acea zi totul avea sa se destrame, ca pacea si iubirea o sa inceapa, incetul cu incetul, sa se dezintegreze si sa moara.
Acum, privind in urma la tot ce a fost, simt doar un gol in inima care o sa creasca si o sa tot creasca.
Simt ca de fiecare data cand il vad si ii aud rasul, inima mea moare, odata cu acele amintiri pentru ca acum nu mai sunt eu motivul fericirii lui, niciodata nu o sa mai fiu.
