Sa stii ca mi-a luat ceva sa ma hotarasc sa iti scriu asta desi, noi inca mai vorbim.
Mi-a luat atat de mult pentru ca m-am tot gandit ce as putea sa scriu, ce nu, ca sa nu aiba un efect urat asupra ta sau asupra mea.
Acum realizez ca aceasta scrisoare o sa aiba oricum, un efect urat asupra mea.
Sper, din tot sufletul, ca asupra ta, sa nu aiba.
Intre noi s-au intamplat multe lucruri.
De la prima intalnire cand m-am pus cu capul pe picioarele tale si te-am facut sa razi iar tu m-ai facut sa ma simt bine pentru ca te jucai in parul meu si te uitai la mine pe furis, pana la ultima intalnire, de ziua mea.
Inainte de toate, vreau sa stii ca am fost atat de fericita incat nu ma mai interesa nimic rau.
Erai timida si draguta.
Erai un copil care zambea atat de mult in preajma mea incat am crezut ca pot aduce fericire cuiva.
Cand m-ai sarutat prima data, ai facut-o cu teama iar ultima data nu m-ai sarutat destul.
Inca ma gandesc la noptile si zilele petrecute cu tine. Tedi, flori, ciocolata, desene si in general multe dulciuri.
Cu mici certuri si diferente, a fost fericire si iubire.
Ai fost ceea ce sufletul meu avea nevoie, ceea ce mintea mea obosita avea nevoie.
Ai fost dragoste si zambet de copil.
Ai fost dragoste toata noaptea, ras de dimineata, cafeaua de la mijlocul zilei chiar daca tie iti place ceaiul mai mult.
Avem atatea poze..se vede fericirea acolo.
Iti multumesc pentru fiecare poza in parte.
Imi cer scuze pentru fiecare data cand te-ai simtit presata cu acest subiect.
Ma uit cu drag si dor la pozele noastre.
Mi-e dor de ochii tai.
Ai fost liniste.
Mi-ai dat nu unul, ci sute de motive sa stau in picioare, sa continui sa lupt chiar daca noi incepuseram sa plangem.
Eu te faceam sa plangi si tu ma faceai sa plang si sa dau cu pumnii in pereti.
Amuzant, m-ai certat atat de mult pentru pumnii in pereti incat acum cand simt nevoia sa ma descarc, nu o mai fac, nu mai dau cu pumnii in pereti.
Ai spus de multe ori ca nu te inteleg, ca nu te ascult, ca nu ma schimb, ca ma gandesc numai la mine.
Mi-ai rascolit sentimentele, atat bine cat si rau.
Te-ai indoit la o cearta de faptul ca te iubesc.
Am urlat la tine de atatea ori si te-am facut sa te simti prost.
Am spus lucruri pe care nici noi nu le credeam.
Tot noi ne-am ridicat.
Ne-am ridicat de fiecare data, dupa fiecare cearta.
Ai tinut piept lumii si am tinut si eu langa tine.
Am mers inainte si ne-am vazut de treaba.
Ma tineai de mana pe strada aproape indiferent de situatie.
Te-am dus acasa si am adorat sa dorm cu tine in patul meu.
Ai dormit nopti intregi pe mana mea si eu la randul meu, am dormit in bratele tale.
Am tinut piept si cand te sunam si ma tratai cu indiferenta.
Am tinut piept si cand eu faceam crize urate cu tine. Am tinut piept la atatea lucruri rele.
Eu, am fost furtuna.
Ne doream un viitor impreuna.
Sa ne mutam, sa facem o nunta frumoasa, sa avem copii.
Nu am incetat nici o clipa sa imi doresc aceste lucruri cu tine sau sa imi vad viitorul cu tine.
Acum, cand ma gandesc la noi, imi doresc sa fii in viitorul meu, asta imi doresc in adancul sufletului.
Nu stiu ce sanse am.
Sper sa te vad cat mai curand ca mi-e dor de tine de ma doare.
Imi fuge gandul la noi, la tine, orice as face.
Imi amintesc fiecare discutie, fiecare ras, fiecare cearta..
Nu pot sa nu ma gandesc.
Am fost atat de fericite.
Radiai.
Se citea fericirea in ochii tai.
O simteam cand ma strangeai de mana, cand i-ai spus mamei tale ca fara mine nu mergi acasa, cand ma luai in brate in mijlocul oamenilor.
Ne aratam caldura si iubire.
Acum caut caldura la tine fara raspuns.
Caut alinare si liniste si o caut degeaba.
Noi am fost ce trebuia sa fie.
Am atatea pareri de rau ca nici nu vreau sa ma apuc sa le spun, le stii tu cu siguranta pe toate.
Dar sunt si multumita de mine.
Multumita ca am invatat sa iubesc, sa daruiesc, sa fiu prezenta, sustinatoare, grijulie.
Sunt multumita ca am fost capabila sa iti arat cat de mult imi pasa.
Sunt multumita de tine.
Mi-ai dat dragoste, intelegere, m-ai sustinut, m-ai luat in brate cand am plans de durere, te-ai bucurat la una cu mine, poate chiar mai mult decat mine cand am reusit sa fac un lucru bine.
Imi e dor de tine.
Prin casa, prin bucatarie, pe strada, prin mall, in camera mea, in camera ta, la masa cu ai mei, cu ai tai, prin Timisoara, prin Craiova.
Mi-e dor de tine la telefon.
Mi-e dor de tine in fata mea.
Mi-e dor sa te tin de mana.
Mi-e dor sa te strang in brate.
Imi amintesc fiecare detaliu legat de tine.
Alunite, semne, priviri, atingeri, preferinte. Mi-e dor de doare.
Doare si nu mi-e bine si liniste niciunde.
Ai ales alt drum sau poate eu te-am obligat sa-l alegi. Poate, poate chiar am fost un groaznic, neatent, nepasator, egoist, fals.
Tot ce mi-am dorit a fost sa te vad luptand.
Sa vad ca lupti pentru noi.
Cand m-ai vazut cu piciorul in prag, mi-ai dat drumul la mana si mi-ai spus cumva sa ies.
Sau poate eu mi-am zis singura sa ies dar, drumul la mana, tot mi-ai dat.
Toxica?
Draga mea, eu nu te consider toxica.
Esti om, gresesti, faci rau, ranesti, iubesti, faci bine, vindeci.
Asa suntem noi oamenii, in general.
Acum la sfarsit, am multe regrete legate de actiunile mele proaste fata de tine.
Acum la sfarsit, spun la fel de mandra ca te iubesc. Acum la sfarsit, iti spun ca imi doresc sa fii fericita, sa fii iubita asa cum meriti.
O sa te vindeci, o sa fii bine, o sa zambesti si o sa ajungi acolo unde trebuie sa ajungi.
Cat despre mine, incerc.
Incerc sa stau in picioare, sa nu plang, sa zambesc din suflet.
Uneori, chestia asta cu zambitul imi iasa.
Cat despre mine, te iubesc.
Cat despre mine, mi-e dor de tine.
Astept cu nerabdare totusi, sa ne vedem.
Cu drag,
Fosta ta iubita.
