VOLUMUL 1 DIN SERIA 'LUX, IUBIRE ȘI ELEGANȚĂ'
Încă din copilărie, Penelope a trebuit să își asculte mama vorbind despre viitorul ei, despre cum va trebui neapărat să pună mâna pe un bărbat bogat, care să le transforme viața într-o poveste. Pentru Pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pen e sus se pregătește, la fel cum și Ella este la ea să se pregătească puțin. Greșeala mea a fost să mă îmbrac mai repede și să cobor în bucătărie imediat după pentru că nu văd al motiv pentru care mă aflu pe această canapea, din livingul nostru, alături de mama regăsită a iubitei mele. Liniștea este apăsătoare sau poate doar mie mi se pare astfel deoarece nu știu ce aș putea spune exact ca să putem purta o conversație. Nu putem vorbi de Pen adolescentă, nu putem vorbi de Pen la începutul carierei, nu putem vorbi despre vacanțe în familie, ci putem vorbi despre vreme și despre cum mâncarea Ellei a fost uimitoare. Din nefericire, am epuizat deja aceste două subiecte, iar liniștea este singura care a rămas.
Mă bucur enorm pentru Penelope că a acceptat orice i-a spus Rue, însă sunt puțin precaut în legătură cu această schimbare a ei. Știu poveștile iubitei mele și ceea ce văd în fața mea este mult mai diferit de ceea ce îmi spunea ea. Per total, nu vreau ca Pen să sufere din nou și nici nu voi permite asta atâta timp cât îmi permite să fiu lângă ea. Sincer, sper să nu existe limită de timp pentru că nu vreau să vorbim doar pentru a crește copilul. Vreau tot ceea ce vine la pachet cu o relație, cu o familie.
— Te-am văzut în Monte Carlo zilele trecute, rostesc următorul lucru pe care, să spunem, îl avem în comun.
O privesc atent și urmăresc fiecare reacție a ei. Nu spun că există un motiv anume sau că nu avea ce căuta acolo, ci vreau sa fac o conversație cu mama iubitei mele. Dacă asta înseamnă că pot afla și lucruri despre schimbarea ei, atunci, la naiba, de dau înapoi.
— Oh, da, am fost. Nu te-am văzut, ridică ușor din umeri. Greg a participat la o expoziție, iar eu l-am însoțit, continuă, probabil realizând că nu am spus-o doar așa.
— Greg Bucket? întreb pentru o confirmare.
— Da, chiar el, chicotește. Îl cunoști?
Dau din cap, aprobând. Greg este un tip foarte bun și amabil. Am lucrat împreună la un moment dat și este o persoană uimitoare, care adoră tot ce ține de mașini. Faptul că are bani, este un plus pentru pasiunea lui, însă mereu spunea că viața nu a fost mereu bună cu el. Slavă cerului că nu a fost împreună cu vreo altă persoană de pe acolo!
— Da, am lucrat în trecut. O persoană uimitoare, zâmbesc.
— Poate prea bună pentru lumea asta, chicotește. Am trecut testul? întreabă serioasă.
— Clar, râd.
— Bun, rostește înainte ca niște bătaia tocurilor să se audă pe parchet din ce în ce mai aproape de noi.
Deși este doar o cină alături de prietenii noștri și părinții mei printr-o conexiune telefonică, momentul este important. Important pentru noi și, probabil, total emoționant pentru ceilalți. Aș fi vrut ca mama și tata să fie aici și să le spunem în persoană, însă nu am organizat totul în așa fel încât ei să fie în țară. I-am trimis în Europa și nu există varianta de a aștepta până la întoarcere. Mama m-ar omorî dacă ar afla ultima.
