VOLUMUL 1 DIN SERIA 'LUX, IUBIRE ȘI ELEGANȚĂ'
Încă din copilărie, Penelope a trebuit să își asculte mama vorbind despre viitorul ei, despre cum va trebui neapărat să pună mâna pe un bărbat bogat, care să le transforme viața într-o poveste. Pentru Pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— O să îți placă, Aydan promite și vreau să îl cred, însă cu fiecare pas pe care îl facem pe aleea luminată de spoturi, nu știu ce să cred.
Petrecerea pretențioasă a lui Carter este o strângere de fonduri.
Am ajuns aici acum zece minute, însă le-am petrecut pe toate în mașină vorbind despre nimicuri și apoi cum ar trebui să nu intru și să mă ducă acasă, iar întâlnirea va rămâne pentru o altă zi. Acesta era planul meu–de a merge acasă și a reprograma pentru că locul meu aici este prea mult de asimilat atât de repede–, însă nu și al lui Aydan. El asta a vrut de la început și asta obține cu fiecare pas pe care îl face spre intrarea ușoară a casei.
Casa lui este surprinzătoare și îți ia tot aerul din piept. Este albă în totalitate și contrastează perfect cu gradina luminată de milioane de spoturi în piatră sau felinare. O mulțime de ferestre alcătuiesc pereți și garantez că oferă o imagine uimitoare dinăuntru. Are un etaj și garantez că are și piscină pe undeva prin spate. Probabil are și vreun subsol pentru că o casă ca asta sigur deține unul cu vreo peșteră pentru bărbatul care mă conduce acum spre ușă.
Nu știu exact de ce nu mă simt bine în această situație. Nu pot explica, dar nodul care se strânge din ce în ce mai mult în stomacul meu îmi spune că nu mă simt bine așa. Poate pentru că am crezut că această seară, chiar dacă nu am vrut de la bun început să se întâmple, va fi despre noi. Poate pentru că nu mă simt bine cunoscând atâtea persoane din viața lui atât de repede când, în realitate, nici pe el nu îl cunosc prea bine. Sau poate este pentru că nu m-am pregătit pentru acest lucru. Mă așteptam la un restaurant, nu la o cină-petrecere la el acasă, alături de încă câteva zeci de persoane, alături de fratele lui.
Orice ar fi, este și devine inconfortabil să mă simt așa. Cu tot corpul cuprins de furnicături și cu palmele transpirate și garantez că fața nea sub machiaj este roșie.
— Dacă chiar nu te simți bine în acest moment, putem merge în altă parte. Putem face orice vrei, palma lui îmi prinde talia și mă aduce mai aproape de el, făcându-mă să îmi ridic privirea spre el.
Eu nu sunt așa! Eu nu îmi las emoțiile să mă controleze și mai ales nu în preajma unui bărbat care probabil își dorește ca la sfârșitul serii să mă invite în patul lui. Eu nu mă las intimidată de un loc nou și de o mulțime de oameni necunoscuți, chiar dacă asta îmi spune anxietatea, ce pare că a prins glas în interiorul meu.
— Nu, este ok. Mâncarea este pe gratis, chicotesc, făcând ca o grămadă din tensiunea din corp să îmi dispară. Plus, casa ta e minunată!
— Mă bucur că îți place, zâmbește. Spune-mi când vrei să te duc și plecăm fără comentarii, propune și așteaptă să dau din cap înainte de a deschide ușa de la intrare.
