Am fugit rapid pe scări până am ajuns în fața celorlalți. Am pornit împreună cu ei prin grădina din spatele casei Darlei. Copacii înațli și bătrâni, cu scoarța castanie și foarte cojită, parcă erau niște uriași, gurile fiind scorburile. Mă uitam puțin speriată la ei deoarece soarele nu mai dădea o lumină foarte puternică, el fiind ascuns după acoperișurile caselor. Am mai mers puțin, Darla povestind non-stop cu Zayn, Amber și Louis despre modă, și eu discutând despre noile mâncăruri din Irlanda, cu Niall.
Am ajuns în fața unei case nu prea mare, dar avea două etaje. Nu știu de ce nu am mai văzut-o până acum. Pare așa veche, nu ca fiind construită cu 5 ani în urmă. Am privit puțin de afară spre geamurile mari cu rame foarte groase din lemn putrezit. Perdelele dinăuntru erau prăfuite, una chiar atârnând de pervaz. Mă uitam atentă la geamul ultimului etaj și puteam să jur că văd o cruce.
- A..aia e o cruce? am întrebat mai mult pentru mine, sperând ca nimeni să nu mă audă și să mă considere o ciudată.
- Și eu o văd... mi-a spus Harry, tare, uimindu-mă.
- Atunci haideți să vedem ce e acolo! a spus Britney foarte tare.
Am dat pasul peste pragul prăfuit al ușii și îmi strângeam brațele în jurul corpului. Mă uitam într-o parte și în alta având grijă la *fantomele* ce sunt pe urmele mele. Darla ne-a făcut semn să urcăm scările, o idee nu tocmai bună deoarece par forte șubrede, ele fiind din lemn. Liam a fost primul care a pășit pe ele, eu fiind ca de obicei ultima. Priveam foarte atrasă spre ușile din lemn masiv în spatele cărora ce ști ce minunății se ascundeau. Eram așa de distrasă în cât m-am lovit de Harry, deoarece nu mi-am dat seama că s-au oprit. Mi-am ridicat rușinată privirea și puteam să jur că eram roșie ca un rac. Harry doar s-a uitat la mine și a început să râdă. Și eu aș râde de mine dacă mi-aș vedea fața. Mutându-mi privirea de la el am observat că toți s-au oprit în fața unei uși arse. Se vedeau urmele flăcărilor care au mistuit-o. Zayn a fost cel mai curajos, el deschizând ușa. Am privit toți înăuntru și am putut observa o cameră goală, în fundul căreia se afla acea cruce din lemn și o cutie din același material. Era nu foarte mare, având diferite desene pe ea.
- Trebuie să mergem să o luăm! a spus Amber fără să gândească.
- Nu putem. Podeaua e prea șubredă. Doar cineva foarte mic și ușor ar reuși să ajungă la ea.... în momentul în care Darla și-a terminat propoziția, toate capetele au fost întoarse spre mine.
- NU! Nu am să fac asta! am țipat în şoaptă..
- Îți este frică? a spus Harry cu un ton foarte badjocoritor.
M-am strâmbat la el și mi-am făcut loc printer ceilalți, ajungând în pragul ușii. Am privit în stânga și în dreapta, iar prin geam se putea observa cum că soarele v-a dispărea imediat. Am pășit ușor prin încăperea goală.. Doar scârțâieturile podelei se auzeau atunci când călcam pe scândurile putrede. La un moment dat o scârțâietură mai puternică s-a auzit, piciorul meu căzând într-o gaură.
- Ești okay? m-a întrebat Britney, în vocea ei se putea citi îngrijorarea.
- Da.. Sunt okay.. Doar mi-am prins pi..... nu am reușit să termin propoziția deoarece o altă bubuitură s-a auzit și de data asta am căzut cu totul. Am căzut până la parter lovindu-mă cu capul de masa din bucătărie. Ochii au început să mi se închidă până când podeaua a fugit de sub mine și eram din nou în aer. Contactul corpului meu cu pardoseala rece pe care am căzut m-a făcut să scâncesc. Mi-am pus mâna la cap ajutându-mă să mă ridic, dar tot ce puteam să văd era întuneric. Am privit în sus și am zărit cele două spărturi pe care le-am provocat în timp ce am căzut. Îi auzeam pe cei de sus strigându-mă dar nu le puteam răspunde. Eram așa de speriată încât nici nu mai respiram. Am auzit un foșnet și am început să mă dau în spate, până am simțit un obiect ascuțit intrându-mi în piele. M-am retras rapid dar cineva m-a prins de bluză. Am țipat și m-am ridicat rapid încercând să fug. Bluza mi s-a spintecat în timp ce încercam să scap din strânsoare. Auzeam pașii celor de afară și am început să mă îndrept spre locul de unde se auzea. Am dat de ceva din lemn, probabil o ușă și am început să bat în ea țipând și plângând în același timp.
- Am găsit-o! Stai acolo! Venim imediat! o voce familiară, a lui Darla m-a calmat.. de parcă aș fi putut fugi undeva.
În momentul următor ușa în care bubuiam s-a deschis și m-a lovit în cap, trântindu-mă la pământ. Nu mai aveam forță să mă ridic așa că am stat acolo așteptând să vină cineva să mă ajute. Mi-am dus ușor mâna la cap și am putut simți un lichid cald care se scurgea în josul capului meu. Era sânge, și din cauză că bluza mea era ruptă, aveam răni și pe spate, care au început să mă usture groaznic.
- Oh.. Doamne! Ești bine!? m-a întrebat Liam agitat, în timp ce fetele mă scuturau.
Nu le puteam răspunde deoarece nu mai aveam voce, dar îi vedeam. Am ridicat un deget, iar eu s-au mai ușurat. M-au scos afară și m-au întins pe iarba pufoasă care, odată făcând contact cu rănile mele a început să mă doară.
- Nu o putem transporta cu capul spart. A pierdut prea mult sânge. a spun Darla agitată.
În momentul următor am observat-o pe Britney încercând să-și rupă tricoul, dar nu a putut.. Apoi, a apărut Harry și și-a dat jos tricoul înfășurându-mi-l în jurul capului. Am privit puțin în jur și i-am putut observa atât pe băieți cât și pe fete foarte îngrijorați, și am închis ochii. Eram extenuată...
