Vântul se întețea. Părul desprins îmi astupa fața nelăsându-mă să văd întunericul ce s-a așternut în fața mea. Urletele animalelor sălbatice se auzeau din ce în ce mai tare. Tremuram. Mi-am dus mâinile în jurul corpului și am început să merg.
Ce om normal la cap ar lăsa o fată în mijlocul pustietății? Exact. Niciunul. Harry nu e normal la cap.
Picioarele mi se împleteceau și simțeam că nu mai pot să merg. Din depărtare am văzut o lumină. Farurile unei mașini. Sper că nu visez. M-am pus în mijlocul drumului și îmi scuturam mâinile în aer făcând semn să opreaacă. Dar mașina a accelerat vrând să dea pe mine. M-am ferit rapid și priveam în gol.
*Harry's POV*
Nu cred că am făcut un lucru bun lăsând-o acolo. În pustiu. Dar dacă nu-i tace gura..
Am parcat mașina în curte iar Zayn și Darla mă întâmpinau în ușă. Când m-au văzut că cobor singur privirile lor s-au întunecat.
-Bun.. Unde e Tris? Ai lăsat-o acasă? m-a întrebat Darla îngrijorată.
-Să presupunem că asta am făcut..
-Harry, unde e Tris? a întrebat Zayn pe un ton amenințător, îndreptându-se spre mine.
-Nu am vrut să fac asta.. Dar m-a obligat.. Știți ce enervantă este? am spus gesticulând întruna.
-Harry, ce ai făcut cu Tris? m-a întrebat sorămea, forțându-și vocea răgușită.
-Am lăsat-o la întrare în Londra.. Defapt puțin mai departe.
-Ce ai făcut?? Ești nebun? a țipat Darla la mine lovindu-mă.. are niște mânuțe atât de mici..
-Dar e enervantă!
-Ce contează?? a spus Zayn în timp ce Darla fugea după telefonul ei, probabil vrând s-o sune pe Tris.
***
-Nu răspunde!! țipa Darla ca o descreierată.
-Și ce vrei să fac?
-Să urci în mașină și să pleci după ea!
-Bine! am țipat mai tare decât ea și am urcat în mașină. Ce să vezi? Pe scaunul de lângă mine era un telfon. L-am luat și îl scuturam în aer. Ăsta e telefonul lui Tris? am țipat încât să mă fac auzit.
L-am putut observa pe Zayn tre cându-și nervos mâine prin păr și pe Darla închizând telefonul rapid.
-Sună-l pe Niall să meargă în căutare ei! i-a spus lui Zayn, care imediat a executat ordinele ei.
*Tris's POV*
Frigul era năprasnic și nu-mi mai puteam mișca degetele. Am încercat să țip dar era în zadar. La un moment dat m-am oprit. Se auzeau pași micuți la marginea drumului. Am privit speriată încolo și am putut zării niște ochii auri ce erau ațintiți pe mine. În momentul următor ochii se înmulțiseră. Erau șase. Și erau din ce în ce mai aproape de mine. Le puteam auzii mârâiturile. O doamne, sunt lupi! Am făcut câțiva pași înapoi după care am luat-o la fugă. Fugeam cât mă țineau picioarele chiar dacă nu vedeam încotro merg. Simțeam că cedez, aerul rece îmi intra în plămâni ceea ce mă făcea să tușesc. M-am uitat în spate și i-am putut zării la câțiva pași de mine. Când mi-am întors privirea farurile unei mașini m-au orbit și..
***
Simțeam căldură ce venea din partea stângă. Era foarte insuportabilă ceea ce m-a făcut să mă foiesc. Am mai stat câteva minute după care un miros insuportabil mi-a înfundat năriile. Mi-am ridicat mâinile și am început să-mi frec ochii. Am încercat să-i deschid și am putut observa un tavan alb și o persoană.
-Se trezește! a țipat..fata de lângă mine..era o fată.. vocea o dădea de gol.
Am deschis ochii mai tare și.. Lângă mine era Darla. În momentul următor pe ușă a intrat o asistentă urmată de Amber și Britney. Stai. O asistentă? Asta înseamnă că sunt la spital? Mi-am dus capul pe partea stângă și am văzut înfipt în mâna mea un ac. Era prins printr-un tub de o pungă. Cred că e o perfuzie. Ce am pățit? Tot ce-mi amintesc e că eram fugărită de niște lupi.
Asistenta s-a apropiat de mine și mi-a scos tubul din mână.. dar acul mi l-a lăsat. Nu e corect.
***
Britney m-a dus acasă și mi-a povestit tot. Cum Niall era să dea pestr mine dar a lovit un lup și ceilalți s-au speriat. Mi-au mai spus că trebuia să-i mulțumesc lui Niall pentru că m-a salvat.
Acum stau întinsă pe canapeaua din sufrageria Darlei bând un ceai. În momentul următor Niall a intrat pe ușă și, de cum l-am văzut i-am sărit în brațe.
-Mulțumesc! i-am șoptit după care i-am lăsat un mic pupic pe obraz.
Când am ridicat privirea l-am putut observa pe Harry în tocul ușii.
-Cred că ăsta îți aparține. a spus în timp ce-mi întindea telefonul.
I l-am luat din mână și am ieșit din încăpere, nu înainte de a saluta fetele.
