Harry s POV
Abia m-am calmat după conversația ce am purtat-o la telefon cu mama lui Tris. Sunt atât de curios.. Vreau să știu că se trezește și că este bine.. Nu vreau ca acestea să se întâmple din vina mea. Sunt eu un nesimțit dar niciodată nu aș face una ca asta unei fete. Mai ales prietenei surorii mele. Mă jucam cu inelul de pe degetul Darlei când doctorul de mai devreme le-a chemat pe fete în salonul lui Tris. M-am ridicat în picioare și am luat-o la goană spre ele, dar am fost oprit de o asistentă care mi-a spus că nu au voie mai mult de trei persoane într-un salon. Abia m-am abținut să nu-i dau un pumn și să-i rup ochelarii aceia ce-i atârnau pe nasul cârn. M-am pus înapoi pe scaun și mi-am luat telefonul în mână vrând să caut acele videoclipuri de când eram mici. Figura angelică a surorii mele de când era mică mă liniștește. Până și atunci când mă îmbăt mă uit la fățăul ei.
În cele din urmă ușa se deschise iar fetele au ieșit de acolo cu capul în pământ. M-am repezit spre ele.
- Ce s-a întâmplat?
- Intră și vezi... a spus Amber mușcându-și interiorul obrazului.
Nu am stat pe gânduri și am intrat în mica încăperea în care se afla Tris. În timp ce închideam ușa puteam să jur că am auzit râsul lui Britney.. Mergeam cu pași mărunți spre patul în care Tris stătea întinsă pe spate, gura fiindu-i acoperită de o mască care-i pompează aer. Doamne să nu fie ceva grav. M-am apropiat de ea și m-am așezat pe scaunul din dreptul capului ei.
- Hei.. ce faci? am întrebat cât de încet am putut, ceea ce îmi e foarte greu deoarece eu de obicei urlu.
Tris POV
Un băiat se apropia de mine cu pași mărunți. Când a ajuns în dreptul meu a rostit niște cuvinte pe care nu le-am prea auzit.. Nu a auzit de vorbit tare?
- Sunt bine.. dar.. cine ești? am întrebat și în momentul următor i-am putut observa mimica feței. Se schimbase. Nu mai schița niciun fel de zâmbet. Doar tristețe...
- S-a întâmplat! E numai vina mea! Îmi pare rău! Sunt un prost! vocea aceea masculină aș putea-o recunoaște din o mie.
Mi-am pus mâinile în jurul corpului și m-am ridicat în fund, dându-mi masca de pe față. Din cauza aerului ce se strângea în ea, privirea mi se înțețoșa așa că nu l-am putut recunoaște din prima pe Hazz.
- De ce este vina ta? Harry, sunt bine.. când mi-a auzit cuvintele, fața i s-a luminat și a sărit peste noptieră, cuprinzându-mă într-o îmbrățișare foarte călduroasă. Nu am stat pe gânduri și i-am răspuns îmbrățișării, neștiind de ce s-a agitat așa.
- Ești bine! Doamne, mulțumesc! Vai.. nu credeam că o să te mai văd vreodată...
- Harry, totul este bine.. am spus rânjind până la urechi. Mi-au spus fetele că era foarte posibil să fiu amnezică.. dar nu sunt.. Acum.. ajută-mă să-mi strâng lucrurile, deoarece nu mai stau nicio secundă în spitalul ăsta infernal!
· * *
Stăteam întinsă pe hamacul din spatele casei citind minunata carte a lui Jhon Green, Căutând-o pe Alaska. Vântul adia ușor, ceea ce făcea ca frunzele copacilor să foșnească.. Mi-am ridicat privirea din carte atunci când am auzit soneria de la casă. Am aruncat cartea pe materialul ce stătea agățat de copac, și am fugit prin grădină în fața casei, ca să le pot observa pe Darla, Amber și Britney cu o cutie mare la picioare. M-am îndreptat spre ele îmbrățișându-le după care am deschis ușa și le-am primit în încăperea modestă care se putea numi cameră de zi. Nu am mai avut răbdare așa că am deschis cutia pe podea, lăsându-le pe fete să se așeze pe canapea. . Trei teancuri de cărți erau așezate în acea cutie imensă ce de cum am deschis-o mi-a luminat privirea. Erau cărți bune, care merită citite. Cărți care mă definesc, care îmi plac: Divergent și Insurgent, Harry Potter, până și Orașul oaselor era. Am fost atât de încântată încât am sărit pe canapea mulțumindu-le fetelor.
Ne-am hotărât să petrecem o seară a fetelor. Am făcut pop-corn și am ales o serie de filme ce le aveam în dulap. Am început cu un fil horror: Annabelle, care ni s-a părut interesant. În momentul în care am pornit televizorul o bătaie în ușă, care a fost urmată de sonerie ne-a făcut să tresărim. M-am ridicat de pe jos mergând spre ușă. Când am deschis-o în fața mea sări Niall cu un buchet de flori în mână, urmat de Zayn, Liam, Louis și Harry. Toți m-au îmbrățișat și mi-au dat flori sau bomboane.
- Mulțumesc mult! Dar pentru ce sunt toate astea? am întrebat puțin confuză.
- Mâine e ziua ta capsec! m-a tachinat Niall, lovindu-mă peste mână. Defapt ziua ta este peste fix 4 ore și 23 de minute! mi-a spus neluându-și privirea de la ceasul micuț ce-l avea pe mână.
- Oh! Așa este! Cu toată agitația spitalului am uitat până și de ziua mea! am spus, făcându-le semn să se așeze pe unde apucă. Canapeaua mea nu este foarte mare, dar podeaua este încăpătoare.
Pe tot parcursul filmului Britney a țipat ca o disperată lovindu-l în cap pe Louis care se afla lângă canapea... presimt că între ăștia doi se v-a întâmpla ceva. În schimb, Zayn s-a jucat cu părul Darlei tot timpul și Niall a mâncat aproape tot pop-cornul, îndesându-iîn gură și lui Amber. Sunt toți așa de drăguți... Când filmul s-a terminat era ora 22:56, așa că am pus o comedie.
Pleoapele mele nu mai făceau față așa că le-am închis pentru câteva secunde..și lăsându-mi capul să cadă pe picioarele lui...adevărul e că nu știu cine este lângă mine.. dar nu-mi deschid ochii atâta timp cât stau confortabil..
AdrianaNadia ție ți-am dedicat acest capitol.. :)) nu ştiu dacă s-a pus deoarece laptopul meu are foarte mari defecțiuni şi merge extrem de greeu. :)) :* <3
