6. -cina-.

381 17 4
                                    

După ce am fost la Darla acasă și i-am mulțumit lui Niall că mă salvase am plecat acasă, nu înainte să-mi recuperez telefonul de la Harry. Era ora 14.09 deci se pare că am dormit la spital toată noaptea. Am zăbovit toată ziua uitându-mă la TV și gândindu-mă la felul în care mă privea Harry din tocul ușii atunci când l-am pupat pe obraz pe Niall. Da.. nu era prea ok cu asta.

În cele din urmă am coborât de pe canapea și am ieșit din casă. M-am dus spre pădurea din spatele casei și am putut vedea printre crengile copacilor, casa lui Niall. Când eram mică obijnuiam să ne jucăm prin acești copaci. Da. eu și Niall eram prieteni de nedespărțit când eram mici deoarece eram vecini și părinții noștri erau prieteni buni. Fără să mai știu ce fac eram deja în fața casei lui sunând la sonerie. Când ușa se deschise un Niall obosit și un miros de fum năvăliră peste mine. De cum fumul mi-a înfundat nările m-am dat un pas în spate și am tușit zgomotos.

- Ce se întâmplă aici? am întrebat puțin îngrijorată.

- Un experiment culinar eșuat. mi-a spus blondul rânjind.

- Vrei să te ajut? Așa mă revanșez pentru că m-ai salvat. am spus privindu-mi vârful pantofilor.

- Desigur.. Intră.. mi-a spus întinzând mâna.

Am pășit rușinoasă în încăpere. M-a condus până în bucătărie. Totul era neschimbat.. Camera de zi.. unde ne petreceam ajoritatea timpului jucând jocuri video. Și bucătăria.. unde ne băteam cu făină ori de câte ori mama lui, Jess, încerca să facă o prăjitură.

- Și.. ce încerci să faci? Pentru ce?

- Ămm. E pentru o fată... mi-a spus timid trecându-și o mână prin păr.

- Niall e îndrăgostit! am țipat prinzându-l de obrajii lui dolofani. Deci cine e norocoasa? am spus cu o voce de copil.

- Ăăă.. Nu știu cum să-ți zic. Este.. Amber..

Stai.. ce? Darla mi-a ascuns că e cu Zayn. și acum Amber? Înseamnă că Britney e cu Obama! Zâmbetul mi-a dispărut de pe față dar nu puteam să-l las pe Niall să creadă că mă afectează așa că mi l-am reafișat. În momentul următor ne aflam în bucătăria albă care era plină de ingrediente aruncate de ici-colo. Niall vrea să facă friptură așa că m-am apucat de curățat legume. Am început să dansez și să cânt prefăcându-mă că lingura de lemn este microfon. Dolofanul doar stătea rezemat de tocul ușii și privea spectacolul care se desfășura în bucătăria lui. Și era gratis. Un zgomot mai puțin drăguț mă făcu să mă opresc din cântat. Era soneria. Nu-mi spune că a ajuns deja. Cina nu e gata.

Niall se îndreptă uimit spre ușă iar eu îmi continuam treaba. În momentul următor niște voci masculine umpleau încăperea. E-erau băieții. Sper ca Harry să nu fie cu ei.

- Tris!? Te descurci aici? Au găsit băieții un nou joc video și vrem să-l încercăm.. E ok? m-a spus Niall fără să respire, neintrând în bucătărie.

- E ok. Oricum nu mă ajutai cu ceva. am spus și nu aveam cum să nu observ zâmbetul larg de pe fața lui Niall. E așa drăguț când zâmbește.

Am căutat prin toate sertarele condimente dar se pare că nu am găsit pe nicăieri. În scurt moment mi-am ridicat privirea spre tavan și am putut observa niște dulăpioare acolo. M-am gândit să le controlez. Urăsc dulapurile ce sunt puse prea sus pentru înălțimea mea. Sunt așa mică de statură că nu ajung nici la clanță.. Okay.. ajung la clanță dar dulapurile alea erau prea sus. M-am aplecat și am scos un scăunel de sub masă. Nu părea prea stabil dar m-am hotărât să mă urc pe el ca să ajung la dulap. Scaunul era prea scund așa că m-am întins și acum eram pe vârfuri încercând să deschid nenorocitul ăla de dulap. În timp ce-mi etalam mișcările de acrobat am auzit un râs din tocul ușii așa că m-am întors puțin rușinată. Zmucitura a fost prea mare așa că scaunul a fugit de sub picoarele mele făcându-mă să zbor.

*Harry's POV*

Băieții m-au rugat să merg până în bucătărie să le aduc ceva de băut. Știam că Tris e acolo și poate ăsta este un oment să-mi cer scuze. Mă îndreptam spre ea cu pași mici. Nu vroiam să-mi fac simțită prezența. Când am ajuns în tocul ușii am zărit-o pe un scaun încercând să ajungă la dulap. Acum că o văd, chiar e mică de statură. Bobănea ceva și nu mă puteam abține să nu râd așa că am pufnit. Cred că am speriat-o deoarece s-a întors cu o privire serioasă la mine. Nu am putut să nu observ scaunul care a pocănit și apoi a alunecat de sub picioarele ei, lâsând-o în aer. M-am repezit la spre ea și am prins-o. Avea ochii închiși și nu cred că are să-i deschidă prea curând.

*Tris' POV*

Când eram așa aproape să ating podeaua, două mâini puternice mă prinseră la fix. Inima imi bătea din ce în ce mai tare și obrajii îmi luaseră foc. Aveam ochii închiși și nu puteam ști cine-i acea persoană. I-am deschis ușor și am observat buclele.. Oh nu.. E Harry. Am deschis ochii larg și de data asta cred că eram roșie ca racul.

- Mu-mulțu-mesc! am reușit într-un final să mă bâlbâi. Asta urăsc la mine.. Mă bâlbâi în momente importante.

În momentul acesta ne priveam în ochi. Acel verde mă înebunea și cred că dacă-mi dădea drumul eram de mult pe jos. Niște chicoteli se auzeau din partea opusă și am sărit ca arsă din brațele lui Harry.

- Nu e ceea ce pare! am țipat la băieții care erau în ușă așteptând ceva.

- Oh da.. a spus Louis și i-a făcut cu ochiul lui Harry,

- Ai grijă cu cine te pui! am spus și l-am amenințat cu o furculiță ce am găsit-o pe masă, după care mi-am dat seama că a fost o alegere proastă așa că am început să râd. Niall, friptura e gata! am spus după care am părăsit încăperea.

- Mulțumesc de ajutor! Nu știu ce mă făceam fără tine! a spus Niall în timp ce eu ieșeam pe ușa casei.

Cerul era încă luminos ceea ce nu mă oprea să merg la lacul din pădure, unde obișnuiam să merg cu prietenele mele când ne ascundeam de fratele Darlei.. Da, când eram mică eram apropiați. Am luat-o pe cărarea care acum era acoperită de frunze uscate și înaintam privind în stânga și în dreapta. Păsărerele cântau de zor ceea ce mă făcea și pe mine să fluier. Am intrat în jocul lor și nu mi-am dat seama că ajunsesem deja la lac. M-am aplecat și am băgat mâna în apă, învârtind o frunză verde. La un moment dat cântecul păsărelelor se împrăștie și un sunet mă făcu să tresar. Un foșnet. Un foșnet ce vedea din tufișul alătural. Mi-am întins mâna după un băț, după care m-am ridicat și am așteptat sa sară ceva de acolo.

Night Changes (Harry Styles)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum