Am ajuns rapid acasă și tot ce am putut să fac a fost să mă pun la somn. Partea cea mai interesantă a fost că m-am trezit abia a doua zi din cauză că telefonul meu suna neîncetat. Am întins mâna spre noptieră căutând telefonul, fără să deschid ochii.
- Alo? am spus ștergându-mă la ochi cu mâna liberă.
- Hei... Tris.. Sunt Darla.. Vroiam să te întreb dacă poți veni la mine.. e urgent. Te rog! mi-a spus ea cu vocea destul de răgușită. Abia dacă se auzea.
- Okay.. Vin cât de repede pot. am spus și am închis, după care m-am aruncat din pat.
M-am îmbrăcat rapid,
optând pentru un tricou alb și o pereche de pantaloni lungi negri. Având în vedere că Darla stă la doar două străzi distanță am ajuns la ea în cinci minute. Am intrat în casă fără să mai bat și mă îndreptam ușor spre camera ei. Am ciocănit după care am împins ușa. Atunci am putut să o observ pe Darla în vârful patului acoperită cu o pătură groasă și cu o grămadă de șervețele lângă ea.
- Ce ai pățit? am spus în timp ce mă apropiam de pat.
- Am răcit și mă doare îngrozitor de tare burta.
- Stai aici. am să mă duc să-ți fac un ceai. i-am spus și am ieșit pe ușă.
- Dar vreau să-ți zic.... nu a apucat să-și termine fraza deoarece am închis ușa nemaiauzind-o.
I-am pregătit rapid un ceai de mentă în bucătărie, după care i l-am dus în camera ei. Era tot în același loc. Nemișcată. Dar era foarte palidă, bărul brunet îi atârna neglijent peste umeri. A luat cana în mână după care mi-a spus.
- O mai ți minte pe bunica mea, Joselle? Trebuie să o ști.. Eu și Harry mergem la ea în fiecare săptămână și-i facem de mâncare. Eu nu pot să merg azi.. Poți.. te rog, să mergi tu cu Harry la ea? El nu e prea bun la gătit și nu vreau s-o otrăvească.
- Nu pe... am vrut să spun ceva dar am fost întreruptă dinou de vocea răgușită a Darlei.
- Știu că Harry te-a enervat la teren. Mi-a spus Zayn.. Da.. eu și Zayn suntem într-o relație. Asta nu mai contează acum.. Mă poți omorâ când mă fac bine... a spus schițând un mic zâmbet.
- Bine.. o să fac asta doar pentru că ești prietena mea cea mai bună.. Acum seios.. De ce nu mi-ai spus de Zayn?
Nu a putut să-mi răspundă la întrebare deoarece ușa a fost izbită de perete și Zayn a intrat în fugă.
- Cine e gata de distracție cu Zayn? Ah.. Scuze Trish.. nu am văzut să ești aici. a spus și a început să râdă, eu făcând la fel.
- Nu e nimic.. Să ai grijă de ea. Eu mă duc să mă schimb și mă întorc imediat
***
Am urcat în mașină și am așteptat ca Harry să dea mâna cu Zayn. A întrat în mașină și a dat drumul radioului. Mă simțeam într-un fel incomod deoarece, e Harry. Aveam pe mine un hanorac gri care l-am luat pe cap.. și părul îmi era prins într-o pleată puțin dezordonată. Am ieșit din curtea casei și mi-am făcut curaj să-l întreb ceva pe Harry.
- Ămm. Și unde stă bunica voastră?
- Silent Hill.
Am rămas puțin șocată la cuvintele lui. Silent Hill era un oraș în care se întâmplau multe chestii paranormale. Știu asta deoarece era un film cu numele ăsta la care m-am uitat când eram mică.
- G-Glumești?
- Ți se pare că râd? a spus Harry serios, neluându-și ochii de la drum.
Am evitat să-i răspund deoarece aveam câteva vorbe urâte pregătite în colțul gurii. M-am aplecat până ce am dat cu capul de geam.. M-am făcut comodă și ochii începeau să mi se închidă..
****
Un zgomot puternic m-a forțat să deschid ochii.
- Ai înebunit? am țipat în timp ce Harry dădea mai încet volumul radioului.
- Aveai o idee mai bună să te trezesc? a spus foarte calm.
- Păi... nu am putut continua deoarece în fața mea a apărut un semn mare pe care scria "SILENT HILL".
Nu cred. M-am făcut mică pe scaun și nu am mai scos nicio vorbă. Era ceață. Da, ceață ca în filme. Începea să mă sperie treaba asta.. În plus mai erau și oameni pe stradă care păreau foarte triști. Aveau o privire pătrunzătoare încât îmi treceau mii de fiori pe spate. În următorul moment motorul mașinii s-a orpit în fața unui parc în care erau doi-trei copii. Harry mi-a făcut semn să cobor, și chiar asta am făcut. În căteva minute în urmam pe o alee foarte întunecată. Stăteam umăr la umăr cu el și nu scoteam niciun sunet. Frigul mă făcu să tremur puțin așa că mi-am dus mâinile în jurul corpului. Harry mergea liniștit și era doar într-un tricou. S-a oprit în fața unei case modeste și a scos o cheie din buzunar. A băgat-o în broască după care a răsucit-o și ușa s-a deschis. M-a lăsat să intru prima și am putut observa tablourile bizare din încăpere.
- Bunico! Am ajuns. a strigat Harry pe neașteptate ceea ce m-a făcut să tresar.
De după colț a ieșit o bătrânică care se sprijinea de un cadru.
- Oh, Harry! Voi erați. M-ai speriat. a spus cu vocea tremurândă.
În timp ce mi-a arătat unde e bucătăria și ce trebuia să gătesc, el a început să-i explice bunicuței de ce Darla nu a putut veni. Mâncarea era gata așa că m-am dus și eu și m-am așezat pe canapea.
- Harry, mă bucur că ți-ai găsit o fată cuminte și frumoasă ca Beatrice. acestea fiind spuse Harry a început să râdă iar eu m-am întoșit ca racul.
- Dar.. noi nu suntem împreună. am spus privind-o în ochi.
- Oh.. îmi pare rău.. credeam că..
- Nu e nimic bunico! Acum noi trebuie să plecăm că se întunecă. a spus Harry și mi-a făcut semn că ies.
Am îmbrățișat-o amândoi pe bunica și am ieșit pe ușă. Mi se pare o bunicuță de treabă. Afară era chiar întuneric și nu era niciun bec care să lumineze aleea. Harry și-a aprins lanterna de la telefon ceea ce nu era de ajuns să lumineze toată aleea. Îmi era așa de frică încât l-am prins de tricou și-l țineam strâns. A început să râdă la gestul meu, dar nu a scos niciun cuvânt nepoliticos.
Când am ajuns în fața mașinii mi-a deschis portiera, ceea ce m-a mirat și am pornit. A dat drumul radioului la maxim și nu mai auzeam nimic.
- Harry.. te superi dacă dai mai încet? am spus dar nici măcar nu am făct băgată în seamă.. Harry? Poți să... nici de data asta nu mă băga în seamă, ceea ce m-a enervat și am urlat. Harry!
- Ce este? a spus în timp ce învârtea butonul de volum,
- Vroiam să dai mai încet. Și poți te rog, să conduci mai încet? Nu vreau să mi se facă rău sau să pățim cine știe ce. acestea fiind spuse, dinou mă ignora și parcă gonea din ce în ce mai tare. Harry! Termină! am spus pe un ton mai aspru.
- Dacă nu-ți convine poți să te dai jos. mi-a răspuns într-un sfârșit.
- Ei bine, cred că asta am să fac.
- Bine.. Fă-o.
- Bine. O fac! am țipat și în momentul următor mașina s-a orprit în mijlocul pustietății.
Am coborât și am început să râd.
- Okay.. Acum mă poți primi dinou în mașină. Ți-am arătat că am curaj să.. nu mi-am putut termina fraza că mașina plecase de pe loc.
Am rămas singură în întuneric. Frigul și frica și-au făcut apariția când am auzit urletele lupilor la marginea pădurii. Bine că măcar am ieșit din Silent Hill. Am început să-mi caut telefonul prin buzunar. dar.. perfect! L-am lăsat în mașină.
