Mă ridic ușor de pe scaunul din lemn de brad ce stă așezat în fața unei mese robuste din același material. Doamna din fața mea, care avea o față tristă și slăbită, îmi arată cum să completez o fișă pentru a putea lua oricând doresc cărți din bibliotecă. Mă aplec peste masă și iau stiloul în mână, pictând mici litere rotunjite pe foaia albă, pătată într-un colț de cafea.
În timp ce doamna bibliotecară așează fișa mea într-un sertar, pășesc apăsat pe covorul prăfuit. Mă îndrept spre raftul imens cu cărți SF, trecând cu mâna peste cărțile care și-au pierdut luciul din cauza stratului de praf ce le acoperă. Biblioteca a devenit un loc așa de pustiu, încât paianjenii au țesut pânze de mătase pe coperțile cărților. În timp ce mintea mea zbura spre locuri îndepărtate, unde oamenii frecventează mersul la bibliotecă, privirea mi-a fost acaparată de o carte de culoarea cerului pe timp de furtună. I-am cuprins cotorul cu degetele și am tras-o de pe raft. Am ținut-o în mâna stângă în timp ce, cu ajutorul mânecii hanoracului meu, am șters praful ce o acoperea. Acum titlul se putea vedea în întregime: „Tărâmul orhideelor". Am răsfoit-o puțin pentru a găsi vreo descriere a cărții, dar în schimb am găsit o orhidee ofilită, cuprinsă între paginile ponosite. M-am grăbit spre doamna bibliotecară ca să... o bubuitură puternică s-a auzit ceea ce m-a făcut să realizez că totul a fost un vis. Încerc să-mi deschid ochii iar tot ce pot să văd sunt băieții și.. fetele.. cu toții suntem întinși în cele mai inconfortabile poziții, pe jos. Mă ridic ușor de pe... de pe picioarele lui Styles? Cum am ajuns așa? Nu mai contează. Mă ridic ușor ca să nu trezesc pe nimeni și mă întrept spre bucătărie ca să pregătesc niște cafea pentru când se vor trezi toți. Pornesc filtrul și mă așez pe scaun, sprijinindu-mă cu coatele de masă. Părul care a fost prins într-o coadă de cal, îmi este încâlcit și împrăștiat. Îmi ridic privirea spre ceas și pot observa cu ușurință că este ora 11:16. Îmi mut privirea de la el și privesc spre filtrul de cafea. Lichidul maro se scurge ușor și se împrăștie în cana de sticlă.
Mă ridic de la masă și plec spre baie, făcând slanuri printre adormiții de pe podeaua mea. M-am uitat atentă la ei și un mic zâmbet mi s-a format pe buze.
Niall era acoperit de pop-corn, bolul fiind gol. Louis era cu jumătate de corp sub masă și avea mâna peste fața lui Liam. Zayn stătea întins pe canapea, Darla fiind în brațele lui. Părul ei negru spre albastru acoperea jumătate din corpul tatuat a lui Zayn. Amber și Britney se înghesuiau pe o perină micuță, iar Harry... stai.. Unde e Harry? Mai devreme era acolo. Nu se poate să fi plecat fără să anunțe. Defapt nu ar fi de mirare pentru el. Las baltă încercarea de a afla unde a dispărut și mă îndrept spre baie. Deschid ușa și înainte de a închide-o îmi trec mâna prin părul dezordonat cu intenția de a-l aranja. În zadar. Îmi dau rapid cu apă pe față și mă spăl pe dinți. Deoarece mirosul din baie era închis m-am decis să deschid geamul. Când l-am deschis am fost tare uimită să-l văd în curte pe Styles. Mi-am prins părul repede într-o coadă de cal și am ieșit pe geam afară. Mă îndreptam spre Harry, care părea puțin distrat și... melancolic..
- Hei! Ce faci aici? Nu am știut că te-ai trezit, am spus uitându-mă la el..
- Ei bine.. Nu am mai putut să dorm.. mă gândeam la ieșirea ta din spital. Cum se poate să-ți dea drumul așa de repede?
- Harry,, nu te mai gândi la asta. Nu e vina ta.. Uită-te la mine.. Sunt bine și stau chiar acum în fața ta! am spus încet, zâmbind.
- Okay.. Acum hai să mergem înăuntru să-i trezim pe ceilalți, a spus, ținându-și privirea în pământ.
Când am ajuns în camera de zi, telefonul meu a început să vibreze pe masa lipicioasă de la sucul căzut pe ea. L-am luat rapid și, apelantul era mama..
„-Alo!?
-Oh! La mulți ani, draga mea! Ești pregătită pentru o zi mamă-fiică? la auzul cuvintelor ei m-am uitat întrebătoare spre Harry după care am răspuns:
-Mulțumesc! Te-te gândești să vi în vizită?
-Nu! Adică da! Sunt pe drum. Într-o oră ajung la tine. Cine știa că mersul cu trenul poate fi atât de plictisitor? Apropo, Harry nu ți-a spus că vin în vizită?
-N- da! Mi-a spus.. Dar am uitat. Scuze.. Ne vedem! am spus și am închis telefonul"
-Harry! Cum ai putut să nu-mi zici că mama vrea să vină în vizită? Uită-te la dezastrul din casa asta! Nu o poate vedea așa!
- Ți-am spus... defap aveam de gând să-ți spun.. Dar nu am făcut-o. Nu te obișnui cu Harry cumsecade! a spus și mi-a făcut cu ochiul. Poate fi mai enervant de atât?
- Trezirea toată lumea!!! am țipat, iar "cadavrele" de pe jos au început să se ridice. Mama vine în vizită într-o oră! Trebuie să curățăm!
***
Totul era curat. Am făcut cu toții o treabă bună, așa că acum ne bem liniștiți cafeaua și așteptăm momentul în care mama are să intre pe ușă. În timpul ăsta am fost martori la ciondăneala lui Louis și Zayn și la cearta între frați a lui Darla și Harry. A fost mai rău de cât credeam. Darla mai avea puțin și rămânea fără păr în cap dacă nu intervenea Zayn. Nu știu ce se întâmplă cu ei acasă, Mi-e frică să știu. În timp ce Niall ne povestea despre ce mâncare bună face bunica lui din Irlanda, soneria s-a auzit. M-am ridicat rapid în picioare și am țâșnit spre ușă. Mama stătea în fața ei, zâmbitoare, cu două valize în spatele ei. Am strâns-o călduros în brațe, după care i-am dat drumul și am simțit cum amețeala mă cuprinde. Totul se învârtea în jurul meu. M-am sprijinit de ușă, inainte ca, corpul meu să facă contact cu podeaua rece.
