*Tris POV*
Băiatul acela a ieșit pe ușă trântind-o, lăsându-mă singură în biroul doctorului. Am rămas tăcută până când acesta mi-a dat rețeta cu medicamentele pe care trebuia să le cumpăr și până ce mi-a spus că pot să plec acasă.
M-am schimbat în salon deoarece nu mai era nimeni, mi-am făcut micul bagaj și am plecat din spitalul acesta nenorocit.
Mergeam pe stradă încercând să găsesc o farmacie de unde pot cumpăra medicamentele și să termin cât mai repede. Am grăbit pasul și am ajuns înainte cu câteva minute de închidere. Mi-am luat cele necesare și am pornit spre casă ignorând oamenii grăbiți din jurul meu.
Eu chiar în cunoșteam pe chipeșul și nervosul băiat care a venit azi dimineață la mine? Sper că nu i-am rănit sentimentele. Mai am prieteni aici?
Ceea ce este ciudat e că îmi amintesc locurile dar nu și persoanele.
Mi-am scos rapid telefonul și am început să mă uit prin poze. Sunt destul de multe. Cu fete și băieți. O doamne! Nu mai cunosc pe nimeni! Sunt niște străini. Mergeam cu capul în telefon până ce m-am izbit de cineva și apoi am căzut.
- O doamne!! Ești bine!? Îmi pare nespus de rău!!! a țipat fata de lângă mine și m-a ajutat să mă ridic. Dumnezeule! Tris? Ti-au dat drumul!? Harry mi-a zis că ai amnezie!! Mă mai cunoști?
- Î-îmi pare rău... Dar nu..
- Sunt Britney!! Prietena ta! Avem poze împreună. a zis zâmbind dar pe față i se zărea ușor o urmă de tristețe.
- Defapt... Îmi amintesc de tine. Tu ești pe ecranul meu de pornire. Și alte două fete.
- Da!! Eu sunt! Doamne ce te iubesc. după care m-a prins într-o îmbrățișare strânsă.
Am mai discutat câteva minute cu ea după care am luat autobuzul și am pornit spre casă. M-am așezat singură pe un scaun și am început să privesc oamenii din jur. Toți păreau nefericiți când defapt ei nu știu ce înseamnă tristețea. Pariez că majoritatea oamenilor ăstora sunt triști deoarece nu mai au bani sau deoarece i-au părăsit iubitul sau iubita. Niște lucruri irelevante. Nu se compară cu pierderea amintirilor. Ei mai au amintirile. Eu nu. Și cu toate astea zâmbesc. Zâmbesc ca o nebună. M-am ridicat de pe scaunul meu când am observat o bătrânică care nu avea unde să stea. Mi-a zâmbit.
***
M-am trântit pe canapeaua din sufragerie și am privit spre biblioteca mare ce acoperea un perete întreg. Cărțile erau foarte dezordonate așa că m-am hotărât să le așez în ordine alfabetică. Le-am răsturnat pe podea după care am început să le sortez pe litere după numele autorilor și tot așa.
Am terminat destul de târziu deoarece se întunecase afară, așa că m-am hotărât să merg undeva să mănânc ceva deoarece frigiderul meu era gol. Înainte de asta mi-am verificat mesajele de pe telefon și am observat că am primit niște mesaje de la Britney care-mi spunea să merg să iau cina cu ea și cu celelalte prietene: Amber și Darla. I-am răspuns afirmativ și am plecat spre baie să mă aranjez deoarece într-o jumătate de oră veneau fetele să mă ia. Fața mea era groaznică. Reflexia mea din oglindă mă speria rău așa că m-am spălat pe față și m-am hotărât să adaug puțină pudră și rimel. M-am pieptănat și mi-am întins părul după care mi-am pus pe mână o brățară din piele și niște cercei negrii. Mi-am un top alb cu un imprimeu floral, o pereche de jeanși negri și niște opincuțe negre. Nu știu unde mergem să cinăm, deci nu pot să mă îmbrac chiar în hanorac cu teneși. Mi-am pus geanta pe umăr și am pornit spre ușă. La țanc deoarece am auzit claxonul unei mașini care cred că e a lui Britney. Am încuiat ușa și am pornit spre mașină unde trei fete îmbrăcare elegant mă așteptau. Britney m-a luat prima în brațe după care celelalte fete care erau Darla și Amber. Am urcat în mașină și am pornit spre un restaurant. La radio era o piesă uimitoare de la Nirvana așa că am început să fredonez. Nici nu observasem când motorul mașinii s-a oprit și fetele au coborât din mașină așteptându-mă. Am ieșit și eu în grabă și am pornit spre intrarea restaurantului. Am luat o masă lângă fereastră și am început fiecare să cercetăm meniul. După ce am dat comanda și așteptam să ne fie adusă, Amber a început să-mi arate niște fotografii cu noi de la diferite petreceri. Unele semănau cu cele din telefonul meu. Mi-au povestit despre lucrurile trăznite pe care le făceam în copilărie, de la aruncatul cu hârtie igienică pe o casă până la atacul nostru contra unei pisici. Când ni s-a adus mâncarea eu râdeam cu lacrimi. Lacrimile erau din cauză că nu-mi mai puteam aminti toate astea și la naiba mă simt așa prost. Dar m-am șters rapid și am sperat că nimeni nu a observat asta.
După ce am terminat de mâncat am plecat de acolo și ne-am oprit într-un parc unde mi s-a spus că m-am dat pentru prima oară cu bicicleta. Ei bine.. Toate ne dădusem acolo pentru prima oară cu bicicleta.
- Stai! Cred că am un videoclip în care Harry ne filma când ne dădeam cu bicicleta! a spus Darla râzând și căutându-și telefonul. Ăsta e!
Mi-a întins telefonul și am putut auzi numaidecât țipete fericite. Darla era pe bicicletă și încerca să meargă drept când s-a izbit de un perete și am început să fug după ea să o salvez.. Dar stai..
-Darla, îmi poți da te rog telefonul să văd de mai aproape!?
-Desigur. mi l-a înmânat și.. o Doamnee
„-Harry, poți să nu mai filmezi și să mă ajuți cu asta?"
M-am concentrat mai tare pe acel filmuleț.
„-Să ne prefacem că asta nu s-a întâmplat. Aș părea sensibil." O Doamne! Imaginile cu mine într-un lift făcând un atac de panică și Harry arătându-mi videoclipul ăsta mi s-au perindat prin minte.
- Îmi amintesc ceva! Cred că-mi revin! am țipat iar fetele s-au uitat speriate la mine și au început să zâmbească.
