Firul Roșu [În pauză]

27. Iubirea lui

Mă privea foarte intens, foarte rece. Eu am oftat adânc.

-Nu vreau să fiu una dintre femeile lui Henri Manix.

-Nu vrei...să creadă cei din jur că ești femeia mea?

Am făcut atunci contact vizual. Părea foarte supărat. Dar nu aveam să-l las să-mi calce ultima urmă de demnitate în picioare după ce decisesem să reîncep să-mi trăiesc viața.

-Tu mereu ești văzut cu femei cu moravuri îndoielnice. Nu vreau să fiu băgată în aceeași categorie de cei ce ne văd apropiați. Așa că te rog să nu mai faci gesturi din astea și să nu mai stai atât de aproape de mine în public.

M-am apropiat de Paola care mi-a făcut semn să mergem în apă. Nu ne-am îndepărtat prea mult, dar am stat în apă o perioadă. Era foarte bună ca temperatură. Atunci când am ieșit mi-a fost destul de frig. Și nu eram singura.

-Oh, hai să ne întoarcem în apă, a zis ea.

-O să ajungem murături dacă ne întoarcem. Avem prosoapele pe șezlonguri. Le-am scos înainte de a...

M-am oprit scurt, privind cum acel bărbat discuta cu cineva lângă șezlonguri. Erau trei bărbați la costum. Doi dintre ei cu părul alb. Celălalt părea și el matur. Aveau oameni cu ei care așteptau la câțiva metri depărtare.

-Sunt probabil din exterior, veniți să-i ceară favoruri fratelui meu. Vin destul de des pentru asta oameni. Doar nu-i băga în seamă.

Am dat din cap aprobator. Mă simțeam destul de emoționată totuși, destul de anxioasă. Mi-am încrucișat brațele la piept cumva instinctiv. Unul dintre bărbații aceia a făcut un semn și două femei li s-au alăturat. Deja...uram asta.

El și-a întors privirea, auzind-o probabil pe Paola cum îmi zicea că i se făcuse sete. A luat prosopul meu și mi l-a așezat pe umeri. De ce făcuse asta? Tocmai înainte să intrăm în apă îi spusesem să nu mai facă să pară că suntem apropiați în vreun fel. Și ca să facă totul mai rău, și-a dus brațul prin spate, lăsându-și palma pe umărul meu.

-Vreți să plecăm?

-Dacă ai treabă, poți să pleci. Paola m-a invitat la ea oricum după.

Asta l-a iritat, vizibil, semn că nu știa.

-Mergi la ea? Și cât stai acolo?

-Până mâine.

-Până mâine!a ridicat tonul nevenindu-i să creadă.

Eu l-am privit vizibil jenată. Deja eram la șezlonguri, iar eu îl țineam din discuții. Era nepoliticos față de oamenii care veniseră pentru el.

-Henri, pare că ai treabă. Nu vreau să te rețin.

-Vrei să stai până mâine la sora mea?a insistat. Ia-ți gândul!a ridicat o palmă în aer iritat.

Eu l-am privit lung, rece.

-De ce ești atât de supărat brusc? Pare că are cine să-ți țină companie până mâine, m-am uitat la cele două femei.

Mi-am tapotat corpul cât de cât cu prosopul.

-Dacă pleci, o să le iau pe curvele astea, o să le-o trag și o să le bat până mă calmez sau până mor. Și tu o să cureți când revii!