Firul Roșu [În pauză]

16. Discipolul răului

Simțeam un gol adânc în piept atunci când am ajuns, la răsăritul soarelui, în templu. Acolo, așa cum eram obișnuită, totul era deja în picioare.

Tatăl meu mă instruise să-mi acopăr cât mai bine chipul cu gluga și să privesc în jos. Nu-mi spusese care era planul lui, dar voiam să am încredere în el. În schimb, simțeam privirile din jurul nostru și vedeam cu coada ochiului.

-Unde mergem?am întrebat încet.

-În fiecare dimineață gardienii vin la raport, în Consiliul Celor Șase.

Trebuia să fie vorba despre cele cinci mari preotese despre care îmi spusese Thana: Lumina, soarele și lumina, Terra, pământul și agricultura, Helias, focul și fumul, Pacifica, apa și precipitațiile, Aria, aerul și vânturile. Și Luna, spiritul.

Am intrat în clădire, pe holurile reci și, în final, după două uși din lemn masiv, într-o încăpere goală, în care oamenii erau în picioare.

-Ce ai adus, Uranus?am auzit un glas ce mi-a stârnit fiori de teamă.

Aceea trebuia să fie acea femeie, Euriale.

-Fiica mea a ajuns la vârsta la care se poate alătura templului, i-am simțit palma pe umăr. Poți să-ți arăți chipul acum, Esme.

-Esme?am auzit o altă voce.

Mă priveau cu toții în șoc, semn că nimeni nu avusesem vreun indiciu despre asta. Nici Thana nu știa că Uranus era tatăl meu, altfel nu m-ar fi avertizat astfel cu privire la el.

Dar...de ce părinții mei nu spuseseră nimănui că erau o pereche?

-O fiică? De ce nu am știut până acum...?

Femeia îmbrăcată în nuanțe de roșu, calde, cea care trebuie să fie Helias, Marea Preoteasă a focului, a rămas cu ochii larg deschiși și gura deschisă, în mijlocul propoziției. S-a lăsat o liniște adâncă, atunci când aproape toți din încăpere mă priveau ca și când ar fi întâlnit o fantomă.

-Uranus, ce înseamnă asta?a șoptit Pacifica.

-E...imposibil, a continuat în șoc Terra.

-So-ră...a spus cu ochii în lacrimi Lumina.

O lacrimă i-a tăiat obrazul stâng. Și-a dus palma tremurândă la ochi, într-un efort de a se calma.

-Uranus, sper că ai o explicație bună pentru asta, a spus amenințător perechea ei, plasându-și palma pe umăr.

-Singura preoteasă căreia i-am jurat credință a fost perechea mea. Atunci când a rămas grea, Tasul a vrut să se retragă, pentru că starea ei de sănătate se deteriora. După ce Esme s-a născut, a pierit la scurt timp. A fost ultima ei dorință ca fata să trăiască departe de templu. A fost în grija lui Akshul, servitoare ei. Când ea s-a confruntat cu probleme de sănătate, mi-am permis să-i cer protejatei lui Tasul, Thana, să părăsească templul pentru Esme. Nu am avut încredere să las pe nimeni altcineva decât cei mai loiali oameni ai lui Tasul să aibă grijă de moștenirea ei. Sunt sigur că veți putea înțelege.

Am făcut contact vizual cu acea femeie, Euriale. Puteam să-mi dau seama imediat că simpla mea prezență era un deranj foarte mare pentru ea. În mintea ei deja derula planuri probabil pentru a mă face mica ei marionetă.

Lumina, Marea Preoteasă a luminii, s-a apropiat, ștergându-și lacrimile. M-a strâns la pieptul său mare cu putere.

-Oh, semeni atât de mult cu sora mea mai mare... E ca și cum m-aș uita la ea, mi-a păstrat mandibula în palme.