Firul Roșu [În pauză]

9. Povestea lui Henri

Mă simțeam foarte ușurată să fiu externată. Tăieturile de la tălpi mi se vindecaseră destul de repede. Simțeam doar o senzație de incomoditate când călcam, dar doctorul spunea că avea să treacă. Mâinile, în schimb, mai aveau nevoie de timp. Mai ales mâna mea dreaptă. Mi-o pusese în gips ca să nu-mi mișc degetele pentru că țesutul era foarte afectat și aș fi riscat să rămân fără palmă. Asta chiar mă speria.

În acea zi când fusesem externată, Ro mă dusese într-o casă. Nu era o vilă cu piscină și nici un conac. Era o casă foarte normală, cu mansardă, albă, dintr-un fel de scândură. Părea o casă veche, recondiționată, cu verandă și grădină cu flori. Totul era lemn înăuntru cum intrai. Jos era o bucătărie și o cameră de zi cu o bibliotecă și șemineu alb. Sus erau două dormitoare și o baie.

Ro a fost destul de drăguț să îmi facă un ceai. Mi-a adus o pătură pe care am lăsat-o pe picioare, cum stăteam pe canapea. Înțelesesem că avea să vină Paola, să discute cu mine despre cele întâmplate.

I-a făcut și ei un ceai atunci și ne-a lăsat singure.

-Poți să-mi spui ce a declanșat acea criză?

-Am fost...foarte supărată. Pentru că am crezut că fratele tău are o soție. În familia mea...părinții mei se iubesc foarte mult. Și ne iubesc și pe noi, pe mine și Raph. Ei...ne-au dat o educație foarte bună. Și nu meritau ceea ce s-a întâmplat. De aceea...eu am idei foarte...fixe despre ce înseamnă un cuplu căsătorit. Nu pot să concep...ca un soț să-și înșele soția. De aceea, mi-a fost foarte greu să mă gândesc la el așa. Mă simțeam exact așa cum îmi spune el: o curvă, o cățea. Mă simțeam...foarte murdară.

-Acum te simți mai bine? Că s-a clarificat totul.

-Nu știu, am spus încet. Fratele tău...vrea ca după ce mă vindec complet să...întreținem relații intime.

Îmi era atât de rușine să spun așa ceva.

-Tu nu ți-ai început viața sexuală, nu-i așa, Sera?

Am dat din cap afirmativ. Dar brusc gândul mi-a ajuns la acel moment groaznic, când acel bărbat...și-a băgat degetele unde nu trebuia.

-Bănuiesc că pentru tine e greu să faci sex cu o persoană dacă nu ai sentimente pentru ea.

-D-Da...am șoptit. Nici măcar...nu-mi place să vorbesc despre asta.

-Familia ta este religioasă?

Am oftat adânc.

-Da. Pentru noi nu e ceva...în regulă să faci asta în afara căsătoriei. Și nici dacă...nu e pentru a face un copil.

A părut a-și nota câte ceva în timp ce vorbeam.

-Dar nu-i vei spune nimic, nu-i așa?

Ea mi-a zâmbit.

-Sunt un doctor. Nu voi divulga ceea ce discut cu pacienții mei. Și Henri e pacientul meu de mult timp. Pentru că sunt singura în care are încredere că nu-l va judeca.

-Poți să-mi spui de ce urăște femeile?

Ea a oftat adânc, gânditoare.

-Asta ar trebui să-ți spună el, dar...din nefericire îl cunosc mai bine de atât. Totul vine de la mama noastră. Vezi tu, familia noastră nu a fost atât de fericită ca a ta. Suntem trei frați: Henri e cel mai mare, apoi sunt eu, mai este fratele pe care am înțeles că l-ai cunoscut, Archie.

Am dat din cap înțelegătoare.

-Părinții noștri nu s-au înțeles deloc...bine. Vezi tu, noi venim dintr-o familie foarte săracă. Tatăl nostru avea probleme cu alcoolul. Mama se prostitua. Era, cum ar spune Henri „una pe care o găsești la marginea drumului".

Am înghițit în sec.

-Ea lua droguri ca să facă față situației. Ea era acasă cu noi. Tatăl nostru venea mai mereu beat și murdar și făcea scandal. De noi nu îi păsa. Mama ne ura pe de altă parte. Mai ales pe Henri. Ea...îl obligase când era mic să întrețină...relații cu ea. Pentru că era prea mic să muncească. Îi spunea că trebuie să se facă util cu ceva, că nu poate mânca degeaba. Cred că aveam undeva pe la șapte ani atunci...

Am avut un gol adânc în stomac. Așa ceva...mi se părea imposibil.

-Îl bătea. Ai observat că Henri alte multe tatuaje?

Am dat din cap afirmativ.

Observasem. Mi se părea înfricoșător. Avea realmente aproape tot torsul tatuat: spatele era tot, brațele la fel, pe piept avea câteva tatuaje și pe partea lui stângă doar pe abdomen. Mai jos nu știam, pentru că nu-l văzusem. Dar avea și pe gât pe o parte și se ridicau până aproape pe obraz. Asta observasem când se dezbrăca să-i fac masaj, dar încercam să nu mă uit prea insistentă, de teamă să nu observe asta și să se enerveze.

-Locurile unde are tatuaje sunt locurile pe care avea semne care nu se mai vindecă de la ce îi făcea ea. Îmi amintesc că îl ducea în bucătărie, încuia ușa și...auzeam țipete. A doua zi putea fi tăiat sau opărit cu apă fierbinte, ars sau vânăt. La cincisprezece ani am fugit de acasă împreună și l-am luat și pe Archie care era doar un copil atunci. Dar nu-l puteam lăsa acolo. Am dormit sub poduri. Nimeni nu angaja copii ca noi. Henri era plecat foarte mult timp, încercând să ne aducă mâncare. Mai târziu am aflat că îl luase pe lângă el un gangster care-l găsise pe stradă. Dar...niciodată nu l-am judecat pentru asta, pentru că a ales calea asta. Atunci era asta sau să murim de foame. Iar calea asta e una de pe care nu te mai poți întoarce.

Aveam nevoie să digerez toate acele lucruri. Mi se părea...oribil. De-a dreptul oribil. Eu...nu aș fi putut fi niciodată atât de puternică ca el. Eu și fratele meu trăiam într-o comunitate religioasă. Părinții noștri ne considerau daruri de la Dumnezeu. Niciodată nu ne-a lipsit nimic: nimic material și nici pe plan sentimental. Chiar...dusesem o viață foarte frumoasă și lipsită de griji. De aceea...nu-mi puteam imagina cum a fost să treacă prin așa ceva.

-Fratele tău e atras de bărbați acum? El e gay?

Ușa s-a închis cu putere, făcându-mă să tresar.

-Gay!am auzit un glas ce parcă a tunat în cameră.

Când intrase? Nu am auzit niciun sunet.

Paola a zâmbit crispat.

-Ah, nu... Nu e chiar așa. El, din câte știu, face sex doar cu femei, a spus repede.

Deja eram înghețată.

-Ieși afară, a spus bărbatul.

Nu știam la care dintre noi se referea, așa că m-am ridicat. Întorcându-mă cu privirea spre el, mi-am dat seama că făcusem o greșeală foarte mare să vorbesc.

-P-Pot să-ți explic, am spus încet. Credeam că urăști femeile și...

Și-a micșorat ochii privindu-mă fix.

-Și în animeurile yaoi pe care le-am văzut bărbații care urăsc femeile sunt...știi tu. Gay. Dar asta nu e o rușine. Nu o să te judec dacă-ți plac bărbații. Și mie-mi plac bărbații, am zâmbit temătoare. V-Vezi? Am avea ceva în comun.

-Henri, e bine că ai ajuns. De ce nu facem o ședință de cuplu?

-Cuplu? Care cuplu?am întrebat eu surprinsă, fără să-mi dau seama.

-Stai jos, i-am auzit glasul înainte să simt că m-a împins înapoi pe canapea. Ia-ți și asta, mi-a aruncat pătura în față; pătură care alunecase pe jos.

Am înghețat de-a dreptul acolo când l-am simțit așezându-se chiar lângă mine. Dacă mă îndreptam atunci aș fi ajuns cumva ușor cu torsul peste torsul lui, pentru că el stătea strâmb. Așa că am rămas pe cot, privind în față. Mă simțeam atât de...în pericol. Mi-era frică și să-mi mișc privirea. Îmi imaginam că așa se simțea și o gazelă în fața leului.