Firul Roșu [În pauză]

29. Alianța

Aveam mari emoții pentru acea întâlnire. Le spusesem tatălui meu și lui Ayseri să vină singuri, pe ascuns, dincolo de granițele orașului. Fusese o mișcare periculoasă, pentru că mi-era teamă de influența mamei. Dacă ea ar fi aflat ceva despre asta, totul s-ar fi sfârșit.

De cealaltă parte am venit eu, Mohr, Ian și Erin. I-am așteptat în liniște, vreme de aproape o oră.

-Nu vor veni, mi-a spus Mohr. Știam că nu trebuia să venim până aici.

-Vor veni. Ayseri mi-a spus că vor fi aici.

Am mai așteptat încă aproape jumătate de oră, până am văzut doi acai venind dinspre porți.

Ayseri avea vederea foarte bună în întuneric, fapt pentru care i-a luat foarte puțin să ne observe.

Mi-a zâmbit ușurat, iar prima lui reacție a fost să mă ia în brațe strâns.

-Ești bine?m-a întrebat mângâindu-mi obrazul. Pari foarte palidă.

-Încă îmi antrenez puterile, dar sunt bine. Ayseri, papa, avem nevoie de ajutorul vostru.

Tatăl meu și-a ridicat o sprânceană, încrucișându-și brațele la piept.

-Nu, Esme.

-Papa...am insistat cu un chip rugător.

-Nu, Esme!a spus încet, apăsat. Mama ta o să mă omoare dacă află despre asta.

Mama din nou și din nou.

-Atunci nu va afla. Voi amândoi sunteți persoane cu valori morale.

Privirea mea a ajuns la Ayseri. Mă simțeam puțin în cumpănă.

-Cel puțin unul dintre voi.

-Ce?

-Noi doi avem multe de discutat, Ayseri, mi-am micșorat ochii supărată. Dar înainte de asta, trebuie să facem ceva. Acei acai de acolo, acei oameni, nu au nimic în neregulă. Firele lor roșii sunt la fel ca ale noastre.

-Esme, templul spune că sunte blestemați de zei, a spus Ayseri serios.

Mă simțeam enervată.

-Dar nimeni din templu nu are habar despre firul roșu! Eu am!mi-am plasat palma pe chip. Cei din templu au ascuns statuile adevărate ale zeiței destinului și le-au înlocuit cu unele false, cu o altă înfățișare. Eu am văzut-o pe cea adevărată.

Au rămas în liniște.

-Zeița adevărată nici nu e căsătorită măcar. E un spirit tânăr. Ia forma unei adolescente sau unei copile. Firul ei roșu nu e legat de alt zeu. Asta e baza pe care acaii se spune că sunt legați de nimfe și de nu altcineva. E motivul pentru care ei sunt considerați blestemați! Și pentru care nimfele haosului sunt ucise.

Tatăl meu a oftat adânc.

-Esme...

-Tot ce știe templul despre asta e greșit, papa! De aceea sunt nimfele spiritului alese de zei. Să poată transmite un mesaj direct lumii. De aceea ea m-a ales pe mine, mi-am plasat palma pe piept. Ca să pun capăt masacrului inutil pe care templul îl face. Zeița nu vrea să ucideți persoanele astea, pentru că ea nu i-a blestemat. Vă rog, credeți-mă...

Mi se părea că atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată.

-Nu e asta problema, Esme, mi-a spus Ayseri. Noi te credem.

-Problema e că în templul din care am plecat noi sunt șase nimfe care nu vor crede în ruptul capului că noi greșim de mii de ani. Și chiar dacă o vor face, vor ascunde asta, pentru că atunci când se va afla, vor exista răscoale împotriva templelor. Lumea va cădea în haos, a continuat tatăl meu.