Inca eram socata de ce am aflat si intr-un fel si traumatizata .. Nu puteam sa leg ideile intre ele sau sa le inteleg. Nu puteam sa cred ... Ma gandeam ca totul era o simpla gluma si totul va reveni la normal,dar nu a fost asa. Nu tot timpul lucrurile se intampla cum ne dorim noi. Nu stiu daca existau cuvinte pentru cum ma simteam eu. Era imposibil de descris.Si probabil si daca as fi avut cuvinte sa descriu ceea ce simt,nimeni nu ar fi inteles. Nimeni nu ar fi inteles nebunia asta pe care eu o numesc viata mea,si nimeni nu va intelege. Am decis sa mai raman putin la Kate pentru ca vroiam sa raman singura,doar cu mine. Sa-mi fac ordine in ganduri,sa gandesc limpede si am o idee despre ce trebuia sa fac. Stiam ca lui Harry nu i-a placut deloc ideea de ramane,si ii era frica ca nu ma voi intoarce,dar chiar vroiam sa stau singura si nu cred ca cineva avea dreptul de a ma judeca.Stiti cum e viata ? Viata e ca o petrecere. Invinti o gramada de oameni la petrecere,unii vor pleca mai devreme,altii stau toata noapte,altii vin prea tarziu sau altii nu vin deloc. Unii rad si beau cu tine toata noaptea,iar altii rad de tine si incearca din rasputeri sa te traga in jos,pentru a fi la nivel cu ei. Dar .. Nu asta conteaza. Conteaza cine ramane alaturi de tine,dupa ce petrecerea s-a terminat si distractia a disparut undeva unde nici noi nu stim daca exista acel loc. Ramane cu tine sa curete toata mizeria de acolo,chiar daca probabil nu ei au facut-o,ci ceilalti. Am invitat tot felul de oameni la petrecerea mea,si nu stiu cati au ramas alaturi de mine sa fac curat sau cati au plecat doar pentru ca i-am rugat sa ramana,dar un lucru stiu sigur. Uneori,am ramas singura si am facut curatenie,si nu a fost deloc rau. Poate a durat mai mult decat credeam,dar a meritat.Si acum vroiam sa fac curat in mintea mea unde a fost o petrecere incendiara si a lasat multa mizerie,pe care vroiam sa o curat de una singura.Am intrat in propia minte si am inceput sa caut in toate sertarele si sa arunc tot ce nu mai aveam nevoie si era rau. Am gasit amintiri si momente care candva ma faceau sa zambesc ca o nebuna,dar atunci nu mai aveau acelasi efect asupra mea,si nici acum nu mai au. Am inceput sa caut prin fiecare camera si vedeam persoane care intr-un fel imi erau cunoscute,dar nu stiam de unde.Erau niste umbre vechi din trecutul meu carora le placea sa imi dea tarcoale. Mintea mea era un loc prea intunecat,chiar si pentru mine.
Dupa mult timp de gandit,am adormit intr-un final ... Dar nu stiam daca era realitate sau doar visam ... Eram la o inmormantare,dar nu era nimeni acolo,doar eu si acel om mort din scriu care habar nu aveam cine era. Incercam sa plec de acolo,dar nu puteam. Ma plimbam prin jur si simteam o durere in tot corpul,ca si cum cineva m-ar fi injunghiat. M-am uitat in jos si aveam co rochie neagra,pana in pamant si partea ciudata era ca eram desculta. Eram mai alba ca de obicei,de fapt .. nu era un alb curat .. Culoarea pielii mele parea mai mult cenusie .. Ma plimbam si ma plimbam si am vazut pe cineva care arunca cu pamant in acea groapa. Am inceput sa fug dar parca drumul era tot mai lung si nu ajungeam. Am inceput sa strig,dar nu ma auzea nimeni. Era un cosmar din care ma zbateam sa ies dar nu puteam. Am inceput iarasi sa fug si sa strig si acea persoana s-a uitat intr-un final la mine.Intr-un fel stiam cine era,dar intr-un fel nu. Era brunet,cu ochii albastrii deschis si parca rautatea se vedea in ochii lui. Avea un zambet malefic care imi transmitea o stare de frica incontrolabila. Paseam spre el,si cu cat ma apropiam,simteam o durere enorma,de parca ma lovea cu privirea lui. Cand am inceput sa fiu mai aproape,am vazut ce scria pe piatra funerara. Am inceput sa plang si am simtit ca nu mai aveam putere asa ca am picat pe jos. Stateam pe jos si plangeam si ma gandeam cum se poate intampla asa ceva .. Nu putea fi real .. Eram la propia inmormantare si altcineva inafara de mine si acel om care parea cel mai rau de pe intreaga planeta eram acolo. Unde era Harry ? Unde era Kate ? Ashley ? Tata ? Prietenii mei,rudele mele ? De ce nu era nimeni aici ? Am vazut cum acel om se apropia de mine din ce in cel mai mult si eu nu ma puteam misca,nu mai puteam striga. Eram neputincioasa. Mi-am inchis ochii cand i-am simtit prezenta in fata mea. Nu vroiam sa privesc in timp ce omul acesta imi facea vreun rau,si cand i-am deschis,nu mai eram in acel cimitir,nu mai era vreo inmormantare,nu mai era acel om. Era un loc pustiu,fara copaci sau soare,doar foarte intunecat si fara viata. Doar eu eram acolo,intr-un loc diferit,dar imbracata la fel. Am inceput sa strig,dar nu ma auzea nimeni. Si ma gandeam ca poate asa voi fi mereu .. Singura. Fara nimeni in viata mea sa imi spuna o vorba buna,fara nimeni care se ma faca sa zambesc.Ma uitam in jur si tot la fel de singura eram,pana cand am auzit o voce groasa si puternica. "Nu vei fi niciodata singura. Ma ai pe mine." a spus vocea groasa si puternica,dar in acelasi timp blanda. Ma linistit putin. Nu stiu cum,dar m-am trezit din visul meu terifiant si am inceput sa ma uit in jur si eram singura in camera lui Kate. Stiti .. de multe ori cedez. Cedez psihic si sufleteste. Cedez pentru simt ca am obosit si nu mai pot. Viata nu e deloc blanda cu noi. Viata te pune mereu la lupta si iti pune in cale o mie de dezamagiri si multa suferinta,si doare foarte tare. Foarte tare si uneori inca de gandesti daca mai poti face fata. Uneori mi se pare imposibil sa zambesc si fara sens,dar nu pot sa nu zambesc,pentru ca si daca e un zambet fals,nu a fost o zi in care sa nu zambesc,la fel si cum nu o a fost o zi in care sa nu plang. Am invatat multe in viata. Am invatat ca atunci cand tu crezi ca stii tot,viata isi schimba intrebarile,atunci cand simti ca esti al nimanui,vine cineva si te face sa te simti acasa,am invatat ca atunci cand crezi ca toti vor fi langa tine esti cel mai singur om din lume. Mereu invatam. Invatam in fiecare zi si probabil si cand vom avea 50 de ani tot vom invata. Si am invata ca trebuia sa ma intorc la persoana care ma face sa ma simt acasa,si care ma face sa ma simt intreaga,care ar da orice sa-mi vada zambetul in acel moment. Asa ca mi-am luat toata inima in dinti,mi-am luat geaca si geanta si am pornit spre locul in care stiu ca eu apartin. Si sufletul meu apartinea doar in bratele cuiva.Si chiar daca drumul era lung,stiam ca merita sa imi obosesc plamanii doar pentru ai putea vedea privirea. Si nu imi pasa ca eram obosita pentru ca nu am dormit vreo 2 nopti,nu imi pasa de nimic in acel moment decat sa-i sar in brate si sa ii spun ce chin a fost astea doua nopti fara el. Doua nopti in care nimeni nu mi-a spus "Noapte buna. Te iubesc",sau sa ma stranga in brate facandu-ma sa ma incalzesc. Si am ajuns in fata usii si ma uitam la ea si cu toata puterea am batut in ea. Asteptam sa se deschida si sa ii vad ochii de care mi-a fost dor enorm de mult si sa ii simt bratele pe corpul meu care ma faceau sa tremur. Cand s-a deschis usa,l-am vazut si era trist. Cand si-a ridicat privirea,uitandu-se la mine,parca i s-a inseninat privirea.
- Jo.. Te-ai intors.
- Normal .. Credeai ca nu ma voi intoarce ?
- Da .. Cred .. Nu stiu ..
- Ma iei in brate ?
- Ingerul meu ... Ce dor mi-a fost de tine ..
- Si mie de tine iubire .. Nici nu iti imaginezi cat ..
Stateam imbratisati si nu mai vroiam sa ii dau drumul vreodata. Casa mea era unde vroiam sa ma intorc din nou si din nou si doar la el vroiam sa ma intorc de fiecare data. Simteam cel mai frumos sentiment si parca tot timpul s-a oprit in momentul cand ne-am privit si ne-am imbratisat. Parca tot timpul din lume era al nostru si nimeni nu ni-l putea fura. M-a privit din nou cu atata iubire si caldura.Si simteam ca ma uram pe mine pentru ca am plecat. Nu trebuia. Trebuia sa raman si sa-l ascult.
- Ma primesti inapoi ? l-am intrebat eu.
- Ingerul meu .. Asta va ramane mereu casa ta. Fara tine casa asta e seaca,fara putina viata. Tu aduci tot binele cand intri in ea. Cum as putea sa nu te primesc inapoi ?
I-am sarit in brate si mi-am incolacit picioarele in jurul lui,sarutandu-ne fara intrerupere. In timp ce urcam pe scari,i-am dat tricoul jos uitandu-se la mine cu o privire calda,dar perversa. Cand am am ajuns in camera,am simtit un fior ce imi trece pe sina spinarii de fiecare data ca ma atingea in felul acela. Mi-a dat tricoul jos,trantidu-ma pe pat cu o putere imensa,dureroasa dar placuta in acelasi timp. Imi saruta gatul facundu-ma sa gem si simteam ca ramaneam fara pic de putere,dar plina de viata si pasiune. Buzele noastre s-au intalnit din nou si de fiecare data cand buzele lui le atingea pe ale mele era un moment care ma lasa fara respiratie,dar trebuia sa continui sa respir pentru ca vroiam mai mult. M-am trezit dintr-o data goala,doar cu nuditatea mea si dezgolita de toate. Nu doar de haine si restul,ci de tot. Mi-am dezgolit sufletul in fata lui si el la fel. Ma privea atat de atent,incat simteam cum ma soarbe din priviri si incercam sa inteleg ce ii trece prin cap.
- Esti atat de frumoasa Jo .. Prea frumoasa si nu-ti pot rezista.
- Harry .. am gemut eu cand am simtit o mie de fiori ce m-au facut sa trasar intr-un mod inexplicabil. Il simteam tot mai aproape de mine si de fiecare care data cand faceam dragoste ne puteam arata sentimentele care le aveam unul pentru celalalt. Ne aratam pasiunea care era ca o flacara in sufletele noastre ce crestea din ce in ce mai mult. Era puternic si am observat ca dorea sa fie cel care detine controlul,dar in acelasi timp era si bland si cald si o facea intr-un mod linistit. Era o durere pe care o vrei. O durere plina de placere. Nu cea care o ascundem mereu in sufletul nostru,cea dupa care tanjim. Era un moment care ne lasa fara putere,energie,si trebuia sa ne oprim. Trebuia sa ne incarcam bateriile.
- Te iubesc Jo .. Esti perfecta.
- Si eu te iubesc Harry .. Dar nu sunt. Stiu ca nu sunt ca celelalte fete cu care te-ai culcat si au experienta.
- Nu .. Nu mai spune asta. Nu esti ca ele pentru ca tu esti perfecta,speciala,superba si inca o multime de adjective. Ele nu se compara cu tine si cu frumusetea ta,si cu sufletul tau,cu mintea ta,cu trupul tau care ma innebuneste. Esti cea mai frumoasa fata Jo .. Si eu nu imi doresc sa ma culc cu tine. Cu tine imi doresc sa fac dragoste,sa te iubesc.Sa simti ce simt eu.
- Si cine ti-a spus ca nu simt asta ? Oare tu simti cum imi treci prin vene ?
- As fi un mincinos prea mare daca as spune ca nu. Te iubesc .. Sa tii mereu minte asta.
- O sa tin minte. Si eu te iubesc.
M-am asezat in bratele lui. Capul meu era asezat pe pieptul sau si el se juca timid cu parul meu.Nu mai vroiam sa plec din bratele lui si nu mai vroiam sa imi dea drumul vreodata pentru ca era prea frumos sentimentul pe care il aveam. Ma facea sa ma simt in siguranta,sa ma simt vie,sa ma simt iubita. Era drogul meu care stiam ca ma omoara pe dinauntru,dar aveam nevoie de el. Stiam ca ma putea injunghia cu o mie de pumnale si eu tot i-as fi spus ca il iubesc si l-as fi lasat sa traiasca langa mine. Poate il iubeam prea mult si prea puternic,dar nu il puteam iubi altcumva. Ori il iubeam asa ori nu il iubeam deloc.
- Jo .. Vrei ceva de mancare ?
- Depinde de ce esti dispus sa faci.
- Ce doresti tu. Ce vrei tu,nu ma intereseaza.
- Pizza cu ciuperci ?
- Pizza cu ciuperci sa fie. Si o portie mare de clatite. Dar sa stii,voi comanda pizza. Nu cred ca vrei sa mananci experimentele mele.
- Bine. Saruta-ma.
- Ce imi place cum o zici.
- Si mie imi place cum o faci.
- Ma duc sa fac clatitele si sa comand pizza. Ma intorc repede.
- Ok.
Stateam in patul lui si ii puteam simti parfumul care se afla pe asternuturile reci. Si a iesit din camera doar de vreo 5 minute si deja ii simteam lipsa. I-am luat telefonul putin si am inceput sa ma uit la poze. Avea pe screen o poza cu noi doi cand eram in New York. Erau poze cu mine cand dormeam sau cand mancam,cand imi acopeream fata sa nu imi faca poze. Erau poze cu noi de la inceput,poze pline de amintiri frumoase care se aflau in suflet. Peste 1000 de mesaje in care am vorbit si povesti cu sens si fara sens. Ma uitam la poze si dintr-o data am fost intrerupta de un mesaj. Era de la un tip pe nume Jason ... Nu m-a socat si nici mesajul .. Adica nu spunea in el " Hai sa omoram pe cineva." .. Era doar un simplu mesaj cu " Ce facem in seara asta ? Cum a fost stabilit ?" Chiar asa .. m-am ingrijorat si m-am panicat putin. Stiam ca acest mesaj nu era de mine si ce vroiau ei sa faca nu era de bine.Chiar si asa .. Nu vroiam inca o cearta cu Harry,mai ales ca ne-am impacat. Ma gandeam ca daca il voi intreba,imi va raspunde de data asta. Asa ca m-am ridicat din pat,m-am imbracat si m-am dus in bucatarie.
- Hei .. Cum de ai venit pana aici lenes-o ?
- Haha .. Nu mai vroiam sa stau singura.
- Ok .. Am comandat pizza. O sa ajunga in vreo 15 minute. Si clatitele acum se fac.
- Ok.. Harry,ai primit un mesaj.
- Ce mesaj ?
-" Ce facem in seara asta ? Cum a fost stabilit ?"
- Ok.
- Pai ...
- Pai ce ?
- Ce e cu mesajul asta ? Ce faci in seara asta ?
- Trebuia sa ies in oras cu niste prieteni.
- Si acum nu mai iesi ?
- Pai i-am chemat cand tu ai plecat.
- Harry .. Poti sa mergi in oras cu prietenii tai. Nu ma supar. Voi sta si ma voi uita la Grey's Anatomy si o vei chema pe Kate.
- Esti sigura ?
- Foarte sigura. Acum taci si fa clatitele alea. Mor de foame. Cand vine pizza aia odata ?
- Usor tigrule.
- Ti-am zis ... Mor de foame.
Si ne-am petrecut restul zilei stand in casa si uitandu-ne la TV. Am ras si am vorbit si am inceput sa il cunosc mai bine pe Harry. Harry cel real si eram pur si simplu fascinata. Era foarte destept,dar nu lasa pe nimeni sa vada asta,si nu intelegeam de ce.Felul in care vorbea despre lume,despre viitor era atat de diferit,chiar si cum vorbeam eu. Nu stiam ce se ascunde in mintea aia a lui dar vroiam sa aflu. Timpul a trecut si deja se facuse seara,iar Harry trebuia sa plece. Intr-un fel mi-a venit un sentiment ca ma minte si ca nu merge unde mi-a spus ca merge. S-a dus sa faca un dus si sa se imbrace,asa ca eu am profitat si am sunat-o pe Kate.
- Ce faci ? am intrebat-o eu.
- Stau. Ma uit la The Vampire Diaries. Tu ?
- Vreau sa te rog ceva.
- Ce idee mai ai acum ?
- Vii la Harry ? El pleaca in oras cu prietenii si nu vreau sa stau singura.
- Desigur. Ma imbrac si vin.
- Ok.
M-am ridicat din pat si m-am dus pana sus in camera lui Harry sa-mi iau o bluza pentru ca imi era frig. Cand am ajuns am vazut ca usa era intre-deschisa. Am intrat in camera si am vazut pe pat un rucsac. Nu l-am bagat in seama si m-am dus la dulap sa imi iau bluza,si cand am plecat de la dulap mi-au sarit ochii direct la acel rucsac. Ce am vazut m-a facut sa inghit sec si sa ma panichez. Toate banuieliile mele si sentimentele s-au adeverit. Frica mi-a cuprins corpul si nu stiam ce sa zic si ce sa fac. Era un pistol in acel rucsac ... Pistolul pe care Harry l-a adus cu el cand am fost rapita de Niall.Am plecat repede din camera incercand sa par tot mai calma si mai normala,chiar daca nu prea imi reusa. Si probabil iar m-a mintit,si ma va minti din nou si din nou,pana cand iubirea noastra va deveni o minciuna,si tot ce am crezut a fost o minciuna si ma simteam ca ultimul om de pe planeta. Stiti...Cand scriu povestea noastra,imi amintesc tot si traiesc tot din nou. Pasiunea,pericolul,iubirea,frica,puterea .. Tot .. Si probabil multi citesc si se gandesc "Oh my God .. Fata asa ce scrie aici ? Ce e asa special in povestea ei de dragoste ?" Probabil nu era ceva special in povestea noastra. Probabil sunt mei multe povesti mai interesante decat a mea si probabil altele au un final fericit,sau nu stiu ... Acele persoane impreuna. Dar .. stiu cumva ca povestea noastra era diferita. Si in acea seara am simtit cum era sa mor pentru prima data. Prima data cand sufletul meu a vrut sa cedeze si sa se resemneze,dar,totusi am gasit o mica putere in el si am plecat mai departe pentru ca stiam ca o sa am ceva in viata ce ma va face fericta. Si asta a fost o mica paranteza sa zic asa,sa revenim din nou la acea seara. Eram pe canapeaua din sufragerie si l-am observat pe Harry venind. Se uita la mine ingandurat,si ii simteam privirea care parca stia ce am vazut. Am incercat sa par normala si sa fac pe nestiutoarea,si speram sa imi iasa.
- Ce faci ? m-a intrebat el sec.
- O astept pe Kate. Tu cand pleci ?
- Dupa ce vine ea. Nu vreau sa te las singura.
- Ok .. Ai patit ceva ?
- Nu .. Sunt doar obosit. Si ma bucur ca esti din nou aici.
- Mereu o sa fiu aici Harry .. Sa nu uiti asta.
- Stiu .. Si eu o sa fiu aici,promit. Iti promit ca nu voi pleca niciodata si nu iti voi mai ascunde nimic.
Cand am auzit acele cuvinte am inghitit sec si imi venea sa strig de durere. Stiam ca imi ascundea ceva,si nu mi-a spus pana la urma. Era ceva ce eu vroiam sa stiu. Aveam nevoie sa sa stiu,si aveam de gand sa fac orice sa aflu.
- A venit Kate. Merg sa ii deschid eu. a spus el.
- Ok ..
Am privit-o pe Kate si ea stia ca am ceva,dar nu a intrebat nimic.ceea ce m-a bucurat enorm. Se uita si la Harry care urca scarile,mergand sa-si ia rucsacul.
- Trebuie sa-l urmarim.
- Ce ?! Tu esti nebuna ? De unde dracu' iti vin ideile astea ?
- Asculta-ma .. nu stiu ce face sau unde merge,dar stiu ca nu va iesi bine.
- De unde stii tu asta ? Esti clarvazatoare ?
- Am vazut un pistol in rucsacul lui.
- Ce ?! De ce ar umbla cu un pistol la el ?
- Nu stiu .. Si vreau sa aflu.
- Jo .. opreste-te. Asta nu miroase a bine.
- Ori vii cu mine,ori merg singura.
- Esti imposibila.
- Ti-am zis.Deci vii ?
- Da... Dar daca patesc ceva,e vina ta.
- Positiv.
Vorbeam cu Kate,incercand sa parem normale si sa fim cat se poate de credibile.
- Jo iubire,eu plec. Ne vedem mai tarziu.
- Ok. Te iubesc. Ai grija de tine.
- Si eu te iubesc si aveti grija de voi. Pa Kate.
- Pa.
Am asteptat vreo doua minute pana cand a iesit Harry dupa ne-am urcat in masina lui Kate. Imi era foarte frica si speriata,si un milion de fior treceau prin mine si venele mele,si inima imi batea atat de tare incat nu imi putea auzi gandurile de ea.
- Nu-ti stie masina,nu ?
- De unde sa-mi stie masina Jo ?
- Intrebam doar.
- Ok .. Sa pornim.
Era in spatele lui Harry nu cu mult. Mergeam mai bina de vreo 15 minute. La o intersectie s-a oprit si a luat un tip cu el. Am pornit din nou si cu cat ne indepartam mai tare de casa si locul unde sta Harry,frica devenea din ce in ce mai mare. Era foarte lung drumul si foarte intunecat. Nu prea am fost prin partea asta a orasului,doar pentru ca locurile asa intunecate si infricosatoare ma disturba. Kate m-a intrebat de o gramada de ori daca nu vreau sa ne intoarecem,iar raspunsul a fost de fiecare data nu. Mergeam de 45 de minute si masina lui Harry tot nu se oprea intr-un loc. La un moment dat a luat o curba care ne-a facut sa ajungem pe o strada foarte intunecata si plina de drogati si boschetari. Mergeam cat mai mergeam si la un moment dat am vazut ca s-a oprit. S-a dat jos din masina si a dat mana cu ceva baieti de acolo. M-am cam linistit putin,crezand ca sunt prietenii lui si ca vor merge in club si si-a pus acel pistol doar pentru a se apara. Ma uitam la Kate care era speriata de moarte si nu mai scotea vreun cuvant,si fiecare drogat care trecea pe langa masina noastra ne zambea sau ne intreba daca avem vreo tigara. Eram putin mai linistita,dar am observat ca Harry nu se misca de acolo si nu era deloc linistit. Era de-a dreptul furios,cat pe ce sa impuste pe cineva. M-am panicat putin dar ma gandeam ca probabil acei baieti nu vor sa faca cum vrea el. Dupa vreo 10 minute,in timp ce povesteam,Kate m-a intrerupt.
- Uita-te acolo. Il vezi ?
Nu imi venea sa cred ce imi vedeau ochii si am inceput sa ma panichez ca o nebuna si sa tremur ca o schizofrenica. Nu intelegeam ce cauta omul acela acolo si ce vroia de la Harry si de ce Harry vorbea cu el. Era Des .. Tatal lui Harry,cel care il uraste,cel care un copil cu mama mea,un copil pe nume Liam care il uraste pe Harry. Incercam sa ma calmez si sa respir cat mai bine dar nu puteam. Il priveam pe Harry care era extrem de nervos,iar Des era un cinic si ii radea in fata lui Harry. Speram ca Harry sa nu fie cel mai mare prost din lumea si sa nu inceapa sa se bata cu el,dar speranta mea s-a distrus cand am vazut ca Harry l-a lovit. Des s-a ridicat si l-a luat pe Harry de gat,punandu-i pistolul la tampla. Am inceput sa plang si vroiam sa ies din masina,dar Kate m-a oprit.
- Ce vrei sa faci ?
- Kate .. Lasa-ma. O sa-l omoare.
- Jo .. opreste-te.
- Lasa-ma dracului de mana !
Am iesit afara din masina si am inceput sa fug cat am putut eu de repede. Am inceput sa il strig pe Harry care a facut ceva doar sa se intoarca spre mine.
- Jo .. Pleaca de aici ! Te rog !!
-Incercam sa fug spre el,dar m-am obrit atat cand doua brate puternice s-au pus in jurul meu si ma strangeau. Cand mi-am intors privirea l-am vazut pe Liam ca imi zambea ironic si il placea senzatia care era in acel moment.
- Liam .. Te rog lasa-ma sa plec .. Te rog... Nu vezi ca ii fac rau lui Harry .. Te rog...
- Poti sa te milogesti cat vrei.
- Te rog Liam .. Sunt sora ta .. Te rog ..
- Fix de asta. Nu o sa te las sa stai langa monstrul ala.
L-am strigat cat am putut de tare pe Harry,iar in strigatul meu s-a auzit plansul care imi inunda fata. Harry s-a uitat spre mine si a inceput sa fuga cand m-a vazut tinuta de Liam .. Dar nu a apucat sa ajunga la mine .. Parca tot cerul a cazut peste mine si toata durerea din lume se afla in sufletul meu in acel moment. Am cazut jos,lasata de Liam care a inceput sa fuga cu ceilalti baieti. Incercam sa ma apropiu de Harry,dar nu il puteam vedea asa .. Imi simteam inima murind si sufletul incendu-se in durere. Nu ma puteam controla si intr-un final am ajuns langa el. Sangele lui era pe mainiile mele si in cap tot acea impuscatura imi suna in continuu. Il priveam cu ochii plin de lacrimi si imi imaginam ce durere suporta in acel moment. Am inceput sa o strig pe Kate care era deja in spatele meu si era socata,si in acel timp speriata.
- O Doamne ! Jo .. Ce s-a intamplat ? Ce o sa facem ?
- Suna la salvare acum !!!! Te rog Harry rezista .. Nu ma lasa asa te rog .. Imi venea sa ii dau viata mea in acel moment si sa ii iau toata durerea.Nu puteam sa ma opresc din plans si din strigat si nu mai constientizam ce ziceam ..
- Harry te rog ramai cu mine .. Te rog .. Nu pleca asa ... Mai avem multe de facut impreuna. Tu mai ai multe de facut .. Te rog .. Te iubesc prea mult sa te las asa .. Te rog Harry ... Daca tu vei muri,si eu voi muri Harry. Tu esti viata din mine. Tu esti energia mea,tu esti tot. Te rog nu ma lasa asa fara nimic.. Nu pot traii fara tine .. Te rog ... Te implor nu ma lasa asa .. Te iubesc Harry. Si as vrea ca iubirea mea sa te vindece in acest moment. Nu pleca te rog ..
YOU ARE READING
Twisted
FanfictionMy mind is like a tunnel.The further you go into it,the darker it gets.
