Twisted

Chapter 11

Nu aveam niciun chef de scoala si era deja ora 7 si trebuia sa ma trezesc. pe jumatate adormita si abia imi tinema ochii deschisi,dar e ok.  M-am imbracat si am pornit spre scoala,incercam sa scap de mama care ma obliga sa mananc,insa chiar nu vroiam nimic sa mananc. Probabil eram inca adormita din cauza gandurilor care m-au tinut treaza. Adica .. ce eram eu si Harry acum ? Nu mi-a zis ca suntem impreuna,nici eu nu i-am zis lui,nu m-a intrebat si nici eu nu l-am intrebat. Adica daca doua persoane care s-au sarutat,si s-au privitit in modul in care am facut-o noi doi,erau impreuna nu ? Sau poate eram doar prieteni cu beneficii si nimic mai mult. In fine .. Am ajuns la scoala,si primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi las lucrurile pe banca si s-ai caut privirea lui Harry,dar n-am gasit-o .. Si nu intelegeam de ce,pentru ca el venea mai repede ca mine la scoala,dar probabil acum intazia. M-am dus repede pe coridor si le-am vazut pe Kate si Ashley.
- 'Neata. am spus eu.
- Hello. De ce nu mi-ai raspuns aseara la telefon ? ma intrebase Kate.
- Aseara ? M-ai sunat ?
- De. De 5 ori.
- Scuze .. eram in masina cu Harry si probabil nu l-am auzit.
- Unde ai fost cu Harry ?
- In orasul sau.
- Serios ?
- Cum de te-a dus acolo ? ma intrebase Ashley.
- A vrut sa imi faca cunostiinta cu prietenul sau cel mai bun,Nick.
- Si cum a fost ? ma intrebase Kate.
- Chiar foarte dragut.
- Deci sunteti impreuna ? Jo ! Ma auzi ?
- Ce ?
- Sunteti impreuna ?
- Cred ca da.
- Doar crezi ?
- Nu stiu .. inca n-am vorbit despre asta. 
- Ok .. Si cand o sa vorbiti ?
- Mai incolo.
Privirea lui Kate nu-mi inspira deloc incredere. Se uita la mine ca si cum ar vrea sa faca ceva,dar nu ceva bine. Fetele vorbeau pe acolo,incercand sa ma bage si pe mine in conversatie,insa nu eram atenta. Ma uitam dupa Harry,si fiecare adolescent care intra in scoala sau trecea pe coridor speram sa fie el. Era deja a doua ora si nu a venit,insa nu i-am trimis mesaj,nici nu l-am sunat sa vad ce face,nu vroiam sa par disperata. Si-a facut aparitia si el la a patra ora,insa doar m-a salutat,nu a stat deloc cu mine,deoarece trebuia sa mearga la psiholog. Cand a iesit de acolo era deja pauza si era putin nervos.
- Hei ... i-am spus eu.
- Hei. 
Tonul sau era rece si indiferent,si era foarte neplacut,pentru ca eu ii stiam tonul calm.
- Ce ai patit ?
- Nimic. Ti se pare ca am patit ceva ?
- Cam da ..
- Pai nu prea ii treaba ta atunci.
Replica lui m-a socat,si sincer pentru un minut nu am mai stiut ce sa zic,parca inghetasem.
- Ok .. Pai daca nu e treaba mea,te las.
Niciun raspuns. Ok .. Poate suna ciudat,dar chiar am asteptat sa zica " Imi pare rau Jo ca am spus asta.",dar nu a facut-o. Si a fost ciudat. Si-a vazut de treaba lui din care eu nu faceam parte,lasandu-ma inca odata fara cuvinte. Era foarte complicat. Intr-o secunda era bine,dar dupa totul se schimba. Asa cum sunt tulburarile de bipolaritate. Intr-o secunda esti ok,dar dupa esti depresiv. Ma intrebam si de ce merge la psiholog. Adica .. parea un tip chiar foarte ok,nu-l vedeai vreodata trist sau chestii de genul. Avea probleme cu furia si agresivitatea,dar asta era partea a doua. Urma pauza mare,si de obicei mancam cu Harry,dar acum vad ca nu era in toane bune,asa ca m-am asezat la masa alaturi de Kate si restul gastii. Ma uitam in continuu la usa cantinei,sa vad daca intra Harry,dar nu,nu a intrat deloc,si cand am ajuns in clasa,statea rezemat cu scaunul de dulapul din spatele lui,el stand in ultima banca,cu picioarele pe masa si castiile in urechi. Cand am intrat,s-a uitat pentru o secunda la mine,dar nu cum o facea de obicei. Nu-i cunosteam privirea aceea.Voiam sa merg la el,sa vad ce a patit,daca i-a facut cineva ceva,dar nu voiam sa se enerveze,sau macar nu aici.Dupa ce s-au terminat orele,Harry plecase fara sa ma salute,si chiar vroiam sa aflu ce s-a intamplat asa ca am mers dupa el. Si dupa ce am iesit din curtea scolii,care nu era tocmai o curte,am strigat dupa el.
- HARRY ! Poti sa te opresti dracului putin ?
- Ce vrei ? Am treaba. 
- In primul rand,nu vorbesti asa cu mine,in al doilea rand,ce ai ?
- Scuze. Nimic. 
- Macar acum iti ceri scuze.
- Poftim ?
- Incearca omul sa vada ce ai,si spui ca "Pai nu prea ii treaba ta atunci." . Foarte frumos.
- Ce ai fi vrut sa zic ? Sa incep sa plang ?
- Nu,dar nu iti permit sa imi futi mie capul,ok ? Poate la anumite persoane chiar le pasa,nu sunt doar curioase.
- Jo,controleaza-ti vorbele. 
- Nu-mi controlez nimic. Nu mi-e frica de tine,nu imi va fi niciodata. Crezi ca daca ai atitudinea asta ma speri ? S-o crezi tu ! 
- Jo .. lasa-ma te rog acum. 
- Ok,poti sa pleci. Dar cand te intorci inapoi,vino cu o scuza credibila,ca altfel nu o sa mearga.
- Jo .. ti-am zis,controleaza-ti vorbele ... Nimeni nu si-a permis sa vorbeasca asa cu mine pana acum. 
- Poate trebuia sa o faca cineva.
 Bine .. poate eram putin speriata de privirea lui .. insa eu nu ma lasam. Nu vroiam sa vada ca ma sperie,nu ii dadeam satisfactie.
- Ce ai ma ? Te-ai drogat sau ce ?
Nu cred ca trebuia sa spun asta,pentru ca Harry plecase. Ok .. asta chiar a fost urata din partea mea ... 
- Harry ! Harry stai ! 
Il strigam si strigam si nu imi raspundea. Si de asta imi era frica cel mai tare. Nu stiam unde va merge,sau ce va face,insa ma speriam deoarece era foarte nervos si habar nu aveam cum se calma el. Voiam sa imi cer scuze pentru ce am spus,dar trebuia sa-si ceara si el scuze pentru ca el m-a facut sa vorbesc asa. Ma plimbam singura si plangeam,in timp ce ascultam muzica,si m-am decis sa merg pana la el acasa. Cand am ajuns in fata usii,corpul imi inghetase. Am sunat la sonerie si mi-a raspuns tatal lui.
- Domnule .. Styles ?
- Da.
- Buna .. Sunt Jo. Harry e acasa ?
- Nu scumpo,nu e. 
- Ok .. pai .. 
- Poti sa-l astepti daca vrei.
- Serios ?
- Desigur. Intra.
- Multumesc.
- Iti ofer un ceai sau ceva ?
- Nu,multumesc.
- Cum doresti tu. Eu voi merge in birou. Daca doresti ceva,ma chemi,bine ?
- Desigur. 
Am ramas singura in living si nu prea stiam ce sa fac. Ca o obsedata de carti ce sunt,m-am dus pana la bibloteca si am luat o carte si am inceput sa o rasfoiesc. Nu mai tin minte cum se numea cartea,dar era scrisa de Alan Bennett. Am tresarit cand am auzit usa deschizandu-se,iar inima imi batea din ce in ce mai tare. Era Harry.
- Ce cauti aici ? m-a intrabat.
- Am venit sa vorbim ..
- Jo .. 
- Si nu plec de aici pana nu vorbim.
- E casa mea,te pot da afara.
- Nu ma poti obliga sa fac ceva daca nu vreau. 
- Hai sus.
Cum urcam scarile,asa imi urca si pulsul inimii,care sincer la un moment dat am crezut ca se va oprii la cat de repede bate. Am ajuns insfarsit in camera,iar Harry se uita direct la mine. 
- Vorbeste. 
- Harry .. imi pare rau pentru ce am spus .. 
- Jo .. las-o balta.
- Lasa-ma sa termin. Chiar imi pare rau,nu trebuia sa-ti spun asta,dar tu m-ai facut sa reactionez asa.
- Eu ? 
- Da tu.
- De ce ?
- Pentru ca ...AAAA ! Pentru ca m-ai enervat cum ai vorbit cu mine azi,si ai zis ca nu e treaba mea,probabil nu e,dar imi pasa de tine si chiar voiam sa stiu ce ai patit,ca sa pot sa stiu ce sa zic ca sa te ajut,dar daca tu nu comunici cu mine,eu cum as putea sa comunic cu tine ? Adica .. Probabil tie nu-ti pasa de ce mi se intampla mie si poate crezi ca nu te priveste,insa mie imi pasa de ce patesti tu,dar nu am vrut sa-ti spun asta pentru ca nu vreau sa ma crezi o disperata,dar stiu ca tu nu ai zis ceva la fel de urat precum am zis eu .. deci serios ma ierti ?
- Mai ai aer ?
- Nu prea mult. 
- Imi pare rau.
- Ce ?
- Imi pare rau ca m-am comportat asa azi,ca nu te-am salutat cand am plecat,ca nu ti-am spus ce am patit. Nu a fost vina ta,nu trebuia sa imi vars nervii pe tine... Tu nu meriti asta.
 - Ce ai patit ?
- E putin mai complicat. Dar o sa-ti spun. Cat de curand. Promit.
- Ok ... Deci ma ierti ?
- Intrebarea e ... Tu ma ierti pe mine ?
- Da .. dar tu ? 
- Nu am de ce.
M-a luat in brate si m-a strans tare de tot,incat puteam sa-i aud inima batand,si parca era un ritm ce te facea sa zambesti si sa radiezi. Se uita in ochii mei exact cum se uita cineva noaptea la luna sau la stele si imi mangaia fata de parca ar fi prima data cand ma vedea. Mi-a sarutat buzele moi,facandu-ma sa innebunesc si sa ii sar in brate,incolacindu-mi picioarele in jurul taliei sale. Sarutul sau era ca o gura de aer. Nu puteam traii fara el,era doza mea de energie care ma facea sa rezist in acea zi.
- Jo .. cat poti de frumoasa ..  Nu stiu cum de te uiti la unul ca mine. 
- Harry ... 
- Sunt un dezastru.
- Un dezastru frumos.
- Doar un dezastru. 
- Si eu sunt o sucita.
- Una frumoasa. Foarte frumoasa.
- Perfect. Ne-am gasit bine atunci.
Ne-am sarutat in continuare pana cand era deja timpul sa plec acasa. Harry a insistat sa ma conduca acasa,chiar daca eu i-am explicat ca nu era nevoie. 
- Multumesc ca m-ai condus.
- Oricand frumoaso. 
- Noapte buna dezastrule.
- Noapte buna sucito.
Vai ... nu stiam daca ma indragostesc sau nu de el .. Insa nu voiam sa fiu ranita din nou. Nu voiam sa ma las iar prada durerii si sa imi vars lacrimile iarasi. Nu voiam sa nu ma pot uita iarasi in oglinda fara sa incep sa plang. Nu voiam asta.