Twisted

Chapter 33

Durere. Singurul lucru pe care il simteam in acel moment era durere. As fi vrut sa merg inapoi in trecut si sa corectez trecutul,sa schimb totul,sa nu fi fost cum era atunci.Nu stiam ce sa mai fac sa ma opresc din a ma simti asa. Vroiam sa imi opresc sentimentele si sa pun stop la tot ce simteam. Vroiam ca persoana care se afla langa mine sa ma auda si sa imi vorbeasca. Ma uitam in jur si toata lumea era agitata. Incercau sa faca totul bine si pareau devastati,dar nu cred ca erau mai devastati si mai distrusi ca mine. Imi imploram sufletul sa nu mai fie atat de sensibil si sa incerce sa fie puternic,dar nu ma asculta. Inauntrul meu urlam si era o lupta puternica intre emotiile si sentimentele mele. Si cu fiecare minut care trecea ma simteam si mai rau. Ma simteam oribil,cea mai rea parte era ca simteam ca meritam sa ma simt asa. Merita sa simt durere,si sa simt cum fiecare parte din mine murea incet. Meritam sa plang. Simteam ca era vina mea .. Si acest sentiment nu il puteam opri. Il priveam si observam cum era in alta parte,departe de mine si de lumea asta bolnava,si mi-as fi dorit ca pentru o secunda sa fiu cu el. Sa il tin tare in brate macar pentru cateva minute. Sa imi cer scuze pentru ca nu l-am ascultat,sa imi cer scuze pentru iesirile mele. Si mai vroiam sa ii mai spun inca odata ca il iubesc. Nu ca nu i-as fi zis-o tot drumul,dar vroiam ca el sa ma auda si sa imi raspunda inapoi.Auzeam parca cum ma strigau unii oameni,unii doctori,sau ma striga Kate .. Habar nu aveam. Nu ma puteam concetra la vocile lor. Ma contram la mana lui care nu era calda deloc. Era rece si parca imi ingheta si mie tot corpul. Il strangeam de mana si am inceput sa plang mai tare,deoarece el nu ma putea strange inapoi .. Plangeam si ii strigam numele si speram sa ma auda si sa se trezeasca. Sau speram ca acel lucru sa fi fost de fapt un cosmar si sa ma trezesc in bratele lui .. dar nimic. Pierduta in lumea lacrimilor si a durerii mele,am fost trezita la realitatea care era mai dureroasa. Doctorii au luat targa unde se afla Harry si au intrat repede in spital. Nici nu au mai asteptat vreun minut si l-au bagat in sala de operatie. Am intrat alaturi de Kate in spital si l-am vazut pe Tyler,Nick si Zayn stand pe o banca. 

- Jo ! Esti aici ! Ma bucur ca esti bine ! a spus Tyler in timp ce m-a imbratisat. 

- Da .. El nu e bine ...El poate va muri si doar vina mea !! Intelegi Tyler ? Doar a mea !!! Ar fi trebuit sa stau acasa,sa nu merg dupa el si probabil nu ar m-ai fi fost impuscat ! Dar nu. Cum sunt cea mai mare tampita din lume a trebuit sa merg dupa el ! a spus eu prabusindu-ma in bratele lui,plang mai tare ca niciodata,simtindu-ma la un moment dat fara aer.

- Gata .. Calmeaza-te Jo .. Nu e vina ta. Nu tu l-ai impuscat. Tu nu aveai de unde sa stii ..

- Stiam ca nu se va intampla ceva bine,dar am fost o incapatanata. Daca nu mergeam acolo,el nu ar fi fost in acea sala de operatie ! Ar fi fost cu mine acum ! 

- Calmeaza-te .. Totul va fi bine. El va fi bine. Isi va reveni,o sa vezi. 

- De unde stii ?

- Pur si simplu stiu. Merg sa-ti aduc un pahar cu apa.

M-am trantit pe acea banca si mi-am pus capul pe umarul lui Kate,plangand fara incetare. Simteam ca tot ce am avut in acel moment s-a destramat si nu mai era vreo cale sa putem sa refacem totul cum era. Gandul ca Harry ar pleca de langa mine nu ezita sa imi bantuie gandul si eu nu puteam accepta asa ceva. Nu puteam sa ma gandesc ca el nu ar mai fi langa mine.Asta nu se putea intampla. Ma uitam la Nick si la Zayn,si vedeam cat de indurerati erau si ei,si dupa mi-am amintit ceva. Nick a fost acolo cu Harry. Era langa el. Si cand Harry a venit spre mine si a fost impuscat,Nick nu a facut. nimic. 

- Tu ! am strigat eu catre Nick.

- Ce-i cu mine ?

- Ai fost acolo,langa el. Si cand a fost impuscat,tu n-ai facut nimic idiotule ! Nimic ! Ai stat ca un prost acolo in loc sa ii iei pistolu la handicapatu' ala cand l-a scos ! Ce prieten esti tu ?