Twisted

Chapter 23

Harry POV

Era toiul noptii si ma uitau,ca un nebun pe pereti,dupa pe tavan,si dupa la Jo. Adoram sa vad cum doarme. Faceam asta tot mai des. Ma trezeam in timpul noptii si ma uitam la ea,o priveam cu o admiratie de necontestat. Avea o frumusete dincolo de limitele umanitatii. Ma intreb daca e posibil sa fi asa frumoasa. In ochii ei albastrii vedeam o inteligenta care nu o vedeam in oricine. Parul ei blond ce stralucea mereu,in timp ce isi ascundea fata sub el deoarece ii era rusine. Cand era nervoasa era si mai frumoasa,si chiar daca pare ciudat,era superba si cand plangea. Insa oricat de frumoasa era cand plangea,nu voiam sa o vad plangand. Avea o abilitate de a ma calma,de a-mi alunga fiecare gand care nu isi avea locul in mintea mea. Era lumina in mintea mea intunecata. Era dragostea in sufletul meu plin de ura. Era aerul curat pentru plamanii mei devorati de fumul tigarii. Era iubitoare,generoasa,facea mereu oamenii sa zambeasca chiar si cu un simplu cuvant. Cand vorbea ma termina psihic. Vocea ei era asa melodioasa,ca unul din cantecele de leagan pe care mi le canta mama cand era mic. Ea era fericirea mea. Ea era euforia mea,drogul meu. Era un inger care in sfarsit a venit la mine. Ma gandeam ca era ingerul trimis de mama mea,pentru a avea grija de mine si a ma proteja.Era perfecta. O iubeam chiar si atunci cand ma enerva,nu ma asculta,cand ma lovea,injura sau cand imi spunea un comentariu sarcastic la care trebuia sa ma gandesc vreo 5 minute sa-i raspund. Rasul ei imi facea inima facea inima sa zambeasca si sa infloreasca un sentiment ce nu l-am mai simtit pana acum. Cu ea ma simteam in siguranta,si ca in sfarsit,ii pasa si cuiva de mine. Nici mie nu imi pasa de nimeni pana acum,am fost cu o gramada de fete pe care doar le-am futut si dupa le-am parasit fara sa le mai caut vreodata,nu-mi pasa de nimeni si de nimic.Raneam pe toata lumea,si ma raneam pe mine insumi. Stiti cum se spune,cand esti ranit,obisnuiesti sa ranasti. Eu sunt un suflet ranit,si mi-am bandajat inima cu ura. Nu am lasat pe nimeni sa vada cine sunt cu adevarat.si inca mi-e greu sa ma deschid,dar cand am vazut-o pe ea ... Dupa mult timp,am simtit iubire. Stiam ca trebuie sa am grija de ea,stiam ca trebuie sa o iubesc si sa o protejez. Credeti-ma nebun,dar pot sa jur ca in prima cand am vazut-o,mi-am imaginat ca va fi a mea pentru totdeauna,ca va fi mama copiilor mei si ca o voi pretuii cum n-am mai pretuit pe nimeni in viata mea.Ea e frumoasa mea Jo .. E ingerul care ma iubeste. E sufletul meu,si daca ar pleca din viata mea cred ca mai bine as fi mort sau lasat intr-o mare de durere,stiind ca voi ajunge mereu la ea,decat sa stiu ca mi-as petrece viata fara frumoasa mea Jo. Ingerii mereu se indragostesc de demoni,si demonii mereu se indragostesc de ingeri. Jo era prea buna. Avea un suflet prea curat pentru a iubi un suflet intunecat ca mine. Era prea inocenta,insa eu i-am luat inocenta si am transformat-o in ceva ce nu mi-as fi dorit niciodata sa devina. Un inger,intunecat .. La fel ca mine.

Jo POV

M-am trezit dimineata cu o durere de burta inexplicabila. Imi venea sa ma urc pe pereti si sa incep sa devin Spiderman probabil. Nu din nou .. Probleme lunare si-au facut aparitia si eu uram asta,ca orice fata presupun. Jeff si Dave ne spuneam mie si lui Kate ca suntem niste monstrii cand avem problema asta. Nu suntem monstrii ... Sunt fiinte fragile si sensibile ! In fine .. Harry nu era in camera,deci probabil era in bucatarie,pregatind micul dejun. M-am dus direct la dus,incercand sa ignor durerea si sa reusesc sa ies din dus cat mai repede. Dupa ce am terminat,mi-am luat blugii negrii pe mine,bluza mea grii cu dantela si botinele negre. Am coborit jos,aratand ca un zombie dupa parerea mea. Voiam sa par cat mai normala si bine,insa nu reuseam. 
- Hei .. Ce ai patit ? m-a intrebat Harry ingrijorat.
- Nimic .. Ma doare burta si .. Da ..
- Satan's Sacrifice ?
- Ce ? 
- Sacrificiul lui Satana .. ? Sangele daviolului ?
- Cat de bolnav poti sa fi ? 
- Hei .. Nu mie mi se intampla asta .. 
- Haha. Chiar nu e amuzant. 
- Stiu iubire. Iti fac un ceai si caut ceva medicament sa te calmeze. 
- Mersi,dar orice calmant mi-a da,nu imi va trece. 
- Ok .. Mergem la doctor.
- Harry .. Trec prin chestia de la 12 ani si nu am mers vreodata la doctor din cauza asta. Opreste-te. Dupa cum vezi,rezist. Am rezistat in fiecare luna,deci pot rezista si acum.
- Serios ? 
- Da Harry. Fa-mi odata ceaiul ala,nu ma enerva !
- Au dreptate unii ca sunteti niste monstrii.
- Nu sunt un monstru ! 
- Bine .. Ma sperii. Pana iti bei tu ceaiul,o sa merg sus,sa stau departe de tine si sa fiu in siguranta.
- Harry ! N-am sa-ti fac nimic ! Doar daca ma enervezi o sa-ti bag o furculita in ochi,dar nu o sa fie ceva foarte grav .. Harry ? Ma auzi .. ? Oh .. Ai plecat ..
Mi-am baut ceaiul,mi-am luat geanta si am pornit spre scoala. Harry se uita intruna ciudat la mine,deoarece mancam o ciocolata .. Nu o devoram cum spunea el.
- Zici ca esti o gravida. Pe bune. Cum ai putut termina ciocolata aia asa repede ?
- Mi-a fost pofta .. 
- Monstrule.
- Hei ! Sunt intr-o perioada naspa si sunt foarte sensibila acum. Nu sunt un monstru. 
- Esti un monstru,dar unul dragut. 
- Mersi ... ? Harry .. 
- Da Jo.
- Trebuie sa merg pana la mama azi. 
- De ce ?
- Am nevoie de aprobarea ei pentru excursie. Maine trebuie sa-i aducem profesoarei chestionarele. 
- Trebuie sa ii trimit si la tata o copie prin fax pentru a semna. Vrei sa vin cu tine ?
- Daca vrei .. 
- Ok,dar mergem dupa scoala,nu?
- Mhhmm ..
- Ok. Te rog .. comporta-te normal cu toata lumea. Nu injura pe toata lumea,nu lovi pe toata lumea. Daca te enerveaza,ignorai. 
- De ce as face toate astea ?
- Pentru ca acum esti un monstru,si sa-ti reamintesc ca ai spus ca daca te enervez,imi vei baga o furculita in ochi ?
- Glumeam .. 
- Desigur. Am ajuns.
Aveam sociologie prima ora. Kate o detesta pe profa care preda si mi-a spus odata ca atunci cand o sa terminam si dupa ce intram la facultate o sa o calce cu masina. Nebuna mea Kate .. Am intrat in clasa,si chiar daca eram pe jumatate adormita si imi venea sa dau in cap la cineva din cauza durerii,am respirat adanc si am decis sa fac fata azi. M-am asezat in banca langa Harry,care incerca sa ma faca sa rad,insa m-am uitat foarte urat la el,dandu-i de inteles ca nu am niciun chef,si m-a lasat in pace. Profesoara a palavragit intruna si sincer,jumatate din clasa nu o asculta. Eu scriam in caiet,insa durerea a luat stapanire si pe creierul meu,si nu m-am putut concetra,si n-am inteles nimic. Ora trecuse greu,ma uitam la ceas din 5 in 5 minute,si parca treceau ani,nu minute. In pauza nu am vrut sa fac nimic altceva decat sa stau singura in banca si sa ascult muzica,insa nebuna mea Kate a venit pana la mine.
- Ce-i ? am spus eu.
- Trebuie sa vii pana la mine. E urgent. 
- Ce s-a intamplat ?
- Vino dupa scoala. Trebuie sa-ti arat ceva.
- E de rau ?
- Da.
- Ok .. Vin dupa ce merg pana la mama.
- De ce mergi pana la ea ?
- Am nevoie de semnatura ei pentru excursie.
- Crezi ca va semna dupa ce v-ati certat asa urat ?
- Probabil. Dar nu imi pasa,o voi obliga. 
- Esti in perioada aia ?
- Da,de ce ?
- Pentru ca doar cand esti in acea perioada scoti tampenii de genul pe gura.
- Haha. Intelege-ma macar tu. Harry a vrut sa ma duca la doctor. 
- E prea grijuliu cu tine .. 
- Stiu,dar e dragut. Acum pleaca. Vreau sa ascult muzica.
- Ok .. Voiam sa socializam ca doua prietene bune ce suntem,dar tu esti in lumea ta,si eu nu sunt in ea,si eu sunt chiar aici,daca ai nevoie de mine .. dar se pare ca nu,preferi mai mult muzica,si vad ca nu ma bagi in seama,deci voi pleca.
Toate pauzele am ramas in clasa,ascultand muzica,inafara de pauza mare in care am mers in cantina sa mananc. Recunosc ca i-am mancat si placinta lui Harry si jumate din cartofii prajiti,dar in perioada asta,mi-e cam foarte foame,si el a inteles. I-am spus si lui ca dupa ce termin cu mama,voi merge pana la Kate sa imi arate ceva,si incercam sa ii explic ca ma descurc singura,insa a insista sa ma duca el. Ultima ora a trecut destul de repede si profesorul de desen ne-a lasat acasa mai repede cu vreo 15 minute. Am pornit spre casa mea,de fapt spre casa mamei,aia nu mai era casa mea. Aveam un sentiment ciudat cand venea vorba sa dau ochii cu mama mea. Nu imi placea deloc,mai ales acum nu vroiam sa ma enerveze pentru ca poate si o loveam. Am ajuns in fata casei,i-am spus lui Harry sa ma astepte in masina pana vin,oricum nu va dura mult. Am intrat in casa,iar mama nu era nici in bucatarie,nici in sufragerie. Ciudat. De obicei statea in sufragerie uitandu-se la emisiuniile ei penibile. Am urcat sus,si cum prima camera de pe hol era camera mea,am intrat in ea. Am luat-o o sacosa din dulap si am inceput sa imi pun alte haine,poze,caiete si lucruri de ale mele in ea. Dupa am ramas putin acolo,uitandu-ma la pereti,gandidu-ma ca mi-e dor de camera mea,lucrurile mele... Toate amintirile,secretele,gandurile,lacrimile,zambetele adolescentei mele se aflau acolo,in acea camera. Era cutia mea giganta cu amintiri. Am iesit din ea,mergand spre dormitorul mamei. Am batut in usa si acolo era doar tata. M-am bucurat enorm sa-l revad. Imi era asa de dor de el,incat am inceput sa plang. 
- Jo ! Fetita mea ! 
- Tata .. Ce dor mi-a fost de tine .. Imi pare bine sa te vad ! 
- Si mie scumpo. Ce faci ? Cum de ai venit ? 
- Aaa .. Am nevoie de semnatura unui parinte pentru a putea pleca in excursie la New York cu scoala.
- S-a aprobat excursia ?
- Da .. 
- Am sa-ti semnez eu. 
- Multumesc tata ! Unde e mama ? 
- Nu stiu. Nu prea vine pe acasa de cand ai plecat tu.
- Si tu ? 
- Am venit de la munca,ma odihneam.
- Tata .. Imi pare rau ca nu sunt acasa si daca vrei sa ma intorc .. Ma voi intoarce ..
- Jo .. Esti bine acolo unde esti. Doar promite-mi ca o sa ai grija de tine. Si vei mai veni pe acasa.
- Desigur tata. Poti sa vii si tu pe la Harry daca doresti. Usa este deschisa pentru tine. 
- Desigur. Te voi anunta. Nu te mai retin. Du-te la baiatul acela,nu-l fa sa te astepte atata timp. 
-Ok. Multumesc tata.
- Poftim. Banii pentru excursie. 
- Tata .. Nu e nevoie .. 
- Jo,doar pentru ca nu mai locuiesti aici nu inseamna ca nu mai sunt tatal tau sau ca nu mai am voie sa te intretin. 
- Stiu .. Dar .. 
-Niciun dar. 
- Te iubesc tata .. 
- Si eu frumoasa mea Jo.
Abia ma abtineam sa nu plang. Imi iubeam tatal mai mult ca orice pe lume. A fost persoana care nu m-a dezamagit niciodata,care m-a sustinut mereu si a fost langa mine,si mi-a respectat deciziile. Cand am iesit din casa,Harry a vazut ca mai aveam putin si plangeam. 
- Ce ai patit ? Iar te-ai certat cu ea ? 
- Nu .. Mama nu era acasa .. Era doar tata.si a trecut ceva timp de cand nu l-am vazut .. 
- Stii ca poate sa vina oricand la noi,nu ?
- Da,i-am spus asta. A spus ca ma va anunta cand va veni. 
- Tatal tau te iubeste Jo,sa nu uiti asta. 
- Stiu. Ma duci la Kate ?
- Desigur. Hai.
Am ajuns si la Kate. Nu stiam ce vrea sa imi arate,dar era foarte serioasa in legatura cu asta. Harry a insista iar sa ma ia el de la Kate,chiar dupa ce i-am zis de vreo 10 ori nu.
Am intrat in casa,iar Kate m-a tras repede sus in camera ei. 
- Ce e asa urgent ? Si au,ma doare mana.
- Harry e din Homles Chapel,nu ?
- Da .. 
- Ok .. 
- Kate .. Ce e cu privirea asta ?
- Taci si asculta. "Acum doi ani,un baiat pe nume Niall Horan,din orasul Homles Chapel,Cheshire a fost batut pana a intrat in coma,ramanand cu o sechele pe creier,intrand intr-o depresie majora,izolandu-se de toata lumea."
- Saracul de el ..  De stai .. Ce-i asta ?
- Asculta mai departe. "Dupa un an de reabilitare la spitalul clinic de boli mintale din Homles Chapel,Cheshire,Niall Horan a fost interogat de catre politisti,punadu-i intrebari despre cel care l-a atacat. La primele intrebari,Niall nu a vrut sa raspunda,nu a dat vreo marturie sau vreo declaratie,insa acum,politistii au fost informati ca atacatorul avea ochii verzi,parul creti,inaltimea maxima de 1.90,destul de facut. Niall nu a vrut sa spuna numele,insa spera ca atacatorul sau va platii intr-o zi."
- Ce dracu' ?! Kate ... atacatorul seamana .. 
- Da,seamana cu Harry.
- Oh Doamne .. 
- Stii care e faza mai naspa ?
- Care ? 
- Niall este verisorul meu.
Simteam ca pica cerul peste mine .. Cum se putea asa ceva ? Daca chiar Harry l-a bagat in coma pe verisorul lui Kate ? Ce probleme avea omul asta ? Nu imi puteam imagina durerea pe care o simtea Kate in acel moment,si cat de mult l-ar uri pe Harry. Nu stiam ce sa zic si ce sa fac. 
- Kate .. O sa incerc sa aflu .. Sa stiu daca el cel care i-a facut asta verisorul tau .. 
- Ok .. Mersi .. 
- Stai .. Tu nu mi-ai spus ca ai vreun verisor in Homles Chapel.
- Nu m-ai intrebat vreodata. 
- Ok .. Pai o sa plec. Si voi incerca sa aflu cat mai repede. 
- Ok .. Mersi inca odata,si mersi ca ai venit.
- Oricand Kate.
L-am sunat pe Harry si el a ajuns foarte repede. M-a bucurat asta. Am fost tacuta tot drumul,nu vroiam sa vorbesc,nu vroiam sa incep iar sa ma cert cu el. Vroiam liniste pentru cateva momente. 
- Ai patit ceva ? m-a intrebat Harry.
- Nu,doar ma doare burta.
- Ce a vrut Kate ?
- S-a certat foarte urat cu mama ei si a vrut sa o ascult. 
- Esti o prietena buna Jo. 
- Mersi .. 
De ce pentru un moment totul e bine si dupa se transforma iar in cel mai urat cosmar ? De ce momentele fericite dureaza asa putin ? De ce nu ne putem bucura de viata fara a fi supusi sa trecem printr-o multime de teste ? De ce atata durere in sufletele nostre ? De ce atata ura ?